1,298 matches
-
mandarinarule... Cât e kilogramul? strigă, aplecându-se pe fereastra deschisă, o femeie de la unul din etajele de sus ale clădirii de vizavi. Pe Zeliha o amuzase Întotdeauna să vadă cât de ușor, aproape fără efort, reușeau locuitorii acestui oraș să născocească denumiri neverosimile pentru profesiile obișnuite. Era de-ajuns să adaugi un -ar În coada aproape fiecărui lucru vândut la piață și, Înainte să-ți dai seama, obțineai o altă denumire care avea să fie inclusă În lista lungă a profesiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată să le ghicim, mă revăd pe mine În chip de lup deghizat În miel, dorind cu ardoare ca oricine mă deranja să moară pe loc În chinuri atroce, și destul de plin de mine Însumi pentru a mă convinge că născocisem, doar pentru folosul meu exclusiv, arta de a minți, o artă care nu era la Îndemîna primului venit, dovadă faptul că: tata era incapabil de așa ceva. Detesta minciuna. Revine asupra acestui lucru În fiecare dintre cărțile lui. Deschid una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă trimită să i le cumpăr pe furiș, i-am vorbit despre lumina lămpilor cu petrol, despre tainicele noastre conversații nocturne, despre hohotele noastre de rîs. Am auzit-o oftînd: „Dumnezeu nu ne-a alungat din Rai pentru ca noi să născocim un altul pe pămînt“. CÎnd a murit, pe la sfîrșitul anilor șaizeci, mama n-a izbutit să dea de mine și nu m-am putut duce la Înmormîntare. Tata, În schimb, fost prezent alături de soția sa. Menționează acest lucru Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
silește să se așeze În genunchi În fața Întregii familii: „Acum ai să-mi ceri iertare“. Oare nu tocmai citind cartea asta crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi putut să născocească și povestea cu balonul spart și reacția mea, cînd am exclamat „Imbecilule!“. Aveam ochii Încercănați, căscam la ore, eram ușor iritabil, astfel că maică-mea m-a dus la un medic - o somitate, un specialist În probleme de adolescență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
departe. Se pare că și În stare de comă ființa umană rămîne sensibilă la numele ei dacă Îi este rostit la ureche. Un prenume nu Înseamnă chiar o nimica toată În viața cuiva. Mi se pare surprinzător că au fost născocite atît de puține. Trebuie oare să mai vorbesc despre locul pe care l-a ocupat SÎntul Francisc În viața mea? Acasă, Sfîntul Francisc era mai respectat decît amîndoi bunicii mei. Asta e o situație la care un copil nu rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Zoé avea opt ani, iar eu mă aflam În Austria cu o altă femeie decît maică-sa - Zoé refuzase s-o Întîlnească, spunîndu-mi: „Femeia asta o supără pe mama“ - eu Îi trimisesem În chip de scrisoare o poveste pentru copii născocită de mine, pe care ea o dusese Învățătoarei care o citise În fața clasei. E unul din momentele preferate din viața mea de scriitor. Am o tendință exagerată să mă simt mîndru de o sumedenie de lucruri care mi se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era noua lui fiică! — Și ai făcut-o? — Nu! — Dar ultima oară mi-ai spus că femeia aceea și cu dumneata, În clipa următoare... — Nu mai știu ce vorbesc! — Erai foarte amorezat de mica dumitale Tina, ăsta e singurul adevăr. Născocești tot restul, dragul meu. Atunci Înseamnă că nu m-am culcat cu Olivia? — De fiecare dată cînd mi-ai spus povestea asta, suna altfel. Ultima oară, nu era vorba de Olivia, ci de Cordula, o nemțoaică, Îți dăduse și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a Întors spre mine ca să-mi spună: „Dacă Îți pierzi credința, eu mă sinucid“. CÎnd Îi amintesc despre acest moment, se jură că n-a zis niciodată una ca asta. Ca să-i fac plăcere, sînt gata să admit că am născocit fraza asta. — Ceea ce contează nu e faptul că fraza este sau nu adevărată. Pentru dumneata, ea e adevărată. Ai crezut că dacă ți-ai pierde credința, mama dumitale s-ar sinucide. — Sau că tata m-r omorî, dacă tot am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi gîndit tata despre fraza