1,178 matches
-
dar și agent al marilor neliniști și tragedii”. Criticul literar Dan Mănucă afirmă că cele două ”glasuri” ale personajului: iubirea și pământul nu fac decât să delimiteze spațiul în care se produce identificarea individualității eroului, destinul personajului fiind marcat de neîncetata căutare a identității: ”Spațiul în care se produce aflarea individualității este delimitat de iubire și de pământ, coordonate în care se înscrie lupta pentru împlinirea eului”. Pământul semnifică aspirația personajului spre unitatea primordială. Beatitudinea lui Ion dată de sentimentul de
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
un simbol al continuității vieții pe aceleași meleaguri ale nenorocirii: Pe când pleca, își plimbă pentru ultima dată privirile de la cele două morminte, fără iarbă pe ele, la arăturile nesfârșite ale câmpiei Beauce, pe care semănătorii o umpleau cu mișcarea lor neîncetată. Morți, semințe, și pâinea creștea din pământ”. V. PRIVIREA Privirea este reflecția sufletului în propria-i existență: ea poate ucide, fascina sau seduce. Are o forță puternică, manifestându-se atât asupra celui care privește, cât și asupra celui privit. Ochiul
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
fi: Buteau, Lise, Hyacinte etc. Louis-prenumele bătrânului Fouan este de origine germanică ”Hlodowig-Hlodo renume” desemna ”reputație, glorie, faimă” și ”wig” era sinonim cu termenii de ”luptă, încăierare”. Pentru bătrânul Louis ”la vie est un combat perpetuel” - ”viața e o luptă neîncetată” cu fiii săi, cu membrii comunității, cu sine însuși, cu dorința de a menține pământul în familie. Louis reprezintă țăranul autoritar, violent care nu are vicii, sobru, econom, dominat de dragostea pătimașă, obsedantă pentru pământ. Bătrân, trebuie să se resemneze
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
cuvintele sună ca niște chei căzute/ el revărsa vorbe de aur un fluviu de vorbe de aur/ în tăvile verzi ale ierbii". Lume nevăzută ieșită la rostirea prin care ea se vede și se spune: primitoare și zămislitoare, lumea unei neîncetate geneze, a unui nesfârșit reînceput. Lume în mișcare, în facere, în actul lumirii, al creșterii spre ființă, precum imaginile care arată seninul translucid, transparența celor prevăzute și întrevăzute 21, liniștea solidă, sonoră, în care cuvintele vibrează ca într-o diafană
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a-i ascunde tocmai în ascunderea în care semnele vizibilului se voalează 49. Abia acum începutul începe, poate să răsară în vedere; un început nesfârșit care iluminează lumea, ale cărei semne semnifică de fiecare dată acest început, prefacerea originară a neîncetatei sale creații 50. Epifania imaginii este totodată și o dezvăluire a inaparentului, deschiderea sa prin vălul diafan al formei: un văl care dezvăluie, acoperirea în care totul se descoperă. Dar vălul acesta nu e cu adevărat transparent decât în forma
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fundamentală a apolitismului lui Cioran, așa cum îl explică și Jaudeau, tendința sa manifest-organică160 de a se situa deasupra sau dincolo de evenimente?! Pentru absența ființei, dar și a ființei istorice (în sens blagian), e nevoie astfel de un limbaj care poartă neîncetat și agonic lupta cu prezența: aceasta pare să fie esențialmente nodul gordian al discursului cioranian contaminat involuntar, în Schimbarea la față a României și Histoire et utopie, de orizontul social-politic al ideologiei, de contaminarea (in)voluntară cu logica temporalului. Limbajul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o armonie universală, realizată printr-un principiu superior, care pune de acord planul existenței cu cel al gândirii.52 În absența unei astfel de interpretări de natură psihologică, am fi nevoiți să socotim că Hegel își autosabotează principala descoperire: devenirea neîncetată a ideilor, care ar conteni astfel, tocmai o dată cu sistemul lui. Lăsând însă de-o parte motivația psihologică amintită, putem analiza lucrurile și din perspectiva timpului scurs de-atunci. Ca și altădată "ideile clare și distincte", a căror evidență le conferea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
