KorAP: Find »[drukola/base=năpastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...33 >

810 matches

Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

dar și lui Eminescu, le cere regizorul Alexa Visarion binecuvântarea, înainte de plecarea într-o nouă călătorie. De altfel, Caragiale l-a însoțit de la primele sale călătorii artistice, în anul al doilea de facultate, când a montat un fragment din drama Năpasta pentru un examen de regie. Încă de pe-atunci avea să-și înceapă lucrul la o piesă cu spațiul scenic, acel loc în care gândurile și ideile vor avea volum, vor căpăta viață. Și încă de pe-atunci avea să

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, în 1970, până la spectacolul de inaugurare a Studioului '74 la Teatrul Giulești, chiar în anul 1974 (spectacol cu viață lungă, adaptat ulterior pentru televiziune, dar și "solie culturală" în întreaga lume), și apoi până la filmul Năpasta din 1982. Nu mai puțin îndrăgostit de film (ale cărui porți i-au fost deschise de teatru), regizorul Alexa Visarion s-a lăsat vrăjit de exprimarea lucrurilor absente, cu patima ieșirii la lumină a nevăzutului, precum o făcuse și celebrul

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
similitudinea Anca Electra sau scena recunoașterii aristotelice a lui Ion), Dostoievski (demonii ce torturează personajele), Tolstoi și Poe (negrul, sumbrul, întunericul), dar și Kafka (dreptatea prin nedreptate). Ambiguitatea climatului din film provine, poate, din izvorul nesecat de interogații care este Năpasta și derivă din seria de întrebări lansate de (spectacolul de) teatru, ca oracol ce poate dezvălui enigmele, dar nu află adevărul ce le întreține. Sunt însuși gândurile regizorului, care adaugă: nu putem face filme [...] decât atunci când avem multe întrebări la

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
luptă cu gândurile și instinctele lor, stăpâniți de forțe ascunse pe care nu și le pot explica și care creează acea neclaritate a acțiunilor, alimentată permanent de orice nou incident apărut, devenit stimul notează regizorul în Cortina de cuvinte. În Năpasta, singurul personaj care capătă un caracter precis, raportat la conflictul tragic este Gheorghe interpretat de Dorel Vișan. În schimb, după premieră, actrița Dorina Lazăr mărturisea: Am jucat-o pe Anca ani de zile în teatru, o cunosc bine, am interpretat

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
tot. Nu mai are nici măcar ce să răzbune. Tragedia nu s-a terminat este cheia pe care ne-o oferă regizorul. Tot singur și în pragul nebuniei rămăsese și Stavrache, personajul central al filmului Înainte de tăcere (1978), posibil preambul al Năpastei. Turnat în anul 1977, la împlinirea unui secol de la Războiul de Independență, filmul constituie debutul cinematografic al regizorului, dar și al scenaristului Alexa Visarion, care apelează la același univers caragialian, adaptând nuvela În vreme de război. Rezultatul, însă, nu este

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
critic); avariția lui nu e urmarea eșecului în dragoste și în viața conjugală, ci, dimpotrivă, el începe să adune avere tocmai pentru a izbîndi în iubire, pentru a-i oferi soției sale mirajul avuției. [...] Dumitru, nebunul blînd (ecou evident din Năpasta), victimă a războiului, umblă în neștire prin sat, pe cîmp, se ține ca un cîine credincios de Stavrache; nu-i o simplă sugestie că destinele celor doi se vor interfera, ci e ceva mai mult: o comunicare și o înțelegere

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
dar e dreptul celui care a enunțat-o s-o facă. În ce ne privește, vom observa, în opoziție cu majoritatea opiniilor critice exprimate, [...] Și iată-l din nou pe Alexa Visarion, în 1984, cu un alt film după Caragiale Năpasta, rămînînd, de data aceasta, în limitele controversatei drame, fără a mai recurge la împrumuturi și ecouri din alte lucrări, ci propunîndu-și o investigație pe verticală, sondînd în adîncimile abisale ale celebrelor personaje caragia lene. După propria-i mărturisire, pe cineast

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe care a teoretizat-o și Eugen Lovinescu; criticul socotea că Năpasta "pornește de la o problemă sufletească", este "o dramă pornită dintr-un postulat psihologic", Anca și Dragomir "fiind simple expresii psihologice". Cei doi eroi ai piesei sînt exponenții unor sentimente abstracte, zice Lovinescu: în Anca se întrupează răzbunarea, iar în Dragomir

