1,155 matches
-
obiectul contemplației decât învățătorul rugăciunii, iar intimitatea cuvintelor din ,,Tatăl nostru” anticipează ,,rugăciunea mai înaltă” care depășește stadiul liberal și constă în întregime din iubire dumnezeiască (Convorbiri duhovnicești 9,18). La începutul Convorbirii IX Gherman a cerut o metodă pentru rugăciunea neîncetată și Cassian face cunoscută metoda monologitică a rugăciunii pe care a învățat-o în deșertul Egiptului. De asemeni, Gherman a văzut necesar un ajutor pentru a menține concentrarea inimii pe parcursul contemplării duhovnicești: un suport material, o formulă sau o temă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
minte” ori ca o ,,ieșire a inimii sau din inimă”. Învățătura privitoare la rugăciunea extatică sau de de foc e însoțită de evocări ale luminii. După cum spune Cassian în Convorbirea duhovnicească X, cântarea de psalmi din inimă sau metoda rugăciunii neîncetate pe care o învață, pot crea o predispoziție la monah pentru primirea unui har dumnezeiesc sau a rugăciunii extatice, dar nu o pot garanta. Rugăciunea de foc este însoțită în scrierile lui Cassian de lacrimi. Lacrimile pot avea două motive
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Întreaga teologie monahală a lui Cassian își trage seva din interacțiunea dintre Biblie, rugăciune și experiență. Pentru a interpreta Biblia este important să se treacă dincolo de textul scris și de istorie către tainele duhovnicești din interiorul lor. În metoda rugăciunii neîncetate, întemeiată pe textul Sfintei Scripturi, la Cassian converg rugăciunea și cunoașterea duhovnicească. În centrul învățăturii sale stă hristologia sa. Programul său ascetic și contemplativ are în centru meditația biblică alături de post, priveghere și munca manuală. El dă o serie de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Nyssa, alături de tot atâția autori apuseni: Sfinții Ciprian, Ilarie, Ambrozie și Fericitul Augustin. Dionisie Exiguul este preocupat de spiritualitate. El o concepe ca pe o dorință arzătoare de progres, ca pe o luptă continuă contra păcatului, ca pe o vigilență neîncetată asupra simțurilor, ca pe un efort de a trezi și întări conștiința care „procură adevărata independență și libertate interioară mai presus de teama servilă și de nădejdea mercenară”. Spiritualitatea este dragostea de bine pentru binele însuși. De aceea, prietenia are
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că a reușit, într-un fel, să descopere "elixirul tinereții", al unei regenerări nesfârșite prin feluriții săi avatari. II. Tradiție vs. inovație la querelle des Anciens et des Modernes II.1. Delimitări generale Ritmul evolutiv al istoriei ce presupune o neîncetată succesiune a generațiilor înregistrează invariabil în momentele cheie ale sale conflicte între admiratorii trecutului și progresiști, între stabilitate și dinamism, între ceea ce a fost și ceea este sau se dorește a fi. Fiecare nou val pe care desfășurarea cronologică îl
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se face mai ales în numele progresului științific în domenii precum astronomie, fizică, medicină etc., ce, prin noile descoperiri, aruncă în sfera ridicolului concepțiile anticilor. Greșeala lui Perrault este de a transfera această idee și în domeniul literaturii. Prin prisma evoluției neîncetate, el aplică un silogism oarecum deplasat, integrând creațiile literare în aceeași sferă cu produsele științei. Ori literatura în sine, prin complexitatea ei, prin sinuozitățile creative pe care le presupune, prin multitudinea de factori pe care îi implică și, nu în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
conștiinței sale; în care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 43) „Să ne gândim
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Prin analogii (raport de simbolism fonetic), melcii de apă "înfășați" se păuneau, sub formă de coajă calcinată, în patul celor care sufereau de insomnie (I. A. Candrea), după cum se credea odinioară că dacă cineva va mânca o privighetoare va priveghi neîncetat și va înnebuni din lipsă de somn. Aceste credințe s-au pierdut; grecii recomandau și ei contra somnului inimă de privighetoare. În fostul județ Fălticeni, copiii epileptici purtau la gât, timp de nouă zile, o hârtie scrisă cu amenințări contra
