1,985 matches
-
curent electric la adăpostul unui pin cam de înălțimea ei, care nu reușea să-i ofere nici o protecție. Spera cu tot sufletul să nu fie observată. Grupul de bețivi dădură cu ochii de bătrânul prăbușit pe marginea șoselei și se năpustiră ca niște hiene înfometate asupra lui. Îl bătură până la sânge și l-ar fi ucis dacă unul din ei nu ar fi observat silueta grațioasă ce se adăpostea în spatele colosului de beton. - Băieți, stați așa! Mi se pare că avem
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
apere prada. Dar mașina își continuă goana fără să oprească. Alexandra își pierdu suflarea și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința, când realiză nenorocirea. Stelele nopții se stinseră una câte una în mintea ei paralizată și disperarea se năpusti dezlănțuită în prăpastia fără fund a sufletului. Se agăță de brațul destinului și căută ieșirea din tenebrele groazei ce o cuprindea. - Florine, ce dracu tot moșmondești acolo, că ne apucă dimineața! strigă furios unul din prădători. Sper că nu ai
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
hotărâse. Așteptă surâzând sinistru sosirea bolidului și când socoti că e suficient de aproape, lovi cu sete în capul tânărului ce se prăbuși fulgerat în șanțul adânc de ciment ce încadra șoseaua, de o parte și de alta, apoi se năpusti cu un gest sinucigaș în fața mașinii, așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
un vis, clădit pe ziua ce-o să vină. Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie, Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie. Când zorile se-aprind cu dor de răsărit Renaște-arzând ca jarul, sărut dezlănțuit. Pe curbele fierbinți se năpustește cerul Iar restul e tăcere... și în priviri, e zborul. Referință Bibliografică: Când... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂND... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375765_a_377094]
-
cu tot. La un doctor neurolog tot am fost. Dar singură. Am cerut consultanță. Și, când i-am înșirat printre simptome comportamentul bizar, dezorientarea ori confuzia, pierderile scurte de memorie sau repetiția... a numit boala. Am aflat atunci ce se năpustise pe capul său... Alzhaimer! Tocmai gândeam o strategie de-a-l aborda când a plecat de-acasă. În sinea mea am bănuit c-avusese curaj să-nfrunte boala de unul singur ținând cont că era încă tânăr, dar și-n stadiul
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
sub privirea atentă suverană, caldă a Părintelui, dragostea Mamei-Fecioare și Natura i-au oferit lui Iisus cea mai frumoasă copilărie, împletită cu soare, smerenie, multă chibzuință, rugă, cântare, tâlcuiri, înțelesuri, asumări, împliniri, biruințe. Peste toate aceste splendori cerești s-au năpustit însă și norii negri ai Necuratului care și-a ales bicisnicii celei mai mari fărădelegi, pregătind: trădarea, vânzarea, răstignirea, calomnia. Fără vrerea Pădurii i-au smuls lemnul uscat pentru Crucea cea grea cu care l-au umilit rabinii, fariseii și
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
cerul de-o vreme, pe pamant Așa se varsă cerul de-o vreme, pe pamant De parca vin călare toți nourii, pe vânt Și curge din înalturi șuvoi fără zăgaz De nu-i mai dă nici ierbii, nici omului, răgaz. Se năpustesc prin sate dezlănțuite ape Iar fluviile câtă la vaduri noi să-și sape, Isi ies din fire râuri și năpădesc pe noi Parcă-a venit potopul din vremea de apoi. Ce-a mai rămas pe câmpuri acum e nimicit, Nu
VREMURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378798_a_380127]
-
numai cea Creștină, ce ne-A Predat-o MESIA ! Firesc că Pedagogii noștri, când Școala o ctitoriră, Rămaseră fermi în Credință și pe CHRISTOS nu-L părăsiră ! Dar ciuma roșie atee, pe-al nostru plai când a venit, S-a năpustit și-n Școala noastră și pe IISUS L-A izgonit... Iar EL distrus-A ateismul și ne-A dat vremuri democrate S-alegem doar ce este bine !(cum scrie și-n Sfânta Carte !) Însă azi din altă zare, alt vânt
ÎL IZGONIM PE DUMNEZEU DIN ȘCOALĂ ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377751_a_379080]
-
