823 matches
-
Atunci i se sacrifica un taur ca simbol al rodniciei pămîntului și a renașterii naturii prin puterea sacrificiului. Aceste sacrificii se făceau în locuri anume alese dar fără altare sau al-te chipuri cioplite pentru că perșii și geții nu aveau năravul grecilor sau a romanilor de a venera statuile. Iar Herodot ne luminează tărtăcuțele în această direcție: ,,Per-șii, nu aveau obiceiul, să înalțe în onoarea zeilor, nici statui, nici temple, nici altare, din contra - ei socotesc smintiți pe cei care fac
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
este sculptat un candelabru cu șapte brațe înconjurat de cele patru Anotimpuri iar istorici au stabilit legături cu cultul lui Sabasios, cu Pomul Vieții și cu menora iudeilor, preluată după acest simbol și deci furată întunecaților, cum vă este felul, năravul și apucătura vicleană. Mitra cerescul nu încetează să vegheze la buna rînduială a credincioșilor săi. Pentru pămînteni, viața este o continuă încercare unde trebuie să aleagă între bine și rău, dar curățenia sufletească îi ajută pe cei vrednici să iasă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
jivine au ieșit la vreme de întuneric din ouăle de basilisc! Dar putem afla limba în care se slujea în mitraism, datorită tăbliței de plumb 60 turnată de mato Dapisiu, tatăl lui Ili și care ne povestește cum zavistea și năravul prost și-au făcut loc la sciții din estul Geției precum și la tracii din Tracia. În aceste două țări niște preoți cam zurlii și cu unele apucături stricăcioase, după aflarea morții lui Ili din primăvara anului 30 întîmplată la Ierusalim
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de grijă și toate gândurile cele spurcate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri aminte și năravuri și de toate faptele mele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile și prea cinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin. Prea curată și binecuvântată de Dumnezeu Născătoare Marie, Maica cea bună a Bunului împărat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
provizii de făină, dar cel mai groaznic e că aici, la o sută de km de Donnbass, nu aveai pe ce să încălzești apă pentru ceai ori să gătești o supă” (p.75) Cutumele însă se schimbaseră, conducătorii se schimbaseră, năravurile societății erau altele. Corectitudinea este o piesă fadă din colecția virtuților, ba chiar periculoasă. Gleb întâlnește printre elevii săi pe fiica secretarului de partid. Posesoarea unei astfel de titulaturi avea de la sine înțeles passpartou-ul: „La școală ea o ducea bine
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de două și chiar trei categorii de mărci argumentative: antroponimul pe de o parte, citatul /maxima prin intermediul căreia se stabliește legătura cu cititorul, pe de altă parte, urmată de concluzia "vocii" consacrate public: Eugen Nicolăescu: Lupul își schimbă părul, dar năravul ba! B... nu a învățat nimic din lecția suspendării. Acest tip de strategie argumentativă are drept caracteristică gradualitatea. A se compara: "Dictatele lui Zeus. PDL s-a împotmolit în proiectele comandate de președintele Traian Băsescu" cu "Mandea de la Cotroceni". Migrația
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de acest fel. Beau lapte și sânge de cal. Au o mare bogăție de cai și de arme și în războaie sunt foarte viteji”. La înfățișare, ungurii erau „oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și sălbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești”. Cum erau însă războinici, având și un bun conducător în persoana lui Arpad, fiul lui Almus, pe la anul 895, ei sunt chemați în ajutor de către împăratul bizantin Leon Filosoful (886-911) în contra bulgarilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de alte două decrete date în anul 1280, de către regele ungur, catolicismul și Coroana Ungară i-au aruncat pe toți românii în tabăra dușmanilor lor. Ambele acțiuni, atât aceea a papei Nicolae al II-lea de a desființa obiceiurile și năravurile cumanilor prin hotărârile Sinodului de la Buda, cât și a Coroanei Ungare de a interveni cu armele în soluționarea unei probleme de ordin spiritual, a-i urmări pe împricinați pentru a le răpi din libertate și a-i supune unui regim
