1,263 matches
-
37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a politicii), 77 multiculturalitate, 112 N nationalism romantic, 86 nazism, 104 nevoile umane fundamentale, 134 normativitate morală, 35, 48, 55-56, 62, 143 normativitate politică, 31, 35, 48, 55-56, 62, 143 O obiectivele fundamentale ale politicii, 28-29, 55, 60, 72, 130, 132, 137, 139, 162-163 obiectul dreptății, 130-131, 141 ordine (socială
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a decide ce valori să urmeze în viață. În ceea ce mă privește, cunosc foarte puține doctrine care neagă ideea că demnitatea umană este fundamentală, iar conservatorismul nord-american contemporan nu este una dintre ele. Astfel de doctrine sunt, spre exemplu, rasismul, nazismul sau fascismul. Iar acestea nu sunt, desigur, doctrine rezonabile. Nu este nicio îndoială, așadar, că "cei mai sofisticați conservatori" ar respinge pe loc descrierea realizată de Talisse poziției lor. De fapt, deși conferă exigențelor demnității umane o interpretare diferită în
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în acest moment, evoluția economică a statelor de pe toate continentele, criza extinzându-se rapid din Statele Unite către majoritatea statelor lumii. Problemele economico-sociale au determinat mutații în plan politic, ducând la ascensiunea curentelor extremiste, cel mai notabil exemplu fiind Germania, unde nazismul ajunge la putere în 1933. Curentul revizionist câștigă teren, iar marile puteri democratice nu sunt capabile să ia măsuri pentru a-i pune capăt. În acest context, diplomația românească a avut drept obiectiv apărarea statuquo-ului teritorial stabilit de sistemul Versailles
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
acestui pact. Opunându-se proiectului fascist de revizuire a tratatelor, România ca și alte state mici și mijlocii luptă nu numai pentru păstrarea teritoriului său național, ci apără concomitent Pactul Societății Națiunilor, principiile de conduită internațională pe care fascismul și nazismul voiau să le distrugă. În capitolul III ne vom ocupa de problema organizării Conferinței dezarmării în cadrul Societății Națiunilor (primele inițiative), activitatea comisiei pregătitoare a Conferinței dezarmării, organizarea Conferinței dezarmării, poziția României și a Micii Înțelegeri față de dezarmare, rolul pe care
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
state mici și mijlocii din centrul și răsăritul Europei s-au opus proiectului fascist de revizuire a tratatelor. România lupta nu numai pentru păstrarea teritoriului său național, ci apăra concomitent și Pactul Societății Națiunilor, principii de conduită internațională pe care nazismul și fascismul voiau să le distrugă. Mica Înțelegere a acționat foarte ferm împotriva pactului cvadripartit, fiind susținută și de o largă opinie publică antifascistă europeană care se situa pe poziția de a apăra suveranitatea și integritatea teritorială a celor trei
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
Belgrad, după o analiză minuțioasă a situației internaționale, s-a ajuns la concluzia că este neapărat necesar să se ia măsuri pentru întărirea Micii Înțelegeri. Anul 1933 a adus noi schimbări în viața internațională, schimbări determinate în special, de instaurarea nazismului în Germania, de neînțelegerile dintre Franța și Marea Britanie la Conferința dezarmării, de accentuarea conciliatorismului. La 16 Martie 1933, Mac Donald a depus, în numele guvernului englez, un nou plan de dezarmare, plan prin care se fixa efectivul diferitelor armate (Franța, Germania
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
editorul lui Neue Freie Presse, publicație în care editează articole despre internaționalism și europenism. Zweig a considerat sionismul lui Herzl un nonsens. La venirea lui Hitler la putere, părăsește Austria, pentru Anglia și Statele Unite. Creșterea intoleranței, a autoritarismului și a nazismului îl aduc la disperare și depresie. La apogeul nazismului (în februarie 1942) se sinucide, nu ca Freud cu morfină, ci cu o doză masivă de barbiturice. 147 Georg Groddeck (1866-1934), medic german și fondatorul medicinei psihosomatice. Adoptă naturopatia, psihanaliza, sugestia
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
articole despre internaționalism și europenism. Zweig a considerat sionismul lui Herzl un nonsens. La venirea lui Hitler la putere, părăsește Austria, pentru Anglia și Statele Unite. Creșterea intoleranței, a autoritarismului și a nazismului îl aduc la disperare și depresie. La apogeul nazismului (în februarie 1942) se sinucide, nu ca Freud cu morfină, ci cu o doză masivă de barbiturice. 147 Georg Groddeck (1866-1934), medic german și fondatorul medicinei psihosomatice. Adoptă naturopatia, psihanaliza, sugestia și hipnoza ca tratamente majore în practica sa medicală