Bacău etc. Așadar atât "Romînului" cât și "Telegrafului" le aduce o bunăvestire că pot să se culce pe urechea stângă, lăsând sacul cu toate greutățile în spinarea acestui Hercule care îndată în primul său Bacău, din ziua nașterii chiar, se năpustește cu intrepitudine asupra unui "nou partid" și așa cuvîntează: N-avem pretenție în numărul de astăzi se discutăm opiniile și principiile acestui părtit poreclit democrat liberal: ne vom mulțumi numai a atrage atențiunea adivaraților liberali asupra câtorva catigorii de oameni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un Rosetti, patrioți ca un Cîmpineanu, boieri mari ca un Fleva și un Stătescu. De aici rezultă pentru țară, pe lângă sărăcirea materială, și anarhia morală și obșteasca declasare a tutulor. Un lucru numai nu prevăd cinstiții mameluci cari s-au năpustit pe noi cu toată ardoarea unor stomahuri cari au fost mult timp goale ori cel puțin mai puțin pline decât apetitul detentorilor lor. Este fabula țăranului și a cloștei cu ouă de aur. Cloșca în fiecare zi da câte un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ridica o monastire veche înconjurată de muri, asemenea unei cetăți, și de după muri vedeai pe ici, pe colea, câte-un vârf verde de plopi ori de castan. Acoperemintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și formau state, de procesii lungi de gâze roșii, care se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult umblet
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-nțelege, batalionul dinamovist. Ce tocmai ofensase un Iași nu oarecare. Ei, bine, ieșiți de pe terasa unui birt din Sărărie, și spurcîndu-i, în dialect, pe invadatori, naivii cheflii au parte de un fulgerător spectacol ca-n Fîșia Gaza: din microbuze se năpustesc pe ei killeri în negru și-i bumbăcesc scurt, profesional, eficient. Se lasă liniștea. Și cu ea, înserarea. Peste ieșeni planase, 90 de minute, fantoma pe care, credulii de ei, o crezuseră moartă. Farmecul discret (și nu prea) al Secu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fiind numai urechi, aștrii-auziră, și prima rază-a dimineții porni napoi: El către Tatăl său strigă "pleacă! pleacă!" fu însă Prins deodată, Si in oțel împlătoșat, si Calul sau cu semeție necheza; el bătălia o simți 405 În depărtări. Și năpustindu-se-ndărăt, roșu de mînie, Tatăl cel Puternic Își apucắ strălucitoarea cată de cioban, cu nestemate și cu aur smăltuita; o învîrți în jurul Capului, cu ascuțime răsunînd în cer; Soarele cu zgomot de război Se prăvăli; Munții fugiră; ei căutară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i radioasa precum ziua, săgeta un minunat dispreț. Tharmas privi de pe stînca-i și ¶2 Oceanu-i liniștit, norii se-adună-n jur, si vîlvătăile iubirii Mădularele nemuritoare le-nfășoară, luptînd în bucurie aprigă. Nu îndelung; tunete, iuți fulgere, vînturi năprasnice și frîngeri Se năpustesc asupra-mperecherii ce se zbate, în crunte suferințe zvîrcolindu-se 5 Ei zac, în agonii se zbuciuma sub cerurile ce le sînt acoperămînt. ¶3 Cu pîntecu-i acuma fecundat 347, Enion fugi și-n munții verzi se-ascunse, Insă aicea sferele-i348 cerești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va elibera pe Rolla și că va distruge Praga prin incendiere. Se zărește un foc în depărtare în timp ce Rolla își face apariția însoțit de Carlo. Primul relatează că în timp ce era condus la spânzurătoare un grup de bandiți călare s-a năpustit asupra soldaților aruncând cu sticle incendiare în clădiri. Carlo îi va scoate lui Rolla lațul din jurul gâtului. Între timp sosește vestea că locuitorii înarmați ai orașului incendiat sunt pe urmele bandiților. Grupul de bandiți rătăcește prin pădure pentru a-și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și este pe cale să fie arsă pe rug. Deja prin ferestrele cetății se pot zări flăcările rugului. Pericolul iminent ar putea face ca orice întârziere să devină fatală. Abandonând mâna miresei sale, Manrico apucă sabia și împreună cu oamenii săi se năpustește afară din cetate în încercarea de a și salva mama (Di quella pira). Versurile O teco almeno, corro a morir conțin adesea acel faimos Do de sus (de care în nici un caz Verdi nu este responsabil) prin care mulți tenori