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
în special cu Dragomir ea cîștigă o superioritate în primul rînd de ordin moral. Nici o clipă ea nu apare ca răzbunătoare în sine, ceea ce ar face-o într-adevăr rea și antipatică; ba chiar, în final, ea pare a regreta năpasta care a dat peste Dragomir (cînd acesta e legat și dus la poliție, Anca îi strigă numele cu o sfîșiere dureroasă). Oamenii sînt mai complicați decît ne apar la prima vedere, vrea să spună Alexa Visarion, și oricît i-am

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Anca îi strigă numele cu o sfîșiere dureroasă). Oamenii sînt mai complicați decît ne apar la prima vedere, vrea să spună Alexa Visarion, și oricît i-am cerceta, tot mai păstrează în ei taine de nedescoperit. Caracterul polemic al filmului Năpasta e astfel evident. Regizorul polemizează cu critica vremii, cu gustul și înțelegerea publicului și chiar cu opera de la care pornește și polemizează în chip creator, nu atît de dragul de a-și impune punctul de vedere, cît pentru a demonstra infinitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
a-și impune punctul de vedere, cît pentru a demonstra infinitatea de deschideri ale unei opere literare, infinitatea de posibilități interpretative ale artistului contemporan, precum și infinitatea de posibilități de receptare de care dau dovadă sensibilitatea și inteligența omului modern. Filmul Năpasta are tonalități și ritmuri de tragedie antică. Dacă n-am cita aici decît secvențele din pădure, în care are loc moartea lui Ion, afirmația tot s-ar susține: un amfiteatru natural impresionant, cu lumina zorilor prefirată printre copacii cuprinși de

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
de specialitate. Reiterez faptul că regizorul a venit în fața publicului cu un proiect complex film de actualitate în pandant cu scenariul unei posibile ecranizări care nu poate fi discutat aprofundat decât în întregul său. Alexa Visarion își construiește filmele de la Năpasta la Luna verde, până iată, la Ana, dar cu accente pe Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii pe hotarul dintre real și imaginar. Întotdeauna acel ceva care rămâne nespus, e menit să-i deschidă spectatorului drumul spre propriile-i obsesii

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
în rutină, este memorabilă în cruzimea ei. Aripa realismului magic vibrează din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște dintr-un fâlfâit de aripă de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
stupidități. Prietenia adevărată îndoiește lucrurile minunate și înjumătățește necazurile. Adevărată bucurie vine din prisos de omenie. Cam la fel s-au desfășurat lucrurile și la colaborările din teatru sau la film. Îmi amintesc cu multă nostalgie de Învățătorul Gheorghe din Năpasta, și de toată atmosfera familială care s-a creat acolo, de spectacolul mult controversat de la Teatrul Național din Cluj cu O pasăre dintr-o altă zi de Dumitru Radu Popescu. Ce era teatrul pentru noi? Dialog, da dialog, dar un

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
carte românească de teorie a fenomenului dramatic (shakespearean), Alexa Visarion e ispitit adesea să creadă în această dialectică, poate că nu doar sub influența bibliografiilor contemporane de școală deterministă. Iar libertatea de exprimare câștigată brusc și integral cade ca o năpastă peste creatorii români ai anilor '90, mai ales asupra celor care se exersaseră de decenii în gherila poetică împotriva cenzurii. 2. După ce artistul a spus tot ce a vrut să spună într-o istorie opresivă, poate că i se pare

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Ambele nivele se întrepătrund. Fac același corp în perimetrii unei viziuni unitare, a unor modalități și mijloace de limbaj de o austeritate extremă. Dacă mă gândesc retrospectiv la spectacolele mari ale lui Alexa Visarion, Unchiul Vanea, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Năpasta, Meșterul Manole, O pasăre dintr-o altă zi, Procurorul, Pasărea Shakespeare, Echipa de zgomote sau Vinovatul, nu am nicio îndoială că ele au anticipat tendințe și formule de spectacol (teatrul de dezbatere, teatrul politic, experimentarea unor surse inedite de teatralitate

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
spectacol (teatrul de dezbatere, teatrul politic, experimentarea unor surse inedite de teatralitate etc.) care ni se "livrează" astăzi de mulți cu pretenții de noutate, dar cu efecte artistice inferioare. O mostră exemplară, de pildă, de teatru minimalism rămâne pentru mine Năpasta, o capodoperă a lui Alexa Visarion, în care simplitatea mizei în scenă e rezultatul epurării spectacolului de artificii complementare. Minimalismul nu e aici expresiea sărăciei de fantezie și mijloace, ci a tanscenderii dramei lui Caragiale, acuzată de critici precum Pompiliu