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și numai faptul că n-a ajuns la putere și că a fost obligat să trăiască într-o democrație l-a împiedicat să-și dezvolte acest potențial până la dimensiunile extreme atinse de partidele-stat. Valorificând în felul său victoria sovietică împotriva nazismului și folosind ca pretext antifascismul, PCF s-a făcut heraldul comunismului sovietic. El a refuzat să admită că, în Europa Centrală și de Răsărit, eliberarea de nazism n-a însemnat liberate. și până și în ianuarie 2006, el a protestat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
până la dimensiunile extreme atinse de partidele-stat. Valorificând în felul său victoria sovietică împotriva nazismului și folosind ca pretext antifascismul, PCF s-a făcut heraldul comunismului sovietic. El a refuzat să admită că, în Europa Centrală și de Răsărit, eliberarea de nazism n-a însemnat liberate. și până și în ianuarie 2006, el a protestat cu furie împotriva unei rezoluții a Consiliului Europei care chema la condamnarea solemnă a crimelor comise de regimurile comuniste și a recuzat orice demers comparativ între nazism
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nazism n-a însemnat liberate. și până și în ianuarie 2006, el a protestat cu furie împotriva unei rezoluții a Consiliului Europei care chema la condamnarea solemnă a crimelor comise de regimurile comuniste și a recuzat orice demers comparativ între nazism și comunism reunite sub conceptul de totalitarism*. Pot fi oare comparate comunismul și nazismul? Contrar unei legende foarte răspândite, noțiunea de totalitarism* n-a fost inventată în timpul Războiului Rece*: ea a apărut în Italia în 1924, cu referire directă la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu furie împotriva unei rezoluții a Consiliului Europei care chema la condamnarea solemnă a crimelor comise de regimurile comuniste și a recuzat orice demers comparativ între nazism și comunism reunite sub conceptul de totalitarism*. Pot fi oare comparate comunismul și nazismul? Contrar unei legende foarte răspândite, noțiunea de totalitarism* n-a fost inventată în timpul Războiului Rece*: ea a apărut în Italia în 1924, cu referire directă la regimul lui Mussolini. Ea a fost apoi elaborată încet-încet de către istorici europeni între 1920
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe conceptul de rasă, cealaltă pe clasă -, și, mai ales, înfruntarea extrem de violentă declanșată de atacul german contra URSS pe data de 22 iunie 1941, au mascat multă vreme aceste similitudini. Propaganda comunistă a utilizat victoria finală a comunismului asupra nazismului pentru a-l proclama pe primul drept campion al „taberei Binelui” și pentru a-i stigmatiza pe toți care nu i s-au raliat, ca aparținând „taberei Răului”. Această postură le-a permis comuniștilor să denunțe demersul comparativ și analiza
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fundamentele chestiunii. Important este ca, înainte de toate, să se știe că nu putem înțelege comunismul veacului XX fără a ne întreba care este dimensiunea lui totalitară și deci, în mod inevitabil, care sunt similitudinile cu celălalt fenomen totalitar al secolului, nazismul, și care-s și diferențele care le separă. Amintind insistent, o dată în plus, că a compara nu înseamnă a identifica sau a pune semnul egalității între două fenomene istorice, ci a degaja ce anume le apropie și ce le deosebește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cum a rămas comunismul în memoria oamenilor? Din anii 1930 în anii 1980, comunismul s-a bucurat de un prestigiu glorios bazat în principal pe ceea ce Franșois Furet numea „farmecul universal al lui Octombrie”, pe rolul Armatei Roșii* în zdrobirea nazismului și pe acela al comuniștilor al căror nume este legat de Rezistență* și de Eliberare*. în URSS, această memorie a fost edificată și perpetuată de un gigant aparat de propagandă*, până la a deveni o istorie oficială de la Octombrie - reconstruire cinematografică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Irakul sau cu Egiptul. Anticomunismul fascist și nazist Totuși, în două țări, în Germania și Italia, antibolșevismul adoptă o atitudine radicală care depășește reacția conservatoare sau democratică. într-adevăr, așa cum a arătat Franșois Furet în Trecutul unei iluzii, fascismul și nazismul, în loc să reia forma tradițională a contrarevoluției* inspirate de Revoluția Franceză își însușesc logica revoluționară și recurg la metodele bolșevice - demagogie nerușinată, exacerbarea pasiunilor, crearea unui partid-miliție, agit-prop*, mobilizarea maselor, respingerea democrației* parlamentare, elogiul dictaturii. în Italia, fostul lider socialist Mussolini
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marile procese* de la Moscova; ele par totuși compensate prin promulgarea Constituției staliniste, „cea mai democratică din lume”. Biserica catolică nu se lasă prinsă în acest joc și, în martie 1937, în două enciclice distincte, papa Pius al XI-lea condamnă nazismul (Mit Brennender Sorge) și, în continuitate cu o enciclică din 1931 - comunismul (Divinis Redemptoris). La cealaltă extremitate a spectrului spiritual, anarhiștii se distanțează de „mitul bolșevic” - titlu sub care își publică Alexander Berkman jurnalul său din Rusia, în 1932 - și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