asta, care Îi făcea harcea-parcea o parte din operă. Căci fraza asta am reprodus-o, și Încă de două ori, În primul meu roman. O fi citit-o tata? O fi crezut că am născocit-o? Habar n-am, deoarece el a murit fără să fi vrut să-mi vorbească despre cartea mea. O carte la care lucrasem vreme de patru ani și jumătate! Am trimis-o fostului redactor-șef de la Cărți de astăzi, fostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeu știe dacă avea sau nu cititori, cînd mă gîndesc la aiuritoarele cifre de vînzare a cărților lui! De ce nu mai scria romane? Descopăr În Paternitate veselă (tipărit În anul cînd m-am născut) un răspuns posibil: “Am Încercat să născocesc povestiri. Acestea se Îngreunau de răul sălășluind În mine, noroiul ăsta de pe fundul inimii ce Îmi reamintea că sînt fiu al lutului care mă cheamă necontenit“. Pentru el, povestirile născocite se Îngreunează În mod automat de răul care este activ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i așa, e o creație, nu un document“. O parte din romanul Un tip oarecare se petrece În cabinetul unui psihanalist căruia naratorul vine să i se destăinuie. Născocisem În totalitate ședințe de psihanaliză bufone și extrem de improbabile: de pildă, psihanalistul se urca pe un radiator electric ca să se adreseze pacientului. Ei bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu regularitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu regularitate aligatori, ei ar fi crezut că-mi petreceam nopțile la grădina zoologică de la Vincennes. Dacă majoritatea criticilor credeau În exactitatea și verosimilitatea lucrurilor născocite de mine, cum putuse reacționa tata, care era și el critic literar? În romanul Un tip oarecare, personajul analistului Încerca să-și calmeze, dacă nu cumva chiar să-și vindece pacientul, sfătuindu-l să scrie cîteva scene din viața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
forțe și Încerca să dea căldură, dar fără succes. Doar scârțâia din Încheieturi, ca o navă veche ce Încearcă să-și pună În funcțiune motoarele ruginite. Își botezase sistemul de Încălzire Visul American. Îi plăcea să boteze totul, ea singură născocise numele de Desert Rose, și așa o striga toată lumea. În prima noapte În mansardă, când sistemul de Încălzire se pornise În toiul nopții, se trezise și se holbase În Întuneric, cu inima bătând să-i spargă pieptul și cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în casă, Se va termina într-o clipă, se gândi, va trebui să mai cumpăr. Dacă s-ar fi uitat prin ușa olăriei, ar fi văzut că nici acolo lucrurile nu stăteau bine. Cipriano Algor se lăudase față de Marçal că născocise câteva trucuri ca să grăbească lucrarea, ceea ce, dintr-un punct de vedere să-i spunem global, era adevărat, dar rapiditatea se va arăta curând incompatibilă cu perfecțiunea, drept care vor rezulta o mulțime de păpuși defectuoase, mai multe decât în prima serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
podeaua e de plastic, dar de departe pare autentic, Dar nu sunt valuri, bineînțeles, Te înșeli, în interior e un mecanism care produce o ondulație exact la fel ca marea, Nu mai spune, Zău, Ce lucruri sunt în stare să născocească oamenii, Da, spuse Marçal, e destul de trist. Cipriano Algor se ridică, se învârti puțin prin casă, îi ceru fiicei lui o carte și când intră în cameră spuse, Am fost la parter, podeaua nu mai vibrează, și nu se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acum de subiecte de o importanță mai transcendentă, îi soseau acum dezordonate, confuze, cotradictorii la respectivele terminale. Când se întoarse în zona comercială a Centrului părea mai liniștit, agitația devenise interioară. Scutit de a se mai ocupa de mâini, creierul născocea succesive șmecherii, șiretlicuri, capcane, strategeme, trame, subtilități, ajungea chiar să admită posibilitatea de a recurge la telekinezie pentru ca, într-o secundă, să transporte de la etajul treizeci și patru la misterioasele săpături acest trup nerăbdător pe care atât de greu îl stăpânește. