1,603 matches
-
erau cei dispuși să întrebe ce lege îi obliga la o astfel de activitate neremunerată. Victimele sigure ale frazeologiei patriotarde și legaliste erau în primul rând oamenii simpli, angajații întreprinderilor strategice, soldații, recrutați, în general, de contrainformațiile militare, adolescenții ori naivii de bună-credință, ce semnau copleșiți de importanța „misiunii” lor secrete, de care atârna „soarta țării”. Plasată în asemenea circumstanțe, semnarea „Angajamentului” devine aproape un gest inofensiv, dacă nu unul de-a dreptul inocent. Ce discernământ i se poate cere omului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în astfel de zone monoindustriale. De altfel, masele înseși, provenite, în majoritatea cazurilor, din spațiul rustic pauper și din straturi dezavantajate social, au crezut în ideologia comunistă și în demagogia respectivă. Lumea li se părea a fi mai bună, pentru că, naivi, credeau în mitul societății fără clase. Discursul comunist părea veridic. Condițiile care au dus însă la declanșarea grevei din Valea Jiului, în august 1977, le-au demonstrat minerilor discrepanța dintre discurs și realitatea de facto a comunismului. Reacția lor a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Un erou al timpului nostru, București, 1949, Poezii alese, pref. Mihai Novicov, București, 1951, Teatru, București, 1963 (în colaborare); Goethe, Egmont, București, 1949, Suferințele tânărului Werther, București, 1960, Teatru, București, 1964 (în colaborare cu Laura Dragomirescu); Voltaire, Povestiri, București, 1949, Naivul, introd. N.N. Condeescu, București, 1962, Candid sau Optimistul, București, 1969; Maxim Gorki, Articole literare, București, 1950 (în colaborare); V. Maiakovski, Despre America, București, 1950; N. G. Cernâșevski, Ce-i de făcut?, București, 1951 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); V.G. Korolenko
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
prefabricate, din al căror puzzle să fie reconstituită silogistic metafizica textelor) și de stilistic (stilul înalt „poetic” este cel mult obiectul unei operații de ironizare prin înglobarea sa în structuri kitsch care funcționează antifrastic; în cazul stilurilor folosite - oral, infantil, naiv -, acestea se desfășoară sub mâna moale, nestridentă a autorului, care își asumă una sau alta dintre vocile narative). Convenția acestui „realism” este laxă, în sensul deplasării accentului dinspre artificial către o intonare „naturală”. La aceasta contribuie și diversitatea suporturilor pe
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
Pe de altă parte, perspectiva cumva milenaristă în care unii optzeciști afirmă și susțin p., considerat ca ultimă și de nedepășit modalitate literară, subapreciindu-i atât pe preoptzeciști, cât și pe postoptzeciști - văzuți ca autori retrograzi, neinteresanți și nelegitimi, reiteratori naivi de procedee și viziuni descalificate istoricește, afiliați unor etape ori formule anterioare p., unor viziuni ori modalități de creație iremediabil caduce (modernism „metafizic”, autenticism, orfism, minimalism, mizerabilism patetic, „nou realism”, angajare etică și socială etc.) -, stârnește iritare și reacții de
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
și orientarea modernistă care își propune deliricizarea poeziei prin prozaism și discursivitate și în care inventarele de tot felul se constituie într-o textură cu reflexe jucăușe: „Închis între patru pereți, / robinsonez, / mă descopăr pe mine însumi / cu uimirea exploratorului naiv / care căutând drumul spre Indii / s-a pomenit în America, / și-mi fac inventarul:/ doi ochi, două urechi, / nasul și gura; / două mâini, două picioare, / cu degetele anexe, / etcetera.” Ironia este viziunea care definește și proza din Întoarcerea lui Ulise
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ștefan cel Mare/ și Mihai Viteazul măcelăresc turcii în frunte cu Partidul” (Dragă poezie). Poezia vizează notația directă, naturală, într-un gest de categoric refuz al teatralității: „Cei ce-au pierit naivi// răzvrătiții/ acestei lumi ne sunt eroii “ (Cei ce-au pierit naivi...). Spirit nonconformist, boem și rebel „ca un vagabond într-o flanelă roșie”, M. rămâne, în multe privințe, „modelul totemic al generației ’80” (Marcel Tolcea). SCRIERI: Locus periucundus, Timișoara, 1994
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