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Național din Cluj), într-o viziune foarte personală, de tot interesul, demonstrând o atitudine novatoare. Unchiul Vanea al lui Alexa Visarion este un spectacol de excepție, care marchează un moment decisiv în tradiția românească a montărilor cehoviene. (Valentin Silvestru) 1974 NĂPASTA Ion Luca Caragiale Teatrul Giulești La Teatrul Giulești s-a inaugurat un fel de "studiou al tineretului", într-un subsol amenajat cu fantezie, și s-ar putea să asistăm la unele spectacole mai puțin pretențioase sub aspectul protocolului dar mai

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
poate spune, nimic nu împiedică desfășurarea unei reprezentații în care ideea predomină și în care ideea este în primul rând chemată să susțină eșafodajul spectacolului. [...] Fapt este că acum suntem invitați să vedem, în această sală, o ipostază a dramei Năpasta de I. L. Caragiale. [...] Alexa Visarion gândește cu o maturitate de invidiat pentru mulți dintre colegii lui de meserie, mai tineri sau mai vârstnici, dar, în același timp, el gândește cu o prospețime și cu o lipsă de prejudecată care ilustrează

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
tragediene și nu s-a înșelat deloc. [...] Corneliu Dumitraș, în Dragomir [...]personaj extrem de complex trăiește tulburătoarea stare a vinovăției [...]. Florin Zamfirescu a redat cu o cutremurătoare simplitate tragedia lui Ion Nebunul. Inocența și seninătatea tulburătoare suferinței sale. Spectacol de anvergură, Năpasta cu siguranță înseamnă un moment de anvergură în teatrul românesc. (Viorica Tănăsescu) ... Extrăgând piesa din zodia naturalismului, spectacolul aspiră spre un realism substanțial, metaforic, de fior elin. [...] ...în ansamblu, spectacolul încheie cu personalitate ciclul reconsiderărilor în actualitate, pentru teatrul românesc

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
actuala generație de artiști și spectatori, a celui mai important capitol al dramaturgiei naționale; evident, deschizând, totodată, ca și noile reprezentații cu D-ale carnavalului (Lucian Pintilie), O scrisoare pierdută (Liviu Ciulei) drumul unor exegeze scenice novatoare. (Valentin Silvestru) Spectacolul Năpasta, al regizorului Alexa Visarion, pe care l-am realizat împreună în 1974, la Teatrul Giulești a optat pentru o formulă de studio, exploatând foarte eficient avantajele respective. Cel mai important gest teatral scenografic acela de a amplasa într-un raport

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
dintr-o viziune a existenței caracteristică spațiului românesc. De altfel, spectacolul a fost itinerat în multe țări europene și a reușit să poarte acest discurs vizual extrem de reținut, de sobru, în străinătate, oferind o imagine interesantă, autentică unui public interesat. Năpasta lui Caragiale un univers cu semne vizuale proprii. Spectacolul cu Năpasta atingea, așa cum au considerat la acea vreme mulți comentatori, prin forță și autenticitate, tăriile tragediei antice. Opera exprima structura fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
a fost itinerat în multe țări europene și a reușit să poarte acest discurs vizual extrem de reținut, de sobru, în străinătate, oferind o imagine interesantă, autentică unui public interesat. Năpasta lui Caragiale un univers cu semne vizuale proprii. Spectacolul cu Năpasta atingea, așa cum au considerat la acea vreme mulți comentatori, prin forță și autenticitate, tăriile tragediei antice. Opera exprima structura fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
obligată să-l răzbune pe Dumitru, ucis pentru ea, dar creștinește, ea urmează cu devoțiune întregul ritual al pomenirii. În piesă este evocat codrul labirint întunecat în care se înfăptuiește omorulceea ce Alexa Visarion a și realizat în filmul său Năpasta iar eu, urmărind filonul, mă gândesc la o succesiune de secvențe păgân-magic în care, în miez de noapte, tinere fete despletite culeg Mătrăguna într-un ritual ancestral. (Vittorio Holtier) Năpasta pe scenele europene ... Și acum: Arezzo "Festivalul Internațional al Teatrului

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
omorulceea ce Alexa Visarion a și realizat în filmul său Năpasta iar eu, urmărind filonul, mă gândesc la o succesiune de secvențe păgân-magic în care, în miez de noapte, tinere fete despletite culeg Mătrăguna într-un ritual ancestral. (Vittorio Holtier) Năpasta pe scenele europene ... Și acum: Arezzo "Festivalul Internațional al Teatrului de Studio" la care au participat companii din 7 țări, un festival care a urmărit prin confruntarea diferitelor stiluri și școli interpretative să creeze o atmosferă de emulație artistică stimulatoare

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]