impresiona profund era plecarea bătrânei Demetra în căutarea fiicei sale și aventurile ei pe întreg pământul. Încărcătura simbolică a acestui mit de sorginte mezolitică privea, în chip evident, ciclicitatea vegetației din care fusese dedusă credința în metempsihoză. Moartea și renașterea neîncetată a vegetației ca dovadă a nemuririi sufletului și a migrației sale postthanatice pare să fi fost misterul fundamental tăinuit de adepții cultului eleusin. Asimilării lui și a altor numeroase secrete se dedicau membrii confreriei. După ce sediul templului s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al doilea sens: voință reflectată". (Tönnies, 1977: 125) Pentru voința reflectată Tönnies utilizează atât termenul willkür cât și kürwille. Fiecare dintre cele două este caracteristică unuia din cele două maniere esențiale de structurare a vieții sociale, tensiunea dinte ele fiind neîncetată și observabilă cu ușurință. În timp ce voința organică se sprijină pe trecut și trebuie explicată prin acesta, voința reflectată poate fi înțeleasă numai prin viitorul la care se raportează. Semnificația empirică a distincției între cele două tipuri de voință ne arată
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la numai câțiva ani după Grigore Ureche, dar cărturarul muntean își tipărește afirmația, făcând publică pentru întâia oară o asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză. Adept al unui umanism de limbă slavonă, dar scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de har, afirmând cu consecvență marile adevăruri istorice legate de limba și ființa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
turcilor osmanlîi: aceea a unui popor insuficient înzestrat cu produsele spiritului, un popor de războinici viteji, dar reduși la minte. Pentru turcii osmanlîi, bizantinii apăreau ca un popor împărătesc, moștenitori, deopotrivă, ai tradițiilor elenistice, făurite de către Alexandru cel Mare (...). Dar, neîncetatele înfrângeri suferite de bizantibi din partea turcilor (...) și în final cucerirea Constantinopolului (...) a inversat raportul imagologic." (Dan A. Lăzărescu, Imagologia o nouă disciplină de graniță, în "Magazin istoric", anul XXVI, nr. 4 (301), aprilie 1992, p. 56). 176 Ibidem, p. 55
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lumina Lui. Ea este un dar al lui Dumnezeu prin care El locuiește în cei credincioși, prin mijlocirea rugăciunii, a nevoințelor și a Sfintelor Taine. Însă, acest har nu vine la fiecare la fel. Viața în har este un progres neîncetat al conștiinței, o trăire crescândă a luminii dumnezeiești. La cei mai mulți, din păcate, nu li se arată măcar o adiere a sa, pentru că Lumina nu suportă indiferența omului mândru. Dobândirea vederii luminii dumnezeiești depinde de progresul duhovnicesc al fiecăruia, de capacitatea
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
a ieșirii din lumea prezentă și din grosimea trupului, suspendarea pentru un timp a facultăților umane) și un extaz al sfinților, la aceștia extazul luând forma unei uimiri duhovnicești<footnote Ibidem, p. 164. footnote>, a unei contemplări conștiente, senine și neîncetate a lui Dumnezeu<footnote Arhiepiscopul Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 381. footnote>. Lumina mistuie semnele și petele păcatului, arde în chip nears patimile inimii, prin ea sunt alungate și izgonite toate puterile întunericului.Orice suflet care nu vede
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 23, p. 149. footnote>. La cea mai mică umbră a păcatului lumina se retrage și-l lasă pe creștin cu o durere insuportabilă în simțire și cunoștință, un dor nestins și o chemare neîncetată a ei, până când răbdarea și căința o cheamă din nou înapoi: plecarea sau îndepărtarea luminii produc o durere și o tristețe insuportabile, ce îl doboară pe om la pământ, unde el se zbuciumă Trebuie să lupți cu ardoare pentru a
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de intervenție și spun admirativ: „Sunt aici adunate șapte unități de jandarmi, din șapte județe ale Moldovei”. Trag cu și mai multă sete din țigară. Soțiile par a fi mult mai disciplinate. Nu ies din rând, nu fumează, nu fac neîncetate deplasări după cafea. Ba, mai mult, își ceartă soții : „Cum ai să o atingi tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Autonomia de care se bucurau evreii în ghetouri a permis supraviețuirea lor ca "naționalitate distinctă". În plus, este cu totul greșit să credem că nu aveau contacte economice și culturale cu creștinii și că trăiau în izolare, sărăcie extremă, hărțuire neîncetată. În secolele dinainte de emancipare, comunitățile evreiești au sporit demografic mai rapid decât populațiile creștine. Nefiind obligate la serviciu militar, cu câteva excepții, și datorită neutralității lor, ele nu au fost decimate cum au fost creștinii în războaiele religioase care au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și anume că fericirea este posibilă în închisoare. Într-o duminică liniștită, fără corvezi", deținutul poate simți din plin fericirea de a exista, sentiment care nu are nimic în comun cu ceea ce se definește în general drept fericire: " Fericirea victoriilor neîncetate, fericirea împlinirii triumfătoare a dorințelor, fericirea sațietății depline este chin! Este moarte sufletească, e ca o arsură morală necontenită"342. Convingerile lui Nerjin se dezvăluie și în capitolul "Discuție ultrasecretă", unde este vorba despre misiunea lui Rubin, de a identifica