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
îmi pare asemeni damei dintr-un distih greu de uitat: „Cu fusta-n flux și în reflux,/ Trecea pe stradă o damă lux”. Fluxul îl constituie valurile exclusiv enunțiative despre lupta împotriva cumplitului flagel, în vreme ce refluxul e dat de instituționalizarea năravului respectiv. De aceea nu există azi în România o instituție mai stabilă decât corupția. Citesc că membrii cabinetului Năstase nu știu de unde să o apuce și cum să dea cu ea de pământ. Nu zău? Dar, dacă știu foarte bine
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
un Isarlâk „cât se poate de sordid”, cum îl numește azi, unde Bazarul “în care se încrucișează oferte și prețuri, arvune și peșcheșuri” fusese mutat chiar la Cotroceni cu viteza fulgerului, ca nu cumva locul cu pricina să-și piardă năravurile „pitorești”. Nu de alta, dar dna Petre aruncă în discuție autoritatea unor analiști politici pe care eu unul îi știu pe dinafară, de n-ar fi vorba decât de Urmuz, tragicul „muzicant și grefier la Curtea de Casație”, cum îl
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
frumusețile țării mele, nu un om care scoate tablouri din calcule și geometrie gândită la cafenea. După voiajul făcut și lucrurile făcute, acea aiureală de "modernism" începe să se risipească, însă nu a fost deloc lesne să mă dezbar de năravurile contractate din comerțul cu modernismul fără țară. Efortul pentru a mă debarasa de unele apucături "cerebrale" a durat încă un timp, până prin 1932. Expozițiile se succed an după an, la doi sau la trei ani. Lucrasem mult, lucrasem cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
literaturii, Gr. Obradovici a fost preocupat de alcătuirea unor antologii, cu ajutorul cărora literatura cu caracter moralizator să fie utilizată în procesul de învățământ. Ca atare, deja în anul 1811 avea pregătită pentru tipar o antologie intitulată Culegerea chilimelor povești de nărav învățătoare spre folos și petrecere devreme, dar lucrarea n-a mai fost publicată, găsindu-se sub formă de manuscris în Biblioteca Episcopiei din Arad. Avem de-a face cu o teză iluministă privind rolul educativ deosebit pe care-l joacă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
frații Amira de acum câțiva anișori buni și pus la învechit în hrubele cele suprapuse... Nu-i nevoie să-i spun lui Mișa pe unde să mă ducă, pentru că mehenghiul știe mai bine ca mine. Îi cunoaște pe junimiști cu tot cu năravuri și păcate. Coborâm pe la poarta lui A. D. Xenopol și, cotind-o pe lângă Spiridonie, numaidecât ajungem la Universitatea veche. La câțiva pași mai încolo, intrăm pe ulița Dâmbu și, după un scurt urcuș, cotim la stânga, pe strada Rece. Ne aflăm între
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
pe acela care întunecă totul.” Dumitru Micu 115. „Orice carte vie implică o meditație și cu atât mai mult, una în care existența e considerată din perspectiva omului modern.” Dumitru Micu 116. „Cărțile care le vezi că strică obiceiurile și năravurile cele mai bune și sunt spurcate și fără de rușine, să nu le iei în mână și în locul acestora citește altele, din care poți să înveți ceva bun.” Samuil Micu 117. „Cărțile sunt plăcute; dar dacă din cercetarea lor pierdem și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
1985, p. 129/>... Volumele de umor au fost prefațate de Teodor Pracsiu precizând în una din aceste prefețe că „Timp de un deceniu umoriștii vasluieni și-au făcut datoria în cetate, veghind cu un ochi treaz asupra oamenilor, moravurilor și năravurilor." <„Sechestrați...", p. 3/> Teodor Pracsiu, reprezintă un reper în viața literară, a urbei vasluiene și nu numai. E bine să se amintească ceea ce spunea Valentin Silvestru, luat de autor ca motto la ultima carte: „Pagina scrisă are în ea scânteia