Mare/ și Mihai Viteazul măcelăresc turcii în frunte cu Partidul” (Dragă poezie). Poezia vizează notația directă, naturală, într-un gest de categoric refuz al teatralității: „Cei ce-au pierit naivi// răzvrătiții/ acestei lumi ne sunt eroii “ (Cei ce-au pierit naivi...). Spirit nonconformist, boem și rebel „ca un vagabond într-o flanelă roșie”, M. rămâne, în multe privințe, „modelul totemic al generației ’80” (Marcel Tolcea). SCRIERI: Locus periucundus, Timișoara, 1994; Ca un vagabond într-o flanelă roșie, Timișoara, 1996. Repere bibliografice
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
și prin preocuparea folcloristei de a surprinde „spiritul poporului, precum și limba lui”, de a privi totul din perspectiva mitologiei poporului român, de a reproduce fidel oralitatea, adică de a nu omite ori a adăuga, chiar dacă i s-a părut „ceva naiv” în ceea ce spun cei anchetați. N.-V. nu a găsit însă cel mai bun criteriu de ordonare a materialului, includerea lui în secțiunile Facerea lumei, Pământul, Aerul, Apa, Focul întâmpinând critici întemeiate. Dincolo de acest neajuns, cartea a fost adesea citată
NICULIŢA-VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
fostul secretar al domnului își cântă, în latinește, românește și ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat măririlor lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum Bacchi. După o scenă de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei Maria Tereza, împăratului Iosif al II-lea și episcopului Grigore Maior. Așadar, piesa e mai mult o improvizație ca de carnaval
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
Mântuitorul nostru nu este acel „Iisus din Galilea” împărțind pe stradă fluturași cu inimioare, jubilând în destănuiri intimiste de tipul I love you. El nu întrupează nici figura de procuror - sau „legislator moral” - atât de simpatică filozofilor idealiști germani, nici naivul „propovăduitor al toleranței” imaginat de enciclopediști. Mântuitorul nostru este, așa cum spune Crezul nicean, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, adica Om-Dumnezeu, și numai așa Îl putem cunoaște. El este nu doar „Păstorul bun”, ci și „Logos” al creației, temei al tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă ce răspândește zvonuri de război fiind un naiv care aproape se autodemască. E greșit să vedem simplist dușmanii de clasă, să-i prezentăm mereu sub același aspect fizic. (Ă). În poezia noastră, chiaburul apare Încă de multe ori sub acest aspect naiv. Adesea, imaginea veridică a dușmanului de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
recomandabil e, în viziunea lui Chandler, un scenariu precum cel al Crimei din Orient Expres. În ciuda ingeniozității autoarei, construcția se acoperă de ridicol, pentru că ar fi fost nevoie de sincronizarea unui șir atât de lung de întâmplări, încât doar niște naivi ar putea să le accepte. Ceea ce îi lipsește romanului Agathei Christie e, desigur, plauzibilitatea, acea forță inefabilă care este „un efect, nu un fapt”. Ea definește un stil și susține o reputație. Din acest motiv, un scriitor va urmări un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în exclusivitate pe baza invaziei „barbarilor” din provincie: pe lângă „scorpionii” din Kansas, majoritatea celorlalți răufăcători provin din Cleveland: Steelgrave (cunoscut, ca șef de bandă, sub numele de Weepy Moyer), Moe Stein, doctorul Lagardie și planturoasa lui ex-soție, Dolores Gonzales. Sociologic naiv, un astfel de scenariu diminuează percepțiile anterioare, conform cărora California producea criminalitate, violență și decadență în mod natural. E posibil ca, recurgând la această stratagemă, Chandler să fi sugerat că anacronismul lui Marlowe, incapacitatea lui de a se adapta mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Inexplicabila și necondiționata iubire a individului îmbrăcat în cenușiu, ce nu pare să iubească nimic altceva decât întunecatele sale afaceri, îl face să treacă peste orice fel de calcul, neglijându-și chiar instinctul de conservare. Eddie Mars nu este un naiv. El cunoaște prea bine lumea pe care decide s-o înfrunte. Și totuși, contaminat, parcă, de spiritul cavaleresc al lui Marlowe, se aventurează într-o afacere care i-ar fi putut fi fatală. Ancheta propriu-zisă urmează modelul romanului chandlerian. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