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale Franței un elixir de adormit și uitat mohorâtele, prea religioasele obiceiuri ale patriei, trasară tangenta prin care s-a putut evada. Mulți s-au năpustit Într-acolo: „Chiar și discipolii Își Întrecură În curând vechii maeștri și (așa cum a spus-o un scriitor cu o picantă precizie 1) buna lor voie de a fi corupți fu atât de bună, Încât Rochesterii și Shaftsbury-i depășiră cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dar și al vigilenței conducerii superioare de partid. Omul „plesnea” de talent și tinerețe, iar anii exploziei în poezie a lui Nichita Stănescu trecuseră. Lumea literară care avusese nevoie de un Nicolae Labiș, apoi de un Nichita Stănescu s-a năpustit pe noul apărut, sânge tânăr, de Slobozia, cum nota Lucian Raicu. Toată boema literară recita faimoasele versuri de autoprezentare a noului astru liric: „Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost / și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică, cuprinde descrierea apărării Salonicului în fața năvălirii slavilor din secolul al VII-lea. Legenda ne prezintă pe slavii alcătuiți din triburi nomade și trăind în colibe, cum se năpustesc cu ajutorul avarilor în câmpia Salonicului, în timp ce populația romanică este robită de năvălitori și dusă în părțile Panoniei (teritoriile dunărene). Textul spune: "Acolo însă, ei păstrează de la părinții lor moravurile romanice, trăiesc împreună precum odinioară evreii, iar întărirea sufletească le-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iarbă sau se uscau pe crengi. A poposit într-un oraș unde, într-o bună zi, la piață, un precupeț a mutilat un copil care încercase să-i fure un măr. Toți oamenii pe care îi întâlnea păreau că se năpustesc spre un țel necunoscut, asaltând trenurile, strivindu-se pe ambarcadere, sau că așteaptă nu se știe pe cine - în fața ușilor închise ale prăvăliilor, lângă porțile păzite de soldați și, uneori, pur și simplu pe marginea drumului. Spațiul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor, le moșteniseră de la părinți. Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă! Timpul Atlantidei nu cunoștea decât minunata simultaneitate a prezentului. Baritonul vibrant din Faust umplea sala: „Lasă-mă, lasă-mă să-ți admir chipul...”, lustra cădea, leoaicele se năpusteau asupra nefericitului Delmonico, cometa brăzda cerul nocturn, parașutistul își lua zborul de pe turnul Eiffel, doi hoți, profitând de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îi observam acel du-te-vino pe străzile Moscovei. Deodată, i-am ghicit scopul: mașina neagră urmărea femeile. Frumoase, tinere. Le cerceta prin geamuri opace, înainta în ritmul pașilor lor. Apoi, le lăsa în pace. Sau, uneori, hotărându-se în sfârșit, se năpustea pe urma lor pe o stradă laterală... Dimitrici nu avea nici un motiv să mă menajeze. Povestea totul fără ocolișuri. Pe bancheta din spate a mașinii era tolănit un personaj rotofei, chel, cu un pince-nez1 înecat într-o față puhavă. Beria
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
grăbeau pasul, iar alții slobozeau câte o înjurătură, adăugând cu un ton mustrător: „Doar vă hrănește statul... E o rușine!” „Samovarele” erau aprope toți tineri, unii evident beți. Toți aveau privirea pătrunzătoare, puțin smintită... Trei sau patru lăzi s-au năpustit spre Charlotte. Soldații își înfigeau bățul în pământul bătătorit din piață, se răsuceau, ajutându-se cu smucituri violente din tot corpul. În ciuda sforțării lor, totul aducea mai degrabă a joacă. Charlotte s-a oprit, a scos în grabă o bancnotă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult mai violentă. Izbitura asta care mi-ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea imediată, definitivă”. Câteva fluierături au străpuns pâcla febrilă care îmi ardea obrajii. Cu totul absurd, m-am gândit la un polițist care s-ar năpusti pe urmele mele. Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o mulțime de fațete tăioase. Mi-a venit să mă ascund ca un animal. O poartă larg deschisă m-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și a căuta cu groază o scăpare. Multă oaste turcească a pierit atuncea. Au lăsat armele și peste o sută de steaguri În mâinile moldovenilor lui Ștefan. Care au putut scăpa de coase, de săbii și de săgeți s-au năpustit În fugă, În jos de Podul-Înalt, și și-au căutat scăpare fugind prin păduri. Călăreții trimiși de Ștefan i-au ajuns și i-au izbit, bătându i și tăindu-i până ce i-au trecut Siretul, Într-un loc care de-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]