769 matches
-
privește, sunt de altă părere și am expus mai sus unele argumente... 9 Dar să vorbim puțintel despre „schimbare”!... Totul, sau aproape, În jurul meu s-a schimbat: regimul politic cu liderii săi, titlurile ziarelor, abundente În faptul divers și poze năstrușnice, televiziunea, de fapt „televiziunile” care au parcurs uluitor de rapid distanța enormă care le despărțea de cele occidentale, În reflexe, limbaj și mai ales Într-o anume falsă și trivială relaxare față de tot ce este intim. Reclamele, sarcastice și nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care trebuie să le Întâmpine un creator care vrea să-și afirme „cu orice preț” originalitatea, mă gândeam În primul rând la acesta: incapacitatea de „adaptare” a unui autor, a unui creator, care-și „transportă” senin și „naiv” ideile năstrușnice, „ne-realiste”, În viața sa adultă, ciocnindu-se de indivizii din jur, „treji și deștepți”, care se supun regulilor curente, generale și tiranice, adesea. Ei bine, cât timp va rezista un poet, un dramaturg, un cercetător, În obstinația sa ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noului bulevard, era stânjenitoare. Până la urmă, s-a găsit o soluție mai blândă: un bloc bine plasat, În fața esplanadei care urcă spre Catedrală, a ascuns-o privirilor (exceptând un unghi Îngust, din care mai poate fi Încă văzută). O idee năstrușnică a condus și la următoarea operație: dărâmarea Mânăstirii Văcărești, situată spre marginea Bucureștiului (cel mai mare complex monastic din secolul al XVIII lea din sud-estul Europei, ridicat În 1716-1724, cu biserica În stil brâncovenesc), În locul ei urmând să se construiască
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Riga - el tocmai ne oferise un recital improvizat, într-o seară, la pianul din hotelul Maritim - și anume: să ne întâlnim peste 10 ani, exact în aceeași componență, la bordul unui vas care să refacă itinerarul... Odiseii. La auzul acestei năstrușnice propuneri, replica îngândurată a lui Thomas Wohlfahrt a sunat cam așa: „Nu știu, zău, David, ce să zic. Ulise a călătorit spre Ithaka vreo 13 ani. Mă tem că va fi greu să găsim un guvern sau o fundație privată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
era comandantul Companiei de învățători. Maiorul Ghiorghiu mai mult ne lua în râs, iar colonelul Niculescu iar era ofițer de elită. Și într-o zi maiorul Ghiorghiu m-a scos să comand plutonu și am dat o comandă așa de năstrușnică, că o parte s-au întors spre Gâdinți, o parte spre Sagna (?), o parte spre turnul Episcopiei și o parte au rămas pe loc. Și maiorul Ghiorghiu mă întreabă: "Ce faci acum caporale? Și răspund eu: "Să aveți o țâră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe scaun în timpul predării lecției. Mi s-a părut în felul acesta, prin evitarea tentației scaunului, indiferent de gradul de oboseală atins la un moment dat, pot nu numai domina elevii, prevenind neatenția și apariția altor „ocupații” la cei mai „năstrușnici” din fire, ci și să mă apropii mai mult de ei; fiind permanent printre bănci, în mijlocul lor, este mult mai ușor să reduci (atâta cât este necesar) din distanța profesor-elev, care, adâncită excesiv, îngustează considerabil posibilitățile de comunicare și implicit
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
masă, Împreună cu fratele Bârză, vizitam adesea familia Rotaru, la care cu Sisi, Aurora, Lucica și din ce În ce mai rar Sanda Axente jucam remi și ne Împărtășeam amintiri din trecutul mai Îndepărtat sau mai apropiat. Amintindu-mi de Începutul studenției și manifestările uneori năstrușnice ale tinereții, nu pot trece peste un episod petrecut În prima iarnă. Condițiile de locuit la unchiul Aurel nu erau dintre cele mai comode nici pentru mine, nici pentru familia lui: unchiul, tanti Ana și Viorica, elevă. Într-un ansamblu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul Dragă Gabriel Chifu, ai părăsit Craiova și te-ai regăsit la București. Spui, într-o carte pe care timpurile normale ar fi consemnat-o ca un eveniment editorial, cultural, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită că: "De curând, s-a întâmplat să fiu silit să schimb iar orașul și casa. Acum locuiesc la București, bineînțeles, tot cu chirie, într-o garsonieră atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