urmărit foarte atent ieșirile la rampă. Fără nici o excepție, au fost extrem de grijulii să menționeze că tot ce enunțau a fost discutat cu și girat de premierul Năstase. Sau chiar că acesta a avut ideile respective. Oricât ai fi de naiv, nu se poate să nu te gândești la un cult al personalității, voit sau nevoit, nu-mi pot da seama. Ar trebui poate să discutăm ce s-a Întâmplat la formarea acestui guvern și cum Îl vezi ca apărând În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de realitate. Toate acestea au de-a face cu dilema pe care am numit-o „niveluri de interpretare” ( vezi pp. 76-77) - mai exact, rolul pe care-l are teoria în ascultarea și explicarea unei relatări. Este oare intervievatorul un ascultător naiv conectat doar la lumea fenomenologică prezentată de narator? Sau, dimpotrivă, se pune întrebări, va avea îndoieli și va căuta în permanență neconcordanțe, contradicții, tăceri și subînțelesuri în poveștile pe care le ascultă? (Pentru o abordare a lucrurilor „nespuse” în analiza
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
odată, cu o perfectă limpezime: o generație care nu credea în sfârșit. În sfârșitul imperiului, în sfârșitul istoriei sale, în uitarea acestei istorii, a oamenilor acestei istorii. „Când ei au fost executați, spunea Șah, am făcut un jurământ naiv, eram naiv, ca toți cei care cred, da, jurământul de a lupta până ce li se va ridica un monument, unul adevărat, unul mare, în plin centrul New York-ului. Dar asta nu s-a întâmplat, nici măcar la Moscova...“ După plecarea lui, am umblat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în jos că amețești. Hai după mine! -Așa departe? -Hai că sunt pe prima creangă și de aici se vede strada! -Dar unde se duc oamenii? -La locurile lor! -Cum adică? N-au dormit la locurile lor? -Ba da, măi naivule ! La locul lor de muncă! -Aha, acum înțeleg. Dar nu înțeleg totuși, de ce merg atât de grăbiți și fiecare în altă direcție.Nu știi ce ne-a zis mămuca, oamenii se plimbă întruna că nu-și găsesc locul nicăieri. -Dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
v-a fost clar când au trimis elicopterul care stă acum prăbușit în curte? Sau chiar credeți că au uitat că noi avem niște oameni de-ai lor? Păi să le dăm drumul! O să ne ierte." Oftă. Chiar că sunt naivi! Cine vrea să plece, să plece, dar să nu fiți surprinși când o să vă salte pe voi și familiile voastre de pe stradă sau când o să vă spargă ușa în mijloc de noapte și o să vă facă felul în paturile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
anumit dispreț față de cei din jur, pe atît cealaltă e deschisă spre viață, debordînd de sănătate. Totuși... Maigret zîmbi uitîndu-se la Lecoeur care, odată cu trecerea timpului, făcuse burtă și avea cîteva fire albe În mustața roșcată. Ochii lui albaștri erau naivi, aproape copilărești, și totuși Maigret Își amintea de el ca de unul dintre cei mai buni colaboratori. — De ce zîmbiți? Pentru că eu am văzut-o În viață, iar, după aceste fotografii și după ce ți s-a spus despre ea, ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care nu se mai sfârșea și cereai să ți se aducă mereu pahare cu bere. După ce-l observă un moment, murmură: — S-a terminat? — Da. — Cine e? — Un bărbat foarte bine, care conduce mii de funționari și de muncitori, dar naiv din fire. Sper că mâine vei dormi? — Din păcate, nu. Trebuie să mă duc să-i explic totul soției lui. — Nu știe? Nu. — E aici? — La hotel Ambasador. — Și el? Va ajunge peste o jumătate de oră la Închisoarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
tăria de caracter. Erau instruiți, dar cu picioarele pe pământ; erau foarte Îndrăgostiți sau aveau o căsnicie fericită; erau curajoși și dornici de aventură, dar nu inconștienți; altruiști și amabili, fără să se gândească o clipă la propriul confort; oameni naivi Îndrăgostiți de localnici... Harry păstră ce era mai bun pentru sfârșit. Din nou, Își făcea de lucru cu mâinile, și le frângea, făcându-și curaj să vorbească despre inima lui frântă. — Ar mai fi și o doamnă foarte, foarte specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drept că pînă la aceste pagini de proză a trecut prin vămile umorului în pictură și epigramă. L-am cunoscut ca exponent avizat al unui desant de pictori care insistă în continuare să ne facă să credem că ar fi „naivi”! A d’autres, vorba frîncului! Mai toți s-au școlit sub ochiul vigilent al unui guru cu nume solid în artele plastice, iar afilierea la adjuvantul legat de vameșul francez, Douanier pre numele său, nu este decît un soi de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui Ochilă, cea cu susul în jos, sfidarea proporțiilor și mai ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul pînzei, sunt în mare punctele cardinale ale „naivilor”. De ce am luat-o pe la periferie ca să ajung la „cestiunea arzătoare” a prezentei cărți de proză? Pentru că bag seamă că năravul povestitului plastic și al humorului, de acolo i se trag. I s-a părut lui Gheorghe Bălăceanu că epigrama
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]