986 matches
-
identitate proprie sub toate aspectele (fonetic, gramatical și lexical), limbă în care atât latina cât și traca și-au pierdut identitatea. Strădania științei tradiționale de a prezenta limba română ca pe o continuitate a latinei afectate în evul mediu de năvala populațiilor barbare se cere a fi înlocuită cu evoluția romanității orientale în interferență cu celelalte fenomene etnolingvistice care compun peisajul actual din jumătatea de est a Europei. Cercetător de largă cuprindere, O. Densusianu intuia șubrezenia eșafodajului teoretic al etimologiei tradiționale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum să primească iubire sau cum să ofere iubire, pe cine să iubească și de ce, ce să aprecieze, ce să admire cu adevărat la persoana iubită, ce trebuie să înțeleagă din anumite situații și câte și mai câte... Astfel, dând năvală în viața lor tot felul de cunoștințe din cele mai variate soiuri și categorii, cu ei învățau și experimentau multe și de toate, cu o singură excepție: cea a temelor pentru școală, nu. De cum se lăsa seara, părinții și sunau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
străpuns de o baionetă, dar dorobanțul ... și el împușcat, alunecă, cu fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme, cei rămași în viață renunțară și se retraseră în neorânduială. În cele din urmă unul dintre ei se apropie prietenos, dar prevăzător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vă este tot mai mic Și vindeți lamentări de fată mare. Considerați că suntem predispuși La o tortură mondializată, Pe vremuri ne vindeați, râzând, la ruși, Iar viața ne era secretizată. Acum avem cu toții pașaport, În spațiul Schengen o să dăm năvală, Ne numărăm, atenți, din mort în mort, Când demolăm, rapid, spital și școală. Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. 15 iunie 2011 Infinitul dintre două stații de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
așa dintotdeauna - mereu muncise mult și fusese ambițioasă -, dar odată, demult, fusese ceva mai mult. Înainte să ajungă să se uite tot timpul peste umăr la armatele de fete mai tinere, mai inteligente, mai puternice și mai ambițioase care dau năvală în urma ei, obicei care i-a transformat viața într-o muncă asiduă și continuă. Mai avea câteva apartamente și case de văzut în weekendul ăsta - timpul va trece destul de repede. Și mâine se întâlnește cu doi stiliști, unul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
niciodată. — Cum naiba a putut să dea jos din mașină o copilă de patru ani? Insch râse amar. — Așa vorbește cineva care n-a avut copii. Imediat ce Învață să vorbească mucoșii ăia mici, nu se mai opresc până nu dau năvală hormonii și devin adolescenți. Atunci nu mai scoți de la ei nici un cuvânt. Dar un copil de patru ani poate să se smiorcăie toată ziua și toată noaptea dacă vrea ceva cu-adevărat. Așa că, În cele din urmă, mama se enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă în clipa următoare, cuprinși de disperare, revoltați, începură să dea năvală în stradă, în toate cartierele orașului; iar urletul acela, „l-au ucis!“, făcea ca alți oameni să iasă din taverne, din case, din ateliere; alergau, asemenea unei turme cu neputință de stăpânit, spre For, spre Curie, spre Domus Gaj. Traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să vină din Aegyptus; aveau să se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne aflate în dificultate - că aveau să se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să vină noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Să termini cu articolul și-ți vei alege o iubită. Ai de ales Între Mariana și Scânteiuța. Mariana e urâtă și săracă, Scânteiuța e frumoasă și bogată. În timp ce te hotărăști pe cine să iubești, adică pe Scânteiuța, pe ușă dă năvală tatăl tău urlând că „de mâine ne mutăm Într-o casă nouă, cu parchet și baie!” Norocoasă zi. Ai o iubită, te vei muta În casă nouă și te muncește primul gând serios. Niște idei. Cum poate trăi o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu bulgări tramvaiul, cum se înghesuiau la sunetul clopoțelului ca o grămadă turbată spre intrare, ca să dea năvală în clasă, și izbucneau într-o explozie de râs când trebuia să răspund. Dialectul pe care îl vorbeam eu declanșa, de fiecare dată când domnișoara Kleinert mă scotea la lecție și eu trebuia să ies din bancă și să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe gardul din scânduri încrucișate care separa grădina de un drum peste câmp. În spatele acestuia creștea o lume rurală, vacile pășteau printre pomii fructiferi, se întindeau tarlale, câmpuri semănate, fumul se ridica din clădirile fermei coloniștilor - și dinspre orizont dă năvală, neagră și amenințătoare ca un potop, pădurea. În acest