751 matches
-
resemnase cu pierderea unei asemenea poziții strategice. Reluarea castelului în stăpânire fusese executată la fel de ușor ca și cum ar fi mutat un obiect din mâna stângă în cea dreapta. Chiar dacă ar fi cerut Katsutoyo întăriri din Echizen, acestea nu puteau veni, din cauza nămeților. În plus, Katsuie l-ar fi trădat cu asprime, întocmai cum făcuse și înainte. Când Katsutoyo se îmbolnăvise, în timpul misiunii la Hideyoshi, Katsuie își manifestase mânia limpede în ochii întregului clan. „Să profite de ospitalitatea lui Hideyoshi sub pretextul bolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru autorul strategiei oarbe care determinase proclamația. În Kitanosho, căsătorit cu frumoasa Doamnă Oichi și înconjurat de troiene, Shibata Katsuie aștepta zadarnic ca natura să-și urmeze cursul. Numai de-ar fi venit odată soarele primăverii, să topească zăpada. Dar nămeții care lui îi păreau niște impenetrabile ziduri de apărare aveau să se dărâme încă înainte de sosirea primăverii. Katsuie era zguduit de lovituri una după alta: căderea Castelului Gifu, revolta din Nagahama, capitularea lui Nobutaka. Iar acum, Hideyoshi se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
biserica, școala, grădinița, magazinul și nelipsitul bufet. Mai marii vremii de la județ ajungeau rareori în control pe aceste meleaguri pentru că nu existau mijloace de transport, iar drumurile erau pline de praf vara, de noroi primăvara și toamna, și înfundate de nămeți iarna. Locuitorii așezării își duceau resemnați viața adaptându-se anevoie la condițiile grele în care trăiau, crescându-și copiii după experiența preluată de la generațiile precedente și manifestând respect față de biserică și școală. Într-una din zile a sosit în control
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
travaliu. O găsește. Cu ajutoarele ei de bază, o urcă în autoturism. Și pornește. Pornește la atac, și înfruntă natura-monstru,în aceste clipe, și, fugind din fața morții iminente. învinge. Da, temporar -învinge. Iese victorios, din lupta cu o seamă de nămeți, și cu viforul turbat și criminal. De la un punct, mijlocul său de transport, miraculos, nu mai poate face față situației. Stratul de zăpadă este prea gros și prea cu putere impins, de vânt, ca să-i poată îngădui să mai avanseze
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de crizanteme aleargă spre Octombrie. “Nu mă certa! Nu mă certa!, strigă străina din mine, până când ai s-aluneci pe marea de vise? Nămeții-s cât viața, o cale-i desparte, Steaua Polară colindă a noapte” O privesc cu ură, adevărul doare, ninge cu întrebări, la fel și în Martie, doar o poză uitată într-un colț de odaie râde cu lacrimi, durerea-i departe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu ură, adevărul doare, ninge cu întrebări, la fel și în Martie, doar o poză uitată într-un colț de odaie râde cu lacrimi, durerea-i departe, se lasă bătută de fulgi, ca într-un joc, aleargă prin iarnă, mută nămeții la Pol, dar când se apleacă pe ziua cea albă vede femeia căzută-n zăpadă, cu mâinile întinse a rugăciune, Ninge-n Decembrie, ninge. Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din acea iarnă trecuse fără nămeți, fără mari geruri și fără probleme deosebite. Nu era chiar așa de rău! 7 De aceea, când se trezi a doua zi de dimineață, ca să meargă la serviciu și aruncă o privire pe fereastră, lui Virgil nu-i veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți și prin viscol, ca să aranjeze cu botezul copilului. În cele din urmă, evenimentul avu loc într-o zi de marți, cu zăpezi acoperind pe jumătate ferestrele casei, la lumina lămpii și a lumânărilor, ca în plin ev mediu, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înainte, Virgil începu să se ducă la serviciu luând-o de-a dreptul peste zăpada tot mai înaltă, în care-și făcuse poteci bine bătătorite. Secția financiară nu mai avea nici poartă, nici garduri și zăcea pe jumătate îngropată în nămeți, ca un fel de vapor pe cale să se scufunde. * În acele zile și săptămâni lungi de iarnă grea, așa cum nu mai fusese vreodată alta, avu loc o întâmplare cumplită și stranie, despre care se vorbi multă vreme după aceea. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de lângă casă Zăpada cea pufoasă. A venit cu bucurie Cu Crăciunul ce-o să vie A venit cu Moș Crăciun Ca s-aducă-un an mai bun. Moș Crăciun cu daruri multe A sosit cu bucurie La fetițe și băieți Printre munți, printre nămeți. Moș Nicolae mai harnic La-ntrecut pe Moș Crăciun A venit mai repede Chiar de a plecat acum. Lacrima Mă plâng și te plâng Și deplâng soarta mea. Mă doare, chiar tare, depărtarea ta. Și simt că în sufletul meu ai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
