10,211 matches
-
au întâmplat sau s-ar fi putut întâmpla. Ceea ce interesează la lectură este puterea lor de sugestie, capacitatea de a impune atmosferă și un destin (acela al naratorului) credibil în ordine existențială”. Îmbiindu-ne să ne lăsăm în voia valurilor narațiunii sale tumultuoase, pseudo-noua Emma Bovary (care trăiește, cu atrocitate, sentimentul culpabilității, deși păcătuiește numai în imaginația sa, în visul trăit până la paroxism, iubind concomitent doi bărbați) ne pune în gardă că nu este un novice în domeniul scrisului. O face
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
fiecărei epoci, urmărind totodată astfel surprinderea unei esențe a fenomenului spiritual românesc. Privită în ansamblu construcția impune și rezistă privirii critice: problematica etică are dramatism, documentația științifică și filozofică, imensă, este prezentată fără note false, deși cu unele lungimi obositoare, narațiunea are însă dinamism și descrierea farmec, iar episoadele amoroase sunt dintre cele mai izbutite pasaje ale cărții”. Alexandru Condeescu, Argeș, Pitești, An. XXI, nr. 8 (180), august 1986. „Genul de roman istoric cultivat de Domnul Mihail Diaconescu facilitează invazia documentului
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
tehnică. E destul de complicat căci nu întotdeauna există formule, școala nu întotdeauna garantizează succesul. Dar cred că reunind aceste caracteristici, arta devine universală, e ceea ce o face puternică. Dorina - Un tablou/lucrare poate conține în interiorul frontierelor o multitudine de experiențe, narațiuni, emoții, poezie, idei, gând, timp, referințe și așa mai departe, toate într-un singur cadru. Care este interesul tău principal ca artist și care este puterea și slăbiciunea creației tale? Cristina - Interesul meu sau finalitatea unei lucrări începe și se
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
a împiedicat-o să creeze, ci dimpotrivă, o consola. Pentru mine e la fel. Când încep să desenez sau să pictez mă regăsesc, întărită, aici, în această realitate. Atenția excesivă pentru fiecare detaliu, clar-obscurul, importanța ce se dă simbolicului, a narațiunii sau a provocării, monumentalitatea sunt determinante pentru artiștii plastici din Mexic. Și în acest context întotdeauna există un dram de tragism, a cărui asimilare nu îmi creează probleme pentru creație. Dorina - Frida a călătorit în lume pentru a-și face
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
de a înțelege situații care nu sunt parte din realitatea în care te-ai născut. Pe unele din lucrările tale cum ar fi cele din seriile “The look of the past”, “Reflexii de o obsesie”, “Neidentificat”, “Roots” le percep ca “narațiuni” care sunt generate în timp ce lucrezi/creezi în afara elementelor nativ cunoscute ție. Este distilarea de idei o perpetuă căutare, complicată de localizarea limitelor ca “străin” și de ștergerea lor? Se naște o parte a dramatismului creației tale din ultimii ani în
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
insensibil la reflecțiile autoreflexivitate și chiar ”independență” față de intenționalitatea auctorială, aducând vorba despre teoriile lui Borges, despre atitudinea intertextuală. Alter-ego-ul ”scriptorului” nu este ziaristul Gabriel Dunea, cum ar părea la prima vedere, ci un povestitor poate convențional, aproape absent din narațiune, Mihail Manea, care își apără fantasmele născute în solitudine: Eu, spuse Mihail Manea când îi veni rândul, nu voi putea scrie decât ceea ce am trăit. Eu nu am avut povești de dragoste cu domnul Gabriel și deci a trebuit să
RECENZIE: ION MARIN, ”Vremea șacalilor” – Romanul vieții gazetărești [Corola-blog/BlogPost/94221_a_95513]
-
idei”, fiecare păcat fiind interpretat și tratat aproape medicinal prin citate din cărți sfinte, la care recurge mai degrabă Părintele Filip, personajul principal al cărții. Părintele Filip este personajul principal pentru că el are parte de cel mai important conflict al narațiunii: este în stare de iubire în cel mai înalt grad al ei, de iubirea de vrăjmaș? Altfel spus, judecând ansamblul și mai puțin părțile, cartea este revelatoare, șocantă prin experiențele carcerale, descrise în amănunt pe alocuri, și are în ea
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
idei”, fiecare păcat fiind interpretat și tratat aproape medicinal prin citate din cărți sfinte, la care recurge mai degrabă Părintele Filip, personajul principal al cărții. Părintele Filip este personajul principal pentru că el are parte de cel mai important conflict al narațiunii: este în stare de iubire în cel mai înalt grad al ei, de iubirea de vrăjmaș? Altfel spus, judecând ansamblul și mai puțin părțile, cartea este revelatoare, șocantă prin experiențele carcerale, descrise în amănunt pe alocuri, și are în ea
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