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tendințele independente ale României", Biroul din capitala Franței a refuzat să părăsească linia lui Golițân. Nici după reinstalarea la conducerea postului a lui Noël Bernard, în 1965, lucrurile nu s-au schimbat, dimpotrivă, redacția românească va declanșa o "ofensivă polemică neîncetată", feroce, împotriva României: "Politica editorială a lui Bernard intra în contradicție nu numai cu analizele pertinente ale REL realizate de specialiști în zonă, precum Jim Brown, Fritz Ermarth și Robert R. King, dar și cu politica SUA. "Maniera mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
conținut, căci era evident că ceea ce era atât de impresionant nu era doar ceea ce spunea bătrânul, ci era aproape în întregime felul în care o spunea, totala imersiune a minții în problema ei, cuvintele suspendate pentru a fi examinate, evaluarea neîncetată, O VIAȚĂ DE EROU? 115 fără milă, căreia îi erau supuseă“ (William H. Gass, „A Memory of a Master“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 95.) 127 J. Hintikka, în (Hg.), D. Mersch, op. cit., pp. 141-142. 128 Peter Geach
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-i ca un nimb/ să te ridice peste timp?// Cuvântul unde-i care leagă/ de nimicire pas și gând?..." La conștiința acestui impas ajunsese, identic, T.S. Eliot în faimoasele "coruri" din Stânca, într-un ton mai cerebral decât la Blaga: "Neîncetatele invenții și experiențe/ Duc numai la cunoașterea mișcării/ Și niciodată la cunoașterea repaosului,/ Cunoașterea cuvântului, dar nu a tăcerii,/ Cunoașterea cuvintelor, dar ignorarea Cuvântului..." (trad. Aurel Covaci). Când vorba riscă să cadă în gol, un Blaga "în căutare, în mută
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Singurătatea metafizică alienantă din Via dolorosa e dimensiunea infernului devorant: "Nu-i nimenea în lume mai singur decât mine / Toți au venit și au plecat / Nu știu pe nimeni i-al cui și cum îl cheamă / Plâng zi și noapte neîncetat..." III Dar ce schimbare de fond în 1973, o dată cu Imnele bucuriei! Interogațiile mâhnite, obsesia păcatului, reprezentările agonice lasă câmp liber stării de grație, ec-stazei chiar. Expansiunea devine normă. Imnograful cu mască senină, acum diriguitor de conștiință, clamează pe tema resacralizării
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
A pleda pentru importanța unei ambianțe educative funcționale, afective și estetice, înseamnă a susține o cauză de mult și definitiv câștigată. Problema care trebuie să devină un deziderat onorant și un țel permanent pentru conducerea oricărei instituții educative este optimizarea neîncetată a ambianței educaționale. Amintirile mă poartă, pe aripile lor, în urmă cu câteva zeci de ani, pe când locuiam și munceam în orașul Bârlad. La o școală de 7 ani din cartierul Podeni, destul de aproape de centrul orașului situată cam la o
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Autonomia de care se bucurau evreii în ghetouri a permis supraviețuirea lor ca "naționalitate distinctă". În plus, este cu totul greșit să credem că nu aveau contacte economice și culturale cu creștinii și că trăiau în izolare, sărăcie extremă, hărțuire neîncetată. În secolele dinainte de emancipare, comunitățile evreiești au sporit demografic mai rapid decât populațiile creștine. Nefiind obligate la serviciu militar, cu câteva excepții, și datorită neutralității lor, ele nu au fost decimate cum au fost creștinii în războaiele religioase care au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este deci cea mai înaltă putere, ea poate realiza minuni. Căci nimic nu "este" cu adevărat, ci totul devine, totul se transformă. De ce să nu profităm și să influențăm transformările așa cum dorim? Lucrurile evoluează unele din altele, ca o curgere neîncetată, atît în interiorul, cît și în exteriorul nostru. Totul pleacă de la o Forță de bază, sau Sursă, pe care hermeticii o numesc Totul. Natura interioară a Totului nu poate fi cunoscută. Dar mărturia rațiunii trebuie primită cu deschidere și respect. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
timp de secole, norma lui „ce e nou e și frumos” n-a depășit niciodată cercurile restrânse de privilegiați, valoarea ei constând în mare parte în valențele distinctive. Nu aceasta este și situația actuală. În primul rând, gustul pentru o neîncetată schimbare în consum nu mai are nicio limită socială, el s-a răspândit în toate păturile și la toate categoriile de vârstă; în al doilea rând, noi dorim noile mărfuri și pentru ele însele, datorită beneficiilor subiective, funcționale și emoționale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consum integrează tot mai mult dimensiunea sănătate: alimente, turism, habitat, cosmetice; tematica sănătății a devenit un argument decisiv în vânzare. Faza III se anunță a fi vremea medicalizării vieții și a consumului. Spirala comportamentelor preventive, inflația cererilor de îngrijiri, creșterea neîncetată a cheltuielilor pentru sănătate - tot atâtea fenomene care arată, fără nicio ambiguitate, cât de puțin operantă a devenit paradigma distingerii, incapabilă să explice excesul de consum centrat pe un singur individ, pe sănătatea și pe conservarea lui. Nici lupte simbolice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