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun și mă îndârjeam până la lacrimi fiindcă Dinu îmi zâmbea mai departe. Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată când era vorba de făcut ceva rău. Născoceam tot felul de prilejuri ca să-l scot din sărite pe tata și eram foarte încântat de eficacitatea mea. Aș spune chiar că într-o privință, pe care șovăi s-o judec, am înțeles de mic acest termen la modă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am început să fiu mai atent. Ce se întâmpla acolo? Într-o clipă, toți mi s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra realității, trăncănind despre un trecut pe care și-l născoceau ori și-l corectau, și-l completau; de ce? Aveam senzația că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate care nu era decât în mintea mea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemână, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oră, fără să-mi reproșeze decât cel mult printr-un zâmbet absențele. „Bine că ți-ai adus aminte de mine”, spunea. Atât. Era femeia care-i trebuia unuia învățat să-și ducă destinul ca pe un bagaj. Nu trebuia să născocesc scuze sau pretexte, mă duceam când vroiam, plecam când vroiam, nu mă întreba niciodată nimic. Îmi lăsa întreaga libertate. Mă conducea până la poartă și acolo mă petrecea câteva clipe cu privirea, după care se retrăgea în dosul perdelelor care miroseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta, zicea el, și era păcat să nu-mi folosesc calitățile. Nu-l ascultasem, deși zborul îmi dădea o beție trează care-mi pria. Dar, bineînțeles, atât nu era suficient ca s-o impresionez pe Laura. Trebuia să exagerez, să născocesc, mai ales că ea, brusc interesată, mă privea acum cu alți ochi. — Ai fost pilot? — Da, după aceea m-am apucat de sculptură. — Și de ce-ai părăsit aviația? — O poveste de familie... Căutam o minciună și n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
considere legați prin destin de el, de legenda lui, iar pe de altă parte să se teamă că li se putea întâmpla oricând ceva rău, de aceea căutau să scoată de la mine totul. A trebuit, la insistențele lui Siminel, să născocesc și o întreagă poveste despre traversarea deșertului, episod de care, în povestea mea, Bătrânul își amintea cu nostalgie. 22 «Vasul nostru eșuase în apropierea unui port african, după ce se luptase, purtat de valuri ca o coajă de nucă și scârțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Intrând în sală, mă miram din ce în ce mai rar de absența Bătrânului. Uneori, în prag, înainte de a mă obișnui cu lumina scânteietoare a candelabrului reverberată în oglinzi, mă așteptam să aud o voce uscată întâmpinându-mă: „Ei, domnule sculptor, ce-ai mai născocit pe seama mea?” Dar asta dura numai o clipă. Pe urmă mă așezam în fotoliu și mă priveam în oglinzi; nu se mai auzea nimic, murea și marea, murea lumina stelelor, murea totul; rămâneam eu și „ceilalți” care închideau ochii odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mânăstirii, iar în timpul liber juca zaruri la cafenea. Apoi se trezi cocoțat în postul de director de închisoare, unde s-a hotărât să se răzbune pentru toți anii în care trebuise să îndure viața printre flori. Cu o șiretenie diabolică născocea tot felul de metode pentru a-i chinui pe deținuți. Îi plăcea în special să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine legați, pe care îi bătea cu bățul, fără martori, până obosea. Îl distra să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu l-o fi cunoscând Încă pe domnul Garamond. Haide, să facem proba numărătorii.“ Număram pe Întuneric ținându-ne de mână. Dădeam frâu liber imaginației. Acel Ceva era un lucru adevărat, care, născându-se, avea să dea sens tuturor poveștilor născocite de diabolici. Bieți diabolici, care-și pierdeau nopțile simulând nunți chimice, Întrebându-se dacă n-o să iasă cu adevărat aur de optsprezece carate și dacă piatra filosofală era lapis exilis, un Graal nenorocit de pământ ars: iar Graalul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]