1,466 matches
-
slab, dar totuși tare și susținut, ca o bucată de mătase subțire, sclipitoare... și totuși nici ca mătasea, ci mai degrabă ca niște lapte cu miere în care se topește un biscuit ceea ce nu mergea nicidecum: lapte și mătase! De neînțeles era ACEL parfum, de nedescris, de neordonat în nici un chip, nici nu s-ar fi cuvenit de fapt să existe. Și totuși [Ø] se afla acolo, cu o naturalețe cum nu se poate mai minunată. (Ed. cit., pp 49-50) După
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acum sub semnul publicității TV sau al panourilor ce invadează străzile, dar și al patimei internetului, site-urilor, barului-totem și mai ales al referințelor culturale sau profane de tot felul. Tinerii lui P. nu mai știu să se bucure, „săraci”, „neînțeleși”, ei devin din frumoși crai și din nebuni ai marilor orașe niște băiețași „șmecheri” de la colțul străzii. Romanul este o fabulă a „politichiei”, cu secvențe precum mineriada din 1991, relatarea meciului de fotbal România - Suedia, atmosfera din tractirul pestriț al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
consecință, mi-am vârât capul sub pătură și, cu ochii strânși, făceam eforturi disperate să mă despart de mine însumi; îmi era frică să gândesc, îmi era greață să atârn celor câteva întrebări - legate de mine ori de acel om neînțeles - obsedante, sterile, constatarea că răspunsurile nu depind de mine, că eu în realitate nu eram decât un obiect ce putea fi cu ușurință mutat de ici-colo, o mobilă dinamică, dresată, prevăzută cu un magnetofon și care, la repezeală, în funcție de situație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
este de părere că ceea ce l a apropiat pe tânărul Culianu de eans gonas ar fi fost statutul amândurora de refugiați, identificându-se “cu figura gnostică centrală” cunoscută drept “Omul străin”/ “Străinul”, amândoi având parte de soarta străinului (singuri, neprotejați, neînțeleși...) Așa se explică de ce Culianu îl consideră pe mentorul său drept “FĂOăuză pentru propria sa explorare”, apreciind că eans gonas “a conferit gnosticismului antic inteligibilitate și un prestiJiu egal cu cel al unor fenomene moderne cum ar fi existențialismul”. După
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
una din multele dovezi care ne fac să plasăm originile jurnalismului literar american modern pe la 1890. Această dovadă nu este una minoră, demonstrând că această formă, așa cum a notat printre alții și Thomas B. Connery, a fost "ignorată, subapreciată și neînțeleasă" (Third Way33 - 6). Așa cum nota Barbara Loundberry forma rămâne "marele teritoriu încă neexplorat al criticii contemporane" (XI). Drept răspuns la evoluțiile din jurnalism și a prozei realiste de la finalul secolului al XIX-lea Connors sugerează faptul că "două categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1, ian.-febr., 1998, p. 11. footnote>. Astfel, Dumnezeu, într-un chip neînțeles nouă, i-a dat Sfântului Siluan să cunoască esența păcatului atât de adânc și de puternic, încât el simțea cum trăiește muncile iadului aici, pe pământ și în acest iad el striga la Dumnezeu, Îl ruga cu lacrimi și cu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social asupra paradigmei artei. În realitate, însă, muzeele, galeriile expozițiilor plastice, sălile pierderii spre
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
alt semen suferă dar oricât de solidari și-ar impune să fie cu el rămân pe lângă furtuna afectivă a acestuia, gravitează în jurul său atrași dar și respinși de nucleul dramei individuale. Astfel, suferindul se simte nu numai singur dar și neînțeles. El se percepe, într-adevăr, drept un exilat în existență deoarece simte profunda inadvertență ontică dintre persoana sa din acest moment și cromatismul lumii, incapacitatea de a-și mai ancora pulsația propriei ființe în cotidianitatea optimismului banal. De asemenea, el
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu-și va lăsa drepții să-și plece genunchii lui Baal (III Regi 19, 18). Acestor inimi neprihănite Biserica s-ar cuveni să le vorbească despre puterea Cuvântului, despre sfințenie, adevăr și dreptate. Nu toți au lepădat credința în cuvintele neînțelese ale Mântuitorului: „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor”. Vor putea însă niște simpli salariați ai statului să accepte cu seninătate o eventuală prigoană „pentru dreptate”? Vor îmbrățișa ei crucea pentru împărăția cerurilor? Va putea oare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