însă, din ce în ce mai mult, obiectul unei abordări critice din partea istoricilor. ANTIFASCISM Cu începere din 1934, antifascismul a fost una din principalele axe ale propagandei* și ale activității mișcării comuniste. Prin politica frontului popular*, apoi prin Rezistență* și în momentul victoriei asupra nazismului, comuniștii au încercat să capteze și apoi să monopolizeze sentimentul antifascist, care rămâne unul dintre resorturile majore ale adeziunii la comunism, răspunzând binecunoscutului slogan „Fascismul nu va trece!” Sentimentul antifascist apare în mediile democratice și revoluționare italiene ca reacție la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
avântului revoluționar în Europa*. în cursul anilor 1920, ei îl identifică cu războiul* și cu dictatura, tendințe naturale ale capitalismului care, de îndată ce se anunță revoluția, renunță la fațada democratică și adoptă metode violente. Lupta împotriva fascismului - căruia îi sunt asimilate nazismul și regimurile autoritare - ține atunci de anticapitalism*. Dar, în Germania anilor 1928-1932, PC german, care-i combate frontal pe naziști, nu ezită, în anumite circumstanțe, să acționeze mâna în mână cu ei pentru a destabiliza cu mai mult succes Republica
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fascistă poate fi izolată prin făurirea unei forțe antifasciste care să depășească cu mult forța comuniștilor și a simpatizanților lor. Totuși, această definiție „de clasă” a fascismului ocultează vreme îndelungată, în sfera comunistă - ortodoxă sau stângistă -, dimensiunea rasială a ideologiei nazismului și natura persecuțiilor la care sunt supuși evreii*. Politica antifascistă înregistrează două formidabile succese, în Franța în mai-iunie 1936 și, mai ales, în Spania unde războiul civil* favorizează o intensă mobilizare mondială, în care comuniștii se vor a fi fierul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o formă a coexistenței pașnice, Stalin preferă să pună accentul pe riscurile unui război cu puterile capitaliste. Referirile la coexistența pașnică nu reapar decât cu începere din 1934, după faza luptei „clasa contra clasă” a Internaționalei Comuniste* și după victoria nazismului în Germania. Ea se traduce atunci prin stabilirea are relații diplomatice cu SUA, prin intrarea URSS în Societatea Națiunilor sau prin tratatul de asistență mutuală franco-sovietic. Răsturnarea alianțelor URSS în 1939 și semnarea pactelor germano-sovietice* sunt și ele prezentate de către
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului - ca generalul de Gaulle în 1958. Această noțiune este extinsă și asupra oricărei manifestări de ostilitate, reală sau presupusă, față de sistemul comunist, fie ei „chiaburi” victime ale colectivizării*, troțkiști sau insurgenți din timpul revoluției ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și generatoare de istorie, pentru viziunea maniheistă a politicii, conform căreia dușmanul trebuie „nimicit”, pentru fascinația încercată în fața unor discipline în care individul, niciodată de neînlocuit, uită de el însuși în focul acțiunii. Așa cum arăta Franșois Furet, comunismul, fascismul și nazismul au în comun faptul de a fi „regimuri inedite care și-au făcut din mobilizarea politică a foștilor soldați pârghia dominației neîmpărțite cu nimeni a unui singur partid”. Germania, mai ales, țara în care retorica războiului civil al comuniștilor atrage
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1948, revoltele din Berlinul răsăritean în 1953 (evoluția situației va duce finalmente, la înălțarea, în 1961, a Zidului Berlinului*), revoluția ungară din 1956, înăbușirea „Primăverii de la Pragă” din 1968, emergența Solidarność* în Polonia, în 1980. Comuniștii și Uniunea Europeană Dacă înfrângerea nazismului în 1945 permite întrezărirea unei construcții europene, comuniștii se opun cu fermitate acestei idei. începând din 1947, Kominform*, care nu regrupează decât PC europene, declanșează în mod deschis Războiul Rece combătând planul Marshall, ajutorul american adus refacerii economiilor europene distruse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contra URSS îmbracă un triplu caracter: este un război de cucerire clasic, Hitler căutând să lărgească „spațiul vital” al poporului german; este un război de hegemonie, Hitler voind să distrugă „iudeo-bolșevismul” și să impună supremația absolută a Germaniei și a nazismului într-o Europă care se întinde până în Urali; în sfârșit, este un război de exterminare vizând nimicirea popoarelor cărora ideologia razistă le refuză orice drept la existență - în mod particular a evreilor*. Așadar, acest război se caracterizează printr-o extremă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]