strat format din culori stridente, amestecate, singură strada rămăsese o linie neagră, care ducea, urcând, spre tufișul de tuia. Dar mișcarea pe atunci constantă de pălării și basmale, de capote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare centru de mobilă“ își înălța din nou cubul, vizavi de locul nostru din fața intrării se ridicaseră depozite care făceau necesar accesul liber și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vrut să-l studiem cu ochelarii de scufundător ai lui Hans Hess, nu era un romantism dotat cu soare, plaje și palmieri, nu era celebra Eiscrem-Paul-Anka ce-ți picura zmeurie în suflet: riff-urile erau ecourile sunetelor de chitară, care dădeau năvală peste idilele Milkshake și Pettycoat, trăsneau lumea oțelăriilor cu macarale strămoșești, pe care fratele meu nu le putea găsi mai puțin mincinoase. Combina muzicală Grundig pe care ne-o dăruise Herr Hackler și care consta dintr-un radio, un pick-up
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să-i oprească năvala sângelui. Consumatorii localului fugiseră fără să plătească și lăutarii dispăruseră ca prin farmec. Numai cântăreața, cu chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă pe Marcu de subsuori și-l sprijini până peste drum, în „Salonul de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pe o ilustrată pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde se simțea mai la largul ei. Mi-am pus în gând să uit. Vreau și trebuie! O doresc însă pe Gloria, mai bătrână cu treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În primul și ultimul meu ceas, după moartea Gloriei voi coborî storurile și îngenuncheat în fața patului în care ne-am chinuit pentru greșelile noastre, voi săruta smerit chipul ei de sfântă. Mă voi înclina să-i umezesc buzele reci, cu năvala nesecată a lacrimilor, mângâindu-i brațul gol, întins de-a lungul trupului acoperit, și sărutându-i mâna. „Domnule Bonciu, îmi spuse la plecare Ferdinand Sinidis, - mă preocupă o invenție cu adevărat impresionantă. Este vorba de un pistol automat, care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dormea, inconștient de la atîta alcool băut În exercițiul funcțiunii, Încălcînd articolul 4319 din regulamentul interdepartamental. Preluînd comanda, sergentul E.J. Exley a descoperit că nu-și găsește cheile de la secție. Grosul oamenilor prezenți la petrecerea de Crăciun din secție a dat năvală În blocul de detenție. Celulele În care erau Închiși cei șase presupuși atacatori au fost deschise cu cheile rătăcite. Sergentul Exley a Încercat să Încuie Înapoi celulele, dar bătăile Începuseră deja, iar sergentul Willis Tristano l-a imobilizat pe sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de un anumit tip a fost văzută În seara asta prin zonă. — D-d-domnule, cineva de la Criminalistică vrea să vă vadă. Ed ieși. Se crăpa de ziuă: o lumină proaspătă Învăluia mulțimea. Polițiștii de la patrulare țineau piept reporterilor. Numeroși gură-cască dădeau năvală. Claxoanele răsunau, motocicletele ambalau, camioanele cu carne erau oprite de mulțime. Ed Își căută din ochi șefii. Reporterii de la ziare se năpustiră spre el cu Întrebări. Se văzu Împins de pe trotuar și țintuit de o mașină de patrulare. Blițurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de vreo două săptămâni, cât a dat ea de știre și, mai cu seamă, s-a răspândit zvonul că s-a înzdrăvenit, iar curioșii, dar și cei de bună-credință și pe care nu-i poți învinui de nimic, au dat năvală să vadă minunea. O invidiau, chiar de n-ar fi recunoscut în ruptul capului. S-a întâmplat ca momentul acesta să se suprapună cumva și aniversării zilei de naștere a bătrânei doamne și, dacă nu aveau alt pretext, veneau, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
căci respect scrupulos proprietatea - și seara eram safisfăcut că ele îmi furnizau tot ce mi-ar fi fost necesar ca să găsesc verigile care lipseau din lanțul acestei derutante investigații. Imaginează-ți entuziasmul meu, Michael. Imaginează-ți valul de adrenalină și năvala sângelui prin venele mele bătrâne într-un torent de mândrie și extaz. M-am simțit brusc ca un tânăr de treizeci de ani. — Și? — Firește că am ieșit să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
văzu. Imediat o bănuială cumplită i se strecură în suflet. Se auzi un bubuit din direcția sălii de bliard. Michael coborî în fugă scara și aproape se ciocni de domnul Sloane în hol. Alergară împreună în direcția zgomotului și dădură năvală, găsindu-l pe Pyles prăbușit pe un scaun, după ce îi scăpase tava pe pardoseală. — Am venit să adun paharele goale, spuse el. Și atunci am văzut... Privirile lor urmară degetul lui tremurător. Mark Winshaw era prăbușit lângă zid. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]