prin acțiuni înglobate în Planeta democrației, sau insulele politicienilor, religiilor, manipulatorilor, dorințelor, bandiților, egoiștilor, a birocraților, sau Insula lui Eros. Autorul, având alături personajul feminin Maia, nume ales nu întâmplător, el însemnând esență, a prinde puteri, matcă, plonjează într o narațiune având semnele unui spirit postmodern. Textul fiind un mixtum compositum, căci se trece de la o perspectivă narativă la alta, pune pe tapet o nesfârșită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amănunțită a fenomenelor
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
ales nu întâmplător, el însemnând esență, a prinde puteri, matcă, plonjează într o narațiune având semnele unui spirit postmodern. Textul fiind un mixtum compositum, căci se trece de la o perspectivă narativă la alta, pune pe tapet o nesfârșită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amănunțită a fenomenelor politice, sociale și culturale, cuprinse în capitole separate descoperim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comentariului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
întâlnește pe Geta simțindu-i mirosul miros și frăgezimea gurii. Subiectul romanului se derulează ca firul roșu de pe ghemul vieții, conturând o creație barocă, din categoria realismului magic sud-american, cum ar fi Vargas Llosa, G.G.Marquez, sau Adolfo Bioy Casarea. Narațiunea oscilează între cele două părți ale zilei, lumina zilei și noaptea, adică între vis și realitate:” În noaptea aceea avusesem un somn adânc, lung și fără vise Soarele era sus pe cer când mi-am deschis ochii și am avut
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
înălțime - numai că firul histrionului traversează solul arenei; grimasele lui de falsă teroare pot amuza spectatorii. Nimic nu îmbogățește strofele următoare, totul rămâne narat sau rostit pretențios: Ťîmi lenevesc pe laturi universulť, Ťdă-mi timpul hotărârii nemutateť, etc. Într-o altă narațiune versificată, Ptolemeu Filadelphul, asistă la - ca să zic așa - inaugurarea farului din Alexandria, cu trufia de a-și vedea numele eternizat în litere enorme Ťpe fața turnului dinspre palatť. După decenii: ŤFurtunile prin veac topiră varulť, iar pe zid se ivește
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
tuturor îmi cade-n seamă: ei știu că mâna mea pe zid ucide. Despre "Neguțătorul de săbii", scris în 1967, criticii n-au fost avari în comentarii subtile... Este cel mai întins poem al meu, însumând 88 de versuri. Curios, narațiunea lirică îmi izbutește de data asta, deși vorbesc despre un El și nu din punctul de vedere al Eului liric, cu puține metafore și alte figuri de stil, armonia fiind asigurată de firescul rostirii. Aici apare, pentru prima oară, o
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
cu un salut de despărțire de personajele sale. Propus ca "un roman în căutarea propriei definiri", Simplex se înfățișează dintru început ca autobiografic - la fine chiar cu trimitere la destinul literar al scriitorului. Ficțiunii i se lasă atâta spațiu în narațiune, cât să nu dezvăluie numele reale ale actanților. Tema se dezvoltă în jurul unei multiple crime care s-a produs în realitate în cercul nomenclaturii bucureștene, cu probabilitate în anii de mijloc ai comunismului. O crimă cu dedesubturi abjecte, ale căror
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
de sus îl ocrotesc de gura mulțimii. O scurtă slujbă religioasă, în cercul familiei, închide cazul. Și ce ar mai fi de zis? Din acel moment, Povestitorul începe o anchetă pe cont propriu, pas cu pas, din deducție în deducție, narațiunea evoluează pe un făgaș detectivistic, dezvăluind sordidele angrenaje ale unei societăți închise, deasupra legii, unde nu crima contează, ci ecoul ei, impactul informației. Va trece în neant acea crimă care riscă a clătina mecanismul de ceasornic al regimului, care poate
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
al său, Maximilian Mutu. Oricât ar părea de bizar, intriga polițistă nu are nici o miză în economia romanului. Parantezele confesiunii făcute de Mihai Loghin pentru uzul anchetatorilor sunt atât de largi, încât ceea ce ar trebui să fie filonul principal al narațiunii dispare complet din cadru. Are loc o inversare a mizelor. Fundalul devine elementul de maxim interes, în vreme ce acțiunea propriu-zisă se mulțumește cu rolul de simplu detaliu, menit să permită focalizarea atenției pe diversele aspecte ale tabloului general. Dacă ar trebui
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
degustătorul de literatură contemporană dă, cumva din greșeală, peste o microantologie revuistică alcătuită parcă tocmai de prozatorul frăgezit cu sfaturi indirecte. E o întâmplare de care Dan Lungu se bucură, probabil, sincer. Și se amuză fățiș. Distanța de la comentariu la narațiune devine, la rândul ei, iluzorie. Cu atât mai mult cu cât întâiul aparține altora și cea de-a doua, sieși.