declarate a autorului la tradiția Bisericii Răsăritene, era dezirabilă o confruntare a altor modele metafizice născute în interiorul creștinismului decât cele îndatorate scolasticii sau revoluției protestante. Unde se ascunde unicitatea teologică a Răsăritului? Lucian Blaga a surprins tensiunea acestei lumi încă neînțelese vorbind despre „inspirația sofianică” și „transcendentul care se coboară”. Păstrând mireasma tainei revelației, gânditorii ortodocși au refuzat obiectivarea conceptuală a Dumnezeirii și imaginarea divinului sub titlul de Ființare supremă. Un mistic capadocian de mare influență, Sf. Grigorie de Nyssa (†394
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
J.L. Borges spunea că „în orice promisiune e o urmă de veșnicie”. Promisiunea este emanația dorinței, deci a iubirii, a credinței și a speranței. A crede, a spera și a iubi sunt singurele forme de neutralizare a „absurdului” în limitele neînțelesului care, iată, promite sublimarea cunoașterii. A cunoaște fără a înțelege nu este o situație contradictorie, ci doar paradoxală. Ajunsă în acest plan de imanențe complementare, restituția hermeneutică a „infinitului” celuilalt coincide perfect cu adâncimile apofatice ale „misterului” alterității despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Duhovnicească, această nuntă are și caracterul unei înfieri sau unei nașteri tainice. Nu poate fi aici imaginată deprimanta autosuficiență în acel „doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi cuprinsă într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor polimați. Semnele distinctive
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâi firea furnicii și abia după aceea să discute despre natura puterii dumnezeiești, care depășește orice înțelegere. Dar dacă tu n-ai înțeles nici măcar alcătuirea unei biete furnici, cum te poți lăuda că poți cuprinde în mintea ta puterea cea neînțeleasă a lui Dumnezeu?”<footnote Ibidem, epist. 16, p. 150. footnote> Cunoașterea ființei dumnezeiești constă tocmai „în simțământul că ființa lui Dumnezeu n-o putem cunoaște”<footnote Ibidem, epist. 234, II, p. 483 footnote>. Dintre lucrările sale dogmatice, cea mai cunoscută
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Opțiunea suicidară este asociată cu existența unor nevoi neîmplinite, nerealizate, fiind expresia unor conflicte ambivalente Între supraviețuire și impasul existențial, dar și nevoia de evadare și sentimentul profund de neajutorare. Deseori aceste persoane emit semnale de avertisment, de multe ori neînțelese, minimalizate sau ignorate, prin care solicită Într-o modalitate proprie ajutorul. Conform teoriei lui Freud, suicidul este o agresiune orientată spre sine Împotriva unui obiect iubit, introiectat și ambivalent. Teoria lui Menningher concepe suicidul ca pe o crimă retroflexată, ca
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1472]
-
are loc, în afara reacției, ADP+P→ ATP și recția de reducere a substanței nicotinamida-adenin-dinucleotid-fosfat (NADP) formânduse NADPH, adică forma redusă a NADP. Fenomenul se realizează cu participarea apei. III.8.1.4. Fotoliza apei Fotoliza apei reprezintă un proces încă neînțeles. Mult timp s-a considerat că oxigenul degajat la fotosinteză provine din CO2. In anul 1930 van Niel emite ipoteza că oxigenul rezultă din descompunerea apei, proces numit fotoliză. In present este unanim acceptat că, la plantele verzi, alge și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu (Eminescu: 2011, II, 46). (S6h) Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, cetind-o în șir, rămâne neînțeleasă...dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a șeptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir (Eminescu: 2011, II, 47). Oare nu despre intertextualitate despre diferența dintre lectura lineară și cea tabulară poate fi vorba aici? Iar în secvența următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prozei eminesciene. Fig. III Categoriile intratextuale 4.1.2. "Cezara". Intratextualitate și ekphrasis. Insula lui Euthanasius Încă din nuvela Sărmanul Dionis atrage atenția risipa de imagini creionate în orice colț de pagină sau de masă disponibil. Inclusiv constelația de linii neînțelese care ascund în painjinișul lor centrul roș a cărui accesare deschide porțile lumii către raiul selenar apare ca un desen ce trebuie decriptat printr-o formulă. (Manuscrisele eminesciene sunt pline de desene prin care poetul își reprezintă conținuturi matematice, posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deseori reducerea în frecvență a apariției unei culturi în rotație, iar efectul este că eficiența culturii crește. Acest efect al rotației a fost recunoscut de mult de fermierii practicanți, dar înțelegerea cauzelor evoluează mai greu iar unele aspecte sunt încă neînțelese sau înțelese foarte puțin. Văzută dintr-un punct de vedere ușor diferit, scăderea producției la hectar, rezultată din monocultură, sau din rotații prost organizate a fost atribuită unei condiții generale cunoscută sub numele de “boala solului”. Aceasta e o situație