accelera grație posibilităților oferite de genetică. Faza III nu este hiperconsumatoristă decât în măsura în care este hipermaterialistă. Iată tot atâtea considerente care ne îndreptățesc să dăm spiralei nevoilor o interpretare destul de îndepărtată de cea propusă de către sociologiile diferenței. Bulimie a îngrijirilor medicale, neîncetate cereri de autonomie personală și de divertisment: reiese clar că angrenajul nevoilor nu-și află adevărul ultim în dialectica imitațiilor și a pretențiilor de clasă. Fenomenul are cauze mai profunde: el rezultă esențialmente din combinarea a două dinamici nedefinite, inerente
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Turbo‑consumerismul" Se poate afirma că în toată această perioadă modurile de consum au rămas structurate în mare de habitusurile claselor și de dotarea semicolectivă a căminelor. Este ceea ce faza III a pulverizat, ea figurând drept cea care, prin lărgirea neîncetată a gamei selecțiilor personale, eliberează comportamentele individuale de cadrele colective și dezvoltă individualizarea bunurilor din dotarea gospodăriilor. Ca s-o conceptualizăm într-o formulă, faza III reprezintă trecerea de la epoca alegerii la epoca hiperalegerii, de la monodotare la multidotare, de la consumerismul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
recurgerea la asistență socială. Suntem astfel foarte departe de climatul „infernului climatizat” și de pacea miraculoasă din ținuturile de basm. În vreme ce unii evoluează într-o atmosferă de consumativitate dezlănțuită, alții se confruntă neputincioși cu degradarea nivelului lor de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de a recurge la asistență socială. Dacă există un coșmar al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
răspântie a viselor”, yume no chimata, prin care no își definește spațiul propriu, este locul întâlnirii celor vii cu cei morți, un spațiu mai ambiguu și mai bogat în interogații referitoare la statutul realității în teatru, interogații alimentate de un neîncetat joc al ambivalențelor. În centru se află o ambivalență esențială: granița greu de stabilit dintre vis și realitatea întruchipată de apariția fantomei, ambivalență căreia i se datorează fascinația invizibilului ce se lasă văzut. În teatrul no, totul se petrece ca și cum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Rubek „ca odinioară, când eram vii” -, va spune totuși că „atunci când ne vom trezi din morți, vom înțelege că n-am trăit niciodată”. Așadar, arta a cărei taină o cunoaște Irene dezvăluie un adevăr fundamental: viața trebuie înțeleasă ca o neîncetată coabitare cu moartea, iar omul nu este niciodată pe de-a-ntregul viu. În episodul paradisiac petrecut demult, la lacul Taunitz, moartea se strecurase deja în miezul vieții: Irene și Rubek se prefăceau că sunt vii, când, în realitate, muriseră. „Stăteam
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
1993, pp. 14-16. footnote>, în contabilitate, ideea de creație ar fi echivalentă cu a da frâu liber imaginației, sau, mai precis, de a se abandona imaginației, pentru a-i conferi contabilității mijloacele necesare pentru a se putea adapta la sofisticarea neîncetată a piețelor și produselor financiare. În acest context „se poate vorbi despre creativitate financiară prin obiective contabile”<footnote Pasqualini F., Castel R., „Le dixiăme anniversaire de la loi comptable. -6 la loi comptable, l’image fidăle et la créativité déviante”, Revue
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
latrine fără a înceta să fie el însuși și, mai ales, fără să se întineze... Adevărata plăcere constă în a-ți râde de plăcere - altfel spus: plăcerea filosofului implică disprețul pentru plăcerea omului de rând. Cea autentică presupune o bucurie neîncetată, absența tristeții, pacea sufletească, seninătatea, spiritul radios și alte dovezi dinamice ale jubilației în act. Contrafacerile sporesc chinul, amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura de Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]