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
și l-a împușcat. L-au îngropat lângă un prun goldan și prunului i-a rămas numele "Prunul câinelui". Nu am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care de atâtea ori se dovediseră, dacă nu necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii ăștia necredincioși! În ștreang ca niște hoți de rând, nu primiți cu onoruri ca niște prieteni! Conrad dormi prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi împărțită în 12 părți și fiește care parte va fi de 7 coli de mare și cu o icoană. Toate 12 părți vor fi de 84 coli, împărțite în 12 materii. În Ia parte istoria pe scurt a romanilor, năravurile, religia, legile politicești, îmbrăcămintea, mâncările, țeremoniile și îngropăciunea lor; în a 2-a din Istoria Ardealului, Țeara Românească și Moldova; în a 3-a parte, Literatura Românească, arătând care au fost lucrat și care lucră și acum pentru literatura românească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mereu veneau tot noi îndemnuri/ Și fumul din furnale urcat pînă la cer". În februarie 1950, conducerea U.S., printr-o adresă, comunică Filialei ieșene regretabilul plagiat al unui membru al Filialei din Constanța, "fapt care demonstrează că vechile și putredele năravuri ale literaturii burgheze încă mai persistă printre unii mînuitori ai condeiului. Roși de ambiții nemăsurate și setoși de glorii nemeritate, elemente necinstite își însușesc munca altora, dînd-o drept a lor. / În felul acesta, speră că se vor putea strecura printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fac pedagogii cu un copil rebarbativ pe care Îl lasă până la urmă În voia lui, sperând ca timpul sau vreo minune să scoată ceva pozitiv dintr-o „proastă” Înclinație, am „așteptat” și eu, Într-o „lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că-i cu coadă. Caută acul în caru cu fân. Lupu-i gras în ceafă, că singur își gătește masa. După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel bun. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cine-ncalecă magarul, să-i sufere și năravul. Sabia de aur taie mai bine decât cea de fier. Bogatul greșește și saracul cere iertăciune. Leoaica numai un puiu face, dar bun. Spărie lupul cu pielea oii. Vinzi castraveți la grădinar. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. [PRIN TRANSILVANIA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moare, fiind Kemeni încă în Moldova. Solul tăinuiește până ce trece hotarul, temându-se de Lupul. Ajuns în Ardeal scrie lui Lupul, angajându-l să-și păstreze legăturile cu fiii lui Racoți. Dar după natura lui, " Lupul își schimbă părul, dar năravul ba." Răspunde deci lui Kemeni: Mortuo principe, sepeliantur tractata omnia negotia. Din acest răspuns se vede că Lupul era om fără credință și se schimba după cum bătea vântul. Deși și-a adus fata dela Țarigrad la 20 August 1649 în vederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căluțul meu, De ce sufli așa greu? Ori ți-e foame, ori ți-e sete? Nu mi-i foame Nu mi-i sete. Ori ți-i greu de trupul meu? Nu mi-i greu de trupul tău, Dar mi-i greu năravul tău, Holteieș stăpânul meu. Câte sate te-am purtat Pe la multe mândre-ai stat. Mă țineai de gard legat Și-mi dai fân nuielile Și grăunțe stelele. Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încheierea etapei educative infantile. Neputința ei de a înțele¬ge noul statut al fetei atrage greșeala rituală și taie orice legături familiale prin plecarea în călătorie: „Da’ e, di acolo, mă-sa, ’ci: - Mamî, cicî, a h’i v-un nărav aista, mamî. Ia sî ti-apuci sî dai foc la cuptior sî-i bagi chelea pi foc disan. E o zâs. E o ținut minti cum o zâs mă-sa. Și e pi urmî s-o dus acasî, o mâncat ce-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
porc. E s-o sculat ș-o dat foc la cuptior și i-o băgat chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care insistă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]