legendă. Elev și eu al Liceului „Bălcescu“, am auzit încă vorbindu-se despre ciudatul personaj, la mult timp după trecerea lui la cele veșnice. Devenise și erou de anecdote, plasat de cei care-l evocau în situații dintre cele mai năstrușnice, stârnitoare de râs. Am fost însă mirat când l-am auzit la Capșa povestind despre el pe Tașcu Gheorghiu, pe la începutul anilor ’70. Fostul suprarealist, impenitentul boem și noctambul, devot al lui Mateiu Caragiale și traducător inspirat al lui Lampedusa
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tot felul de afirmații ridicole și fanteziste. Ideile de bază i-au fost: 1. Europa are de pierdut și riscă foarte mult (!?!) dacă nu acceptă România în rândurile ei; 2. În loc să-l critice pe Ion Iliescu, cel care a avut năstrușnica idee - funesta renumelui României - de a chema minerii, precum și fărădelegile săvârșite de aceștia (ceea ce a fost aspru criticat în Consiliul Europei și România a pierdut statutul de observator), Nastase a criticat... Europa; 3. Încearcă să provoace din partea poporului român o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
erau tineri pe vremea aceea, le zburda și nu știau cum să-și cheltuiască timpul și paralele de care nu duceau lipsă. După o masă bine stropită dată în onoarea lor în apartamentele mele de burlac, se încinsese un joc năstrușnic, la care galbenii treceau cu grămada dintr-un buzunar într-altul cât ai scăpăra din degete. Iar eu, nepăsător ca de obicei, mă amestecam în vorbele și șăgile 75 lor, îmi pipăiam din când în când cele două fâșicuri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Șendre, de răsuna pământul sub bătaia călcâilor, de ne venea nouă înșine sufletul la gură. Trageți, măi? Să turbe cățeaua!... strigam noi lăutarilor, aruncând cu pălăriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Al. Busuioceanu... De fapt - proză ritmată mai mult decât poezie, oferind însă mari posibilități de expresie. Aveam o voce plăcută, tenorală, iar anii de profesorat îmi perfecționaseră dicția. și m-am dus la examen cu buna dispoziție a unei farse năstrușnice care va constitui prilej de amuzament pentru toți amicii mei cel puțin timp de două săptămâni! Comisia, destul de numeroasă și impunătoare: președintă - Ana Barcan, secretar - George Tobias, regizorul de film pe care îl cunoșteam din vedere de pe la băile de abur
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trecut mult și ocazia s-a ivit... În decembrie anul trecut, cînd am luat a doua oară premiul doi al Televiziunii pentru un scenariu de teatru T.V., după festivitatea de premiere, amețit de cupele cu șampanie, mi-a venit ideea năstrușnică să-i telefonez Marianei, o cunoștință de pe vremea studenției, care se amuzase, lăsîndu-mă să-i fac curte. I-am telefonat mai mult din dorința tainică de a-i plăti niște polițe. Și-a amintit de mine, a fost încîntată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi pare că-ți primește salutul amintirii și că s’a înviorat; biuroul iluminat tare, singur, păstrează cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn și plin de consimțire. Ai populat casa întreagă cu nume, ființe vii și cu năstrușnica ta gospodărie. Cere mai bine adresa unei spălătorese pentru lucrurile de mătase și mai ales pentru batiste, lenjul care caracterizează cel mai mult femeia. Acolo nu vine o femeie de menaj, cât de puțin? Vai de mâinile tale, pe care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari și mici. În mîini au cîrje iar În bandulieră au un șirag de cioare moarte”. După ce a tăiat Întreg textul de mai sus, năstrușnicul tov. Ion Andrei l-a Înlocuit cu savanta compoziție: „Evreii În număr de 3-4. Poartă măști (caracteristice spectacolelor tradiționale). Se Încing cu un brîu și În mîini au cîrje”. Și cu asta, basta! „Jidanul” „Vălăretului” de la Bogdănița, fusese descris astfel
