1,287 matches
-
opinii, el susține că studiile literare ale lui D. Caracostea (analize fonetice, sintactice și lexicale) atestă o viziune modernă și îl recomandă pe autorul lor ca precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Introducere în mass-media, București, 2001; Prejudecata Caracostea, București, 2002; Accente, București, 2003. Ediții: Iuliu C. Săvescu, Scrieri, București, 1983 (în colaborare cu Ion Popescu-Sireteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
parcă altă istorie. 28 Un fragment dintr-un interviu cuprins în volumul "Grigore Vieru în amintirile contemporanilor" (2009). Întrebări scurte (A.B. = Angela Brașoveanu), răspunsuri scurte (G.V. = Grigore Vieru): A.B.: Ce este pentru dvs. dragostea? G.V.: Dragostea este o nălucă despre care toată lumea vorbește, dar nimeni n-a văzut-o. A.B.: Disperarea? G.V.: Disperarea face să izbucnească revoluțiile și tot ea le înăbușă până la urmă. A.B. Frica? G.V.: Frica este ceva primar. Rar om îndrăznește să-i râdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor de taină, doar poala cerului în care zboară suratele păsării în popas pe masa lui mai înseamnă idoli cu înfățișarea fulgerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unei Europe pașnice, prospere și orientate către viitor [sic] este cel mai important succes al ultimilor 20 de ani. Un succes, aș vrea să subliniez, de semnificație atât istorică, cât și internațională, dar un succes care este permanent amenințat de nălucile trecutului, de dinamica marilor așteptări neîmplinite, de criticii de profesie și, nu mai puțin important, de cei mai mari sau mai mici care încearcă să profite de pe urma resentimentelor, parohialismelor, corupției și panicii naționale. Din nou, trebuie să notez că acum
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva nuvele (Cânele Balan, Sfântul Andrei, Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se percep în Hatmanul Baltag, „imitațiune după Dickens”, în colocviul eroului cu sinistra nălucă a disperării și a sinuciderii. Textul a fost prelucrat, într-un libret, de I.L. Caragiale și Iacob Negruzzi. Scriitorul încearcă și o literatură de fiziologii în Agatocle Leuștean, Chip din lume și în Două zile la Slănic, unde înrâurirea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Iar sublocotenentul din Hangu eu v-o jur Își împlântase spada la un Bulgar în c... Ș-așa, prins în frigare, striga spre-o ordonanță Să vie ca să-i puie friptura-n siguranță... Vulovici, de-altă parte, eșea ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici copilul oprindu-se cu jale Se apuca de locu din spate mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
biban frumos scoate capul din apă și-l întreabă: Ce-ai prins? Am văzut un film cu viața castorilor și a altor animale care trăiesc în singurătate după legea naturii. Aici la ......................... Am prins, Joi 11 Mai, un clean la nălucă, de un kgr. greutate, în Moskba Peka. 17 Mai. Râurile și pâraiele sunt întrebuințate la irigație, prin zăgăzuirea apei și stabilirea unor turbine electrice care pompează apa și o trimit după nevoie. În Uniunea Sovietică, uzinele mici sătești sunt împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau două boabe de icre de Manciuria în cârlig. Ca la baltă. Numai nada e deosebită. Pescarii amatori prind destul de puțin. După cât se vede păstrăvul de aici e o corcitură de curcubeu cu păstrăv cu puncte roșii. Am încercat cu nălucă nu merge. Cu muscă, nici atât. Poate în august să dea la instrumente fine cu mulinet fix. Ne hotărâm să pescuim cu vergi de bambu. Dacă nu vine muntele la Mahomet, se duce Mahomet la munte. Ne-am dus cu vergi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la prima lovitură: lipsită de orice principiu vital, fără vigoarea de a se putea împotrivi forțelor care se năpustesc asupra ei, ea este cuprinsă de fascinația morții. Dacă Revoluția a biruit este pentru că puterea era o ficțiune, iar „tiranul“ o nălucă. Revoluția s-a războit, literalmente, cu niște spectre. De altfel, o revolu ție, indiferent care, nu câștigă decât dacă se află în luptă cu o ordine ireală. Același lucru se poate spune despre orice înscăunare a unei noi puteri, despre