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
prin paradoxala gravitate a umorului și a ironiei ca spirit critic ce demistifică, nu prin evaziune, ci prin asimilare și depășire. Toate acestea sunt potențate prin măiestria de a crea atmosferă (un decor format din oameni, tablouri și idei), fluența narațiunii și, mai ales, aspect esențial pentru un scriitor plecat din țară de mai bine de douăzeci de ani, simțul limbii, ale cărei fraze sonore fidelizează prin plăcerea provocată, dar și prin sugestia unei realități ce se ascunde în pliurile acestui
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
Bălcescu și istoriografia franceză a Restaurației rezidă nu doar în ideile teoretice împrumutate de istoricul român, ci mai ales în vizarea, prin istorie, a literaturii - și asta încă de la primele sale studii. Aplecarea lui Bălcescu spre efectul potențial literar al narațiunii istorice s-a arătat încă de la schițele compuse, în 1845, pentru Magazin istoric..., portrete ale unor personalități din istoria noastră (Miron Costin, Ioan Cantacuzino, Constantin Cantacuzino). Din mărturiile documentare despre cei portretizați, autorul nostru a ales, cu mînă sigură, cele
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
pomenirea unui nume-sursă a fost mereu ocolită. Deși se bazează pe o impunătoare bibliografie de sorginte mai ales franceză și italiană, cartea despre Mihai Viteazul nu seamănă cu cele ale marilor istorici francezi contemporani, nici măcar cu Michelet, maestrul generației. Modelul narațiunii istorice a lui Bălcescu este, cred, mult mai vechi și ne duce la originile istoriografiei europene. Dintre toți marii istorici ai Antichității, stilul lui Bălcescu își găsește cele mai adînci afinități cu acela al lui Tacitus: același uimitor talent de
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Bălcescu este, cred, mult mai vechi și ne duce la originile istoriografiei europene. Dintre toți marii istorici ai Antichității, stilul lui Bălcescu își găsește cele mai adînci afinități cu acela al lui Tacitus: același uimitor talent de portretist care populează narațiunea cu zeci de figuri variate și pitorești, surprinse, fiecare, sub semnul unei trăsături dominante; aceleași discursuri apocrife puse în gura personajelor principale, gata să-și exercite talentul oratoric în ajunul bătăliilor ori al confruntărilor decisive; dar, mai ales, aceeași artă
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
probozire a capodoperei locale: "Mama a ținut cu tot dinadinsul să i-o procur; comparând-o cu scumpele ei manuscrise originale, a murit de inimă rea. Nu ți-am propus niciodată s-o citești, fiind convins că îți pierzi timpul - narațiunea se desfășoară în capitala București, în jurul anului 1911 și are ca motto cuvintele lui Poincaré: Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient, ou tout est pris a la légere... Totuși, autorul a primit pentru ea brevetul de
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
mai mică, matricea gazetărească antedecembristă care transforma în pagini de revistă întregul mister al unui debut în bună regulă, titulatura i-ar putea fi aplicată perfect, astăzi, masivului volum de publicistică Foxtrot XX. Camuflate atât cât să pară într-adevăr narațiuni, iar nu articole, învelite în membrane pregătitoare succesive de-o parte și de alta (de la cuvânt înainte la prefață, de la prefață la introducere, de la introducere la preambul ș.a.m.d.), textele cuprinse aici au fost, la origine, simple bucăți destinate
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
Răzvan Petrescu sunt, în fond, proze de cea mai bună calitate. Din stilul cărora au ce învăța și criticii, dar și - mai ales - scriitorii. Pentru că, lucrul se confirmă încă de la primele pagini, autorul Micilor schimbări de altitudine știe să instrumenteze narațiuni expresive pe distanța care separă un rând de celălalt. Fără a recurge la zeflemea, dar deplasând câte un accent ironic acolo unde se cuvine, el generează un registru al diferenței absolut necesar supraviețuirii narative. Folosindu-se de aparenta restricție a
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
cu Serge Moscovici. Iar dintre ideile intelectualului francez, cea care iese în relief este teoria minorităților active. Dar cum cartea Laviniei Betea poartă numele de Bărbați și femei, se subînțelege că tema anunțată în titlu străbate, ca un leitmotiv, întreaga narațiune. Și poate cea mai frumoasă bucată e cea în care autoarea descrie cum, privind pe fereastra apartamentului în care locuia la Paris, surprinde în clădirea alăturată un bărbat făcîndu-și toaleta: "Prin cadrul ferestrei mele privesc cum un bărbat își pregătește
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]