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din jos de casa părintească. Acesta le mână spre locul de pășunat apoi, împreună cu văru-său Victor, au intrat într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de slujba de supraveghere a micii turme. Sora Maricica, care purta răspunderea mai tuturor vietăților din bătătură, asculta gălăgia făcută de cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de fiecare dată cu rost), știe să ne ceară, se impune și toate astea ne fac să avem încredere în tot ceea ce ne cere să facem. Deci, ne-am adunat aici: Vali Popa - absolvent al secției de păpuși - filmează; Dumi Năstrușnicul; Radu Ghilaș; Emil Coșeru; Rodica Arghir - scenografă; Florin Mircea; Doina Ignea - sufleor; Ada Gârțoman-Suhar; Irina Răduțiu-Codreanu; Oana Sandu-Botezatu; Daniel Busuioc; Doina Deleanu; Gelu Zaharia; Silvia Isachi - asistent de regie; Ion Sapdaru - regizor; Teo Corban; Petronela Grigorescu. În Ursul joacă Doina
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că nu trebuie să se râdă. Tratam subiectul ca pe o tragedie. Profesorul de română era furios: „Ce-i batjocura asta? Poate că mâine te pui să faci din Apus de soare al neamului nostru o comedie!?“. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină cu apă și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de dezlegat. Ne-o blagoslovit Dumnezeu drăguțu' cu răgazul aista. Să nu ne culcăm pe-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o eventuală intervenție chineză. Nu neapărat prin forța de șoc militară: ar fi destul - spunea el - ca vreo 20 milioane de chinezi să se lase prinși, făcuți prizonieri pentru ca întreaga mașinărie de război sovietică să fie dereglată”. Originalitatea, caracterul cam năstrușnic al ipotezei a constituit, probabil, coagulantul acestei amintiri. De aici, nu mi le mai pot data. Tot ce voi mai povesti s-a întâmplat în ultimele zile ale lui august și la începutul lui septembrie. La redacție (Gazeta literară nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în simili-analizele critice, unde nu inovează cu nimic”. Ba da, din contra, inovează. Și nu numai în legătură cu Proust. Observațiile de detaliu ale junelui iconoclast sunt, repet, lucide și juste, atestând un simț critic afară din comun. În „studiile” din Nu, năstrușnice sunt tezele generale, concluziile, negativismul premeditat - dar acesta este însuși jocul, cu efectele lui scontate. Tezele generale și concluziile sunt totdeauna aspectele cele mai sumare, am putea zice didactice, ale oricărui punct de vedere ; de aceea sunt și cele mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de munca istovitoare a escavărilor furioase, uneori, râul s-a întors ca acel șarpe din „România pitorească” mușcându-și coada și încolăcirea sa a realizat insule rotunde sau ovale. Alteori, căutând vechiul drum, a nimerit mai la vale de unde plecase năstrușnica aventură și s-au născut peninsule de pământ arabil la nivelul câmpiei care-i mărginește lunca, uneori largă de doi- trei kilometri, alteori numai de câțiva pași. Câmpia care a fost înconjurată de apele sale furioase a rămas cu trei-patru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu este interesantă. Îmi închipui că aceste flacoane au fost aruncate la vreun inventar, când se casează obiectele ieșite din uz și se consemnează inutilitatea lor. Așa s-o fi pierdut și conținutul lor... * Această ipoteză nu este atât de năstrușnică pe cât pare. Căutând hipocratismul în arta și știința medicală contemporană, îl găsim diluat, ca un sânge lipsit de hematii, muribund; la doza minimală de hipocratism, medicina se comportă întocmai organismului anemiat, lipsit de vlagă și tot mai "apersonal". Știu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din București, transformându-l într-o anexă a unei catedre universitare, titularul acesteia fiind de drept directorul Muzeului, - socotind că a găsit astfel cea mai fericită soluție pentru a mă scoate din slujbă. Necunoscând anteproiectul, n-am aflat despre această năstrușnică dispoziție decât în ultimul moment, printr-un telefon al prietenului Daicoviciu de la Sibiu. Încercările mele de a obține o audiență, spre a-i arăta Ministrului că e o mare greșeală să se desființeze cea mai veche instituție de cultură din
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]