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la Eforie. Într-o seară, l-am întâlnit pe doctorul Plăcințeanu, om cu un farmec deosebit. Îi plăcea să bea și să povestească lucruri pe jumătate imaginare. Ne-a povestit că înotase odată în larg, unde văzuse un fel de nălucă... Mai era și Moldoveanu care făcea o curte nebună unor turiste cehe. Plănuiserăm să stăm la Costinești doar o parte din concediu. Acesta avea o durată de douăzeci și una de zile, așa că ultima săptămână voiam s-o petrecem la Cheia. Drept
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să contamineze lumea cu fecunditatea primară. Orațiile de nuntă surprind chemarea rituală, imposibil de explicat cu mijloace raționale: „Atâta se săturase,/ Încât era să se lase,/ Să nu mai gonească vântul/ Și să spulbere pământul./ Dar parcă-l chema-o nălucă,/ Încă tot să se mai ducă./ Și așa peste o movilă,/ Mai mergând loc ca o chilă,/ Cu arc și săgeata-n mână,/ Ajunge la o fântână,/ Unde zări urmă de fiară” (Mușetești - Argeș). Căutările feciorului angrenează elementele primordiale, puse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în evidență, de a afișa o specie de „maturitate“, de „origi nalitate“, sau de „curaj“ care să-i surprindă pe cei din jur. Moartea nu e, ca în vechime, o realitate crudă, riscantă, sângeroasă, cu miros de cadavru, ci o nălucă, o fantasmă privată, un joc, o reverie. Un subprodus al „civilizației“... O diferență semnificativă este și aceea dintre uciderea inamicului „ochi în ochi“, asumarea de aproape a imolării lui și uciderea „mecanizată“, de la mii de kilometri distanță, pe care o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
G. a lucrat mai mulți ani ca felcer, apoi ca muncitor necalificat. Luptă cu mari lipsuri, îndurate cu stoicism, fără concesii și compromisuri, până la pensionarea medicală, consacrându-se ulterior scrisului. Debutează în revista „Vatra” (1973), cu nuvela Jocul frumos al nălucii. În același an obține unul dintre premiile pentru debut la concursul Editurii Eminescu, cu manuscrisul intitulat Colivia, care anunță „ivirea unui scriitor de cursă lungă, intrarea în marea călătorie a literaturii” (Mircea Iorgulescu). Are o activitate publicistică fecundă, colaborând mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
povestea să curgă pur și simplu. E o lume supraîncordată muscular, supracontrolată cromatic, închisă, fără aer deci și fără suflu epic. Pare lumea interioară a unui adolescent obsedat de culturism, dependent de jocuri video și chinuit de tot felul de năluci venite de pe tărîmul mitic al Sexului Murdar. într-un fel, asta și este : o adaptare fidelă (realizată de Zack Snyder) a unei benzi desenate de Frank Miller. Presupun că nu întrunesc (sau nu mai întrunesc) toate calitățile necesare pentru a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
noaptea într-o biserică sau într-o ruină. Ideea singurătăței, spaimele întunericului, fiorii vedeniilor le umple sufletul de groază mai mult decât orice primejdie pe care ar vedè-o cu ochii. Noi însă eram patru; prin urmare, n-aveam grijă de năluci. Dealtfel, eram bine pregătiți pentru o asemenea petrecere puțin obicinuită. Drept armă aveam fiecare câte un cortel 187 de ploaie, drept învălitoare, tinerețea, drept căpătâi, câte o piatră mucegăită pe care desigur nu se răzămase încă nici un cap omenesc. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vor o normă. Ei vor doar neocașcaval, neoinechitate, Vor ce golanii nu pot da; numai minciuni sfruntate. Alegeri doar cu comuniști, doar cu nomenclatură, Și să vă temeți de ortaci cu o coloratură. Din toți golanii de aici vor reveni năluci, Și totuși fi-va cum a fost, măcelul de atunci. REFREN Decât democrat, mai bine cu lămpaș, Decât libertate, mai bine-n abataj, Decât de toți hulit, mai bine activist, Decât intelectual, mai bine fesenist. Trecuseră deja câteva săptămâni bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
7 noiembrie 1784 veneam din Bacău pe drumul ce trece prin Secuieni, Câmpeni și Mărăști. La hotarul satului Mărăști, pe moșia poslușnicului Herțanu, am găsit tabără de căruțe și corturi și focuri și lătrat de câine, încât calul, făcându-și nălucă, a gonit o bucată de vreme înapoi spre Secuieni. M-am întors înapoi după goana calului din nălucă și am întrebat de departe și cu mare grijă că vor fi oarecum oameni răi și mi s-a răspuns să merg