noapte stau afară; Eu stau la geam și-mi amintesc, Pe când eram copil la țară... Parcă mă văd cum stau la masă, Alături de părinții mei; Mâncam friptură, nu prea grasă, Mămăliguță și mujdei! Mă văd cu frații în ogradă, Printre nămeții pân' la geam; îi adunam într-o grămadă Și-un mare derdeluș făceam Ne erau mâinile-nghețate, Obrajii parcă luau foc, Dar eram plini de sănătate Și nu ne deranja deloc! Ne aminteam și noi de școală Când frigul ne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc. Așa e corect. Doar unirea face puterea. Mai ales acum, În bezna asta. Am putea opri primul tren. Facem un foc pe linie. E singurul personal până la opt, ăsta al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sa generoasă, un umor negru de cea mai bună calitate: negrul e se știe nu doar culoarea anului, ci și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru Înaintând prin nămeți, dezinvolt ca un tab, căci gânduri minunate Îi treceau prin cap: omul cu anunțul ținea În mâna sa cheia vieții, secretul ei ultim, dacă e În stare să doneze „orice alt organ”. Prin urmare chiar și inima. Se poate deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar și a unei arsuri inexplicabile pe care o simțea Între omoplați și care nu avea să Îl mai părăsească vreodată. V. Pregătiri de Anul Nou cu câteva analepse 1. Minus 20o. Piața Carolina. Oamenii și mașinile se strecurau printre nămeții de zăpadă În lumina rece a după-amiezii. Magazinele de tot felul primeau ultimii cumpărători. Ceasul din turn arăta ora 16. În case, agitația creștea o dată cu presiunea gazului la aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu cele câteva litere Învățate În ziua aceia fără a bănui câte bucurii poate aduce În viața ... „cartea”! Peste satul cu bunic se așternuse o iarnă strașnic de grea, așa cum Îi povestea Victor, uneori, că erau iernile copilăriei sale, cu nămeți care depășeau gardurile și chiar porțile Înalte ale gospodarilor, când fulgii reci și mari cădeau pe pământ cu viteza și frecvența unor armate cotropitoare, excelent organizate și când doar bărbații puternici și tineri mai ieșeau din case pentru a se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unite, cu mîngâieri nereținute, iar părinții, urmăreau cu atenție momentul când amândoi copiii dormeau duși și continuau ... cu restul, obosiți și de una și de alta dar și mulțumiți de rezultatele de peste zi. Iarna, abia instalată, era una deosebit de geroasă, nămeții erau mari și la școală se ajungea cu greu. Acolo era cald, directorul se aprovizionase cu lemne, iar femeia de serviciu venea de la orele cinci ca să facă focul În fiecare sobă. Într-o seară, bate-n poartă tânăra doamnă profesoară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se așternea o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă bătrână, tu cu Treanță ești rușinea hoților! El tăcea. Așternea cărțile pe patul tare. - Dacă omoară cineva într-o noapte pe toți carditorii, tu mori nevinovat, Floreo, m-auzi? adăuga și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tata a vrut să-și țină familia departe de oraș, În casa noastră liniștită de la țară, unde popularitatea lui printre țărani putea diminua -, după cum În mod corect a presupus -, riscurile unei răscoale. A fost totodată o iarnă deosebit de aspră, aducând nămeții de zăpadă pe care Mademoiselle se aștepta să-i găsească În bezna hiperboreală a Îndepărtatei Moscove. Când a coborât În mica gară din Siverski, de unde mai avea de parcurs Încă șase verste cu sania până la Vira, eu nu eram acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gând să ne ascundem Într-o Încăpere Îndepărtată. De fapt, am alergat până ce am ajuns În cealaltă parte a casei și apoi am ieșit din nou În grădină prin verandă. Marele danez mai sus menționat tocmai se lupta cu un nămete, dar nehotărându-se care dintre picioarele din spate să-l ridice din zăpadă, ne-a zărit Între timp și imediat ni s-a alăturat Într-un galop vesel. Toți trei am urmat o cărare foarte ușoară și după ce am Înotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat și tăcut În camera lui. Spre sfârșitul șederii lui la noi, s-a căsătorit și a plecat În voiaj de nuntă În Caucaz, În munții lui Lermontov, și apoi s-a Întors să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
păreau să intre niciodată În oribilele dificultăți În care intră mașinile moderne Într-un minunat Crăciun alb din New England. Multe forțe străine luaseră parte la construirea orașului. Îți vine să crezi că s-a ajuns la aranjamentul zăpezilor sale - nămeți ordonați de-a lungul trotuarelor și o suprafață netedă și solidă ce acoperea cu zăpadă butucii de lemn octogonali ai pavajului - printr-o colaborare neortodoxă dintre geometria străzilor și dinamica norilor de ninsoare. În orice caz, drumul cu mașina până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]