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
imaginea absenței de imagine / 278 • Aurel Pantea. Poemul ca developare în negativ / 287 Partea a II-a Chipul de sub imagine. Microanalize Realitatea irealului (Camil Baltazar) / 299 • Dinamica ascendentă a imaginii (Iulian Vesper) / 301 • Paradoxul sublimării pure (Al. Philippide) / 303 • Imaginea neînțelesului (Emil Botta) / 306 • Revelarea dispariției (Dan Laurențiu) / 309 • Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) / 311 • Imaginea în albia formei (Ileana Mălăncioiu) / 313 • O clipă de vedere (Constanța Buzea) / 315 • Cuvântul care se vede (Gellu Naum) / 318 • Levitația vederii (Leonid
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vocala". Doar ceea ce se îndepărtează cheamă și poate fi chemat, doar departele sună și răsună, punând totul într-o altă perspectivă. Desprinsă din câmpul aproapelui, arta privește natura din perspectiva departelui, printr-un fel de despărțire de obiectualitatea obiectului, înălțând neînțelesul la rang de taină, astfel încât natura poetizată, în-depărtată devine "arhipoetică"20. De adăugat că, în ultimele versuri citate, îndepărtarea nu înseamnă doar simplă desprindere de lumesc, ci luminarea acestuia dinspre esența sa încă neajunsă la manifestare și, în plus, reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acolo unde încă nu există vreun obiect al spunerii, o manifestare semnificantă pe care să o transpună în limbaj. Dimpotrivă, lumina e o zonă rarefiată a necuvântului și totuși o țesătură prin care se întrevede ceva, se "povestește" despre sunetul neînțeles al adâncului, un zvon al prevenirii ce răzbate fremătător: "Nicio durere nu vine din sus -/ Numai arborii jucând în argintul lunii/ Povestesc despre cei din adânc./ Și cine înțelege sunetul lor?" Din sus, doar tăcerea luminii se revarsă; "argintul lunii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de miri și aripe de fată"80, lumină care pune în manifestare tăinuind, arată însăși taina revelată pe chip, "împinge taină în mister"81. Lumina care pătrunde vederea nu e cea a dumnezeirii în natura sa incomprehensibilă, ci imaginea ei neînțeleasă, ascunsă, fața ei de taină, felul său de a se înfățișa învelită în lumină, slava nevăzută care țese "universu-ntreg/ Din pânze groase de lumină"82. Vine retrăgându-se, previne în stră-vederea de sine. Această lumină care se dă și se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagine a inexprimabilului, inaparentă în vederea cunoașterii imediate și a semnificației comune, care "în noaptea inimii adânci s-aprinde". Necuvântată și nevăzută, imaginea ivită în anarhia gândului arată locul originar al semnificabilului, noaptea inimii, izvorul luminii ce aprinde poemul 7. Imaginea neînțelesului (Emil Botta) În Totul în juru-mi de Emil Botta 8 procesul sublimării pure e dus până la ultimele consecințe. Structura imaginală a poemului, stratificată în reducții succesive ale datelor exteriorității, configurează o mică fenomenologie a inaparentului. Ceea ce apare ca posibilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inaparentului. Ceea ce apare ca posibilitate a semnificării nu se dă de la sine, căci faptul apariției e doar posibilul creat, pus în condiția (și în contextul) nedeterminării: "Ești al nopții miez putred,/ lună verzuie!/ Oh, mă robește ca o Circe tăcerea/ neînțeleasă, ce suie și suie/ cu demoniile-i întunecate". Miezul nopții, acest climax al eclipsării, nu e o limită cronologică, punctul terminus al unei deveniri temporale. Dimpotrivă, miezul e sfârșitul și începutul, centrul eshatologic al anti-devenirii mundane. Noaptea întunecă lumea, îi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai e miez, decade din condiția sa de reper temporal (conform datelor conștiinței imediate), el propune afirmarea altei semnificări, a tăcerii ce se înalță laolaltă cu întunecarea înțelesului. Ce semn e acesta a cărui semnificare scapă înțelegerii, imagine tăcută a neînțelesului însuși? Ce dă totuși de înțeles imaginea neînțelesului, a unei rostiri întunecate care dă de văzut? Imaginea își acoperă atât de bine sensul încât ceea ce se spune se vede precum în golul care atrage vederea spre neființă, punând-o în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]