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mărăști, pe moșia poslușnicului Herțanu, am găsit tabără de căruțe și corturi și focuri și lătrat de câine, încât calul, făcându-și nălucă, a gonit o bucată de vreme înapoi spre Secuieni. M-am întors înapoi după goana calului din nălucă și am întrebat de departe și cu mare grijă că vor fi oarecum oameni răi și mi s-a răspuns să merg cu nădejde și fără frică că sunt oameni buni. Am înaintat atunci către căruțe și am văzut la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boțuri cât pumnul. A fost descântat, în același timp cu incantația se aplicau lovituri slabe în locul dureros, în ritmul în care se bate toba. S-a vindecat prin descântec, acolo unde doctorul nu a reușit. Iată și un descântecă pentru năluci, la copii: „Cei răi putregăiți, cei răi mucegăiți Ieșiți din mățeșugul-mățeșugului. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca, Acolo să cheie, să se răscheie ... Curat, luminat, ca Maica Precistă lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
argilos și ars de soare. Mici lacuri printre dealuri. Un castel răsare surprinzător, la o întretăiere de ape. Pare o jucărie plantată pentru deliciul privitorilor. Îl contemplu cu mirare, până dispare, la fel de subit, la prima cotitură a trenului, ca o nălucă. Închiși în acest „șarpe” alergător, suntem obligați să comunicăm unii cu alții, mai ales că există o disponibilitate generală. Schimb vorbe cu mai multă lume, dar rețin îndeosebi pe doi scriitori din generația noastră: Felicitas Hoppe - o fată sclipind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
1973; Ziua și noaptea cuvintelor, Cluj-Napoca, 1977; În fața luminii, Cluj-Napoca, 1981; Agave, Cluj-Napoca, 1985; Corabia de cristal, Cluj-Napoca, 1987; Iataganul și alte povestiri, București, 1988; Magica întâlnire, Cluj-Napoca, 1989; Misterul din Lacul Nuferilor, București, 1990; Triunghiul Bermudelor, Cluj-Napoca, 1992; Poiana nălucilor (în colaborare cu Radu Constantinescu), Cluj-Napoca, 1997; Fantoma Corăbiei Stea - The Phantom of the Star Ship, ed. bilingvă, tr. Adina Cârâc, Oradea, 1999; Taximetristul roșu, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Felea, Poezie, 149-147; Daniel Dimitriu, Doina Cetea, „Cutremurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
inorog alb, cu cornul lui maiestuos îndreptat spre soare. — Ce-i cu tine? aud un glas și tresar. E glasul lui Eduard. Parcă ar veni din altă lume. De ce te-ai oprit și te uiți în sus? Ai văzut vreo nălucă zburătoare? Tresar din nou, deși mi-a pus întrebarea mai mult în șagă, și mă uit spre el. Eduard mă așteaptă nedumerit la intrarea în parc. Nu știe de ce m-am oprit. Aș vrea să-l întreb dacă el n-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai vorbit de dis lo care... Țin minte toate întâlnirile noastre, continuă el. Țin minte perfect genunchiul tău jjulit, pe care-l tamponam îngenuncheat în fața ta. Țin minte cum îți bâ-țâiai servieta oprită în mijlocul străzii, ccu privirea în sus, spre năluci pe care numai tu le vvedeai... Acum mă uit la mine ca la o nălucă, murmură ea. Azi noap te am visat că înot prin aer. Nu am mai visat asta de ani de zile. Dimpotrivă, visam că mă scufund
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
perfect genunchiul tău jjulit, pe care-l tamponam îngenuncheat în fața ta. Țin minte cum îți bâ-țâiai servieta oprită în mijlocul străzii, ccu privirea în sus, spre năluci pe care numai tu le vvedeai... Acum mă uit la mine ca la o nălucă, murmură ea. Azi noap te am visat că înot prin aer. Nu am mai visat asta de ani de zile. Dimpotrivă, visam că mă scufund într-o mlaștină din care nici măcar nu îmi doream să scap... Ba chiar am visat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
repezii săcurea cu tăișul în capul celui ce slobozise pistolul, astfel încît i l-am crepat drept în două ca pe-un trunchi de lemn. - D-zeul meu, mor! zise Ioan încet. Îl luai în brațe și fugii ca o nălucă, nebun, iute, înfuriat *, înaintea oamenilor mei ce fugeau și ei în dezordine urmăriți de împușcături și de oameni călări. Mereu înainte, mereu spre munte. Pieptul sărmanului copil sângera cumplit, luna părea că se aprinsese-n cer și-mi ardea-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]