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
moluștele etc., recoltate de către femei și copii, erau insuficiente pentru a asigura supraviețuirea speciei. Vânătoarea a determinat diviziunea muncii după sex, intensificând, în acest fel, "hominizarea"; căci la carnivore și în toată lumea animală o astfel de diferență nu există. Dar neîncetata urmărire și doborâre a vânatului au sfârșit prin a crea un sistem sui generis de raporturi între vânător și animalele masacrate. Vom reveni îndată asupra acestei probleme. Să reamintim pentru moment că "legătura mistică" între vânător și victimele sale este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religia, pasiunile colective etc., iar în rubrica "nou" există schimbul economic, mondializarea, laicitatea deschisă, rațiunea, individul. Ca un "cară-te de-aici, vrăjitorule, ca să-ți iau locul" al inginerului și savantului. Această expresie a uitat că progresul tehnic înseamnă și neîncetata întinerire a vechiului prin nou și a etnologicului prin tehnică. Sub forma savantului taumaturg, a medicului mare vraci și a tehnicianului șaman, ori sub cea a lui "știu, dar să-l întrebăm totuși și pe preot". Dacă religiile istorice nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
am regăsit-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă "deportare", nu văzuseră o execuție, nici nu fuseseră străpunși de fiorul cântecelor de noapte, cântate pe patru voci, ca o disperare, ca o eternă chemare, neîncetată și nelămurită dorință. * Școala nu mi-a plăcut; încă de la început nu mi-a plăcut. Dar, ceva mai târziu, m-a fascinat Cartea. Se întâmplă adesea ca între Școală și Carte să fie o mare diferență. Eu, cel puțin, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cazul în care s-ar fi diminuat în rîndurile credincioșilor acea rîvnă inițială a carității. "Din cauză că sînteți zgîrciți, spuse el, are nevoie Biserica de ceea ce are astăzi. Căci dacă totul s-ar face după legile apostolice, veniturile Bisericii ar fi neîncetate și nu ar mai exista nici o teamă că bunăvoința voastră s-ar micșora. Doar voi toți căutați să aveți comori pe pămînt, vă încuiați averile în cufere, în vreme ce Biserica trebuie să cheltuiască bani pentru văduve, fecioare, călători, captivi, infirmi și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai liric, mai nostalgic era greu de găsit. Când Îi Întâlneam pe stradă sau la pub, toți acești coriști păreau oameni de treabă și cu totul normali, dar ca grup, și molipsiți de artificialitatea operei, se dovedeau epuizanți. Bancurile lor neîncetate Îmi tăiau concentrarea. Eu Încercam să-i aduc În atmosfera duioasă și sensibilă a lanurilor de grâu și a câmpiei slave nesfârșite, pe care o sugerau decorul și muzica, ei se jucau cu spicele ca la grădiniță și hohoteau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spre lacrimi. După ce m-am sculat, m-a părăsit de două ori senzația deslăbiciune; apoi, când să merg la liturghie, în timpul rugăciunii, evlavie; și când mă pregăteam să mă îmbrac, de asemenea, fiind înclinat să plâng. La liturghie, cu evlavie neîncetată și slăbiciune și cu diferite mișcări spirituale care mă făceau să plâng. Odată terminată liturghia, la fel, și mereu cu voința de a nu avea nimic, rămânând liniștit toată ziua; și acolo unde la început credeam că voi zăbovi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lăuntrice, să dăruiască veselie adevărată și bucurie spirituală, îndepărtând toată întristarea și tulburarea pe care le provoacă dușmanul; iar acestuia îi este propriu să lupte împotriva unei astfel de veselii și consolări spirituale, șcuț motive neîntemeiate, amănunte inutile și înșelăciuni neîncetate. 330. A doua. Singur Dumnezeu, Domnul nostru, poate da sufletului consolare fără vreo cauză premergătoare; pentru că Îi este propriu Creatorului să intre, să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul cu totul în iubirea Maiestății Sale dumnezeiești. Spun fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
goliciunea lor. Și noi ieșim, din experiența păcatelor noastre, complet dezgoliți. Ce ne rămâne din patrimoniul nostru economic și din cel artistic, din cel moral și religios?! Până și personalitatea noastră omenească a fost redusă la zero. II. În ciuda acțiunii neîncetate de dezintegrare din secolele trecute, baza creștină a societății europene rezistă cu stăruință. Liberalismul, democrația egalitară, socialismul, și, chiar și bolșevismul, au putut să se răspândească și să transmită, la un anumit moment dat și în câteva state, marcarea istoriei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]