3,243 matches
-
vânt făcea prăpăd, Ș-apoi frigul m-a cuprins. Doar o secunda ca s-o văd, Și m-a lăsat așa surprins... Multe gânduri tulburate, Aleargă, în libertate, Și-apare Ea, O stea în noaptea mea... Așteptând un fulg de nea, Pe năsucul ei să cadă, Ca să-mi simtă dragostea, Pe care nu vrea s-o vadă... Și tu, albă vitejie, M-ai lăsat acum, la greu... Asta nu ți-e mai mândrie ... Cât de-aproape ți-am fost eu ! Și
SUSPINÂND... DE DENIS SULINŢAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363567_a_364896]
-
cadă, Ca să-mi simtă dragostea, Pe care nu vrea s-o vadă... Și tu, albă vitejie, M-ai lăsat acum, la greu... Asta nu ți-e mai mândrie ... Cât de-aproape ți-am fost eu ! Și tu, val întins de nea, Ce mințile-mi acoperi. Stând cu gândul doar la ea, Cum mi te mai descoperi ... Gândurile-mi le potolește, Inima ... chiar mi-o oprește. Nici Ea nu s-a gândit, Că El o mai iubește... Referință Bibliografică: Suspinând... de Denis
SUSPINÂND... DE DENIS SULINŢAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363567_a_364896]
-
și punând căciuli pe vârfurile stâlpilor ori așternând perne moi pe câmp și pe cărări. Mai impresionante decât toate păreau a fi cerul albastru-luminos, dar și acele steluțe, cu miile, zămislite de ger în cursul nopții din cristalele fulgilor de nea. Nu ne puteam sătura admirând peisaje feerice create de câmpul alb pe care străluceau diamantele ca un tezaur de vis, lumini care apăreau și dispăreau la fiecare pas din calea noastră. Corina pășea alături de mine prin zăpada pufoasă, iar ochii
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
la care se referă, constituind adevărate pasteluri. Autoarea Olimpia Sava ne poartă într-adevăr cu versurile poemelor sale dedicate copiilor ca pe aripile unei simfonii, o simfonie a naturii cu inflexiunile sale de la viață la moarte, de la jocul fulgilor de nea la ploile torențiale, de la zilele toride din timpul verii la gerul aspru al iernii. Se împletesc în această „Simfonie a naturii” anotimpurile cu capriciile lor asupra naturii înconjurătoare, dar și cu strălucirea aștrilor. Doamna Olimpia Sava este un talent înăscut
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea- i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns amarnic sub gura de sac. Prelungă plutire-i ca zbor de condori, Din margini de lumi revărsare de zori, E zâmbet născut de-ai iubirii fiori, Din
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362320_a_363649]
-
și tărie celor pierduți în tumultul grijilor lumești, aduce nădejde celor împovărați cu păcate grele, împarte din dragostea și bucuria sa cea dumnezeiască la toți și iată că ele nu se termină, ci mai mult se îmbogățesc. Cine este acest “nea” Gigi? Domnul Gheorghe Becali este singurul om bogat din România care a făcut cele mai multe acte de milostenie și binefacere: a construit biserici, școli, grădinițe și alte instituții publice; a susținut financiar cluburi sportive, teatre, muzee, spitale și alte instituții publice
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
să-l mai țină câteva zile; cât poate, pe taică-său, că acasă toate lucrurile sunt bine. Gina vorbea zilnic la telefon cu Cezar, numai că de data asta bănuia, după cum vorbea, că ceva s-a întâmplat. După o săptămână nea Nicu a venit acasă. Căpătase cu câtva timp în urmă o pareză pe partea stângă. Era de nerecunoscut. Gura i se strâmbase, ochiul stâng parcă avea sprânceana și pleoapa atârnate într-un cuier.Capul i se um- flase. Purta în
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
Articolele Autorului Nori nepăsători se pregătesc De sărbătoarea zăpezii, Din tâmpla cerului pornesc Fulgi exaltând clipa amiezii... Peste tot șerpuiesc pârtii, Ca-n zahăr pașii trosnesc, Se zbuciumă iarna în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
tău, oricât ar fi de mare, Mai mult ne arzi, decât să ne îngheți. Chiar dac-ai tras perdele de ninsoare Pe orice nopți, pe orice dimineți, Cu focul tău ne-alinți și ne dezgheți, Că-n fulgii tăi de nea sclipește soare. Și-n zborul grațios coboar-alene, Pe sufletele noastre răvășite, Un strop din liniștea banchizelor perene Și-o rază din lumina stelelor vrăjite. Iar dacă vii cu vietăți viclene, Ești, iarnă, rea, cu zări încremenite. STALACTITE În peștera unde
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
e îmbrăcat în hlamidă argintie. Părăsește omule, orașul, urcă pe umerii muntelui și cercetează-i înălțimile; vei fi răsplătit cu priveliști hibernale neasemuite! Copii și adulți, chiar și bunici ca și mine, se bucură de aerul împrospătat de fulgii de nea așternuți peste toată natura. Arborii maiestuoși înconjoară pârtia Buscat unde și-au dat întâlnire temerarii, cei care se-avântă cu elan printre obstacolele care le testează vigilența. Se fac pregătiri pentru concurs. Telescaunele poartă pe rând concurenții. Și ca un
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
pantei perechi de schiuri strunite cu măiestrie, astfel ca în final să se evidențieze cei care reușesc să se distanțeze și să ajungă la poalele pantei printre primii. Priviți cum sosesc, e pârtia plină, Văzduhul albit e de fugii de nea, Schiorii sunt dornici de adrenalină, Nu vor nicio clipă în loc ca să stea! Și cât de frumoși sunt, ah, bată-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
că niciodată n-o să mai creadă asemenea minciuni inventate de bătrânii satului pentru copiii și nepoții lor naivi. Deși era un bărbat înalt, greutatea sacului ce-i înclina trupul în jos, și viscolul care-i plesnea fața cu fulgii de nea, îl făceau să pară un omuleț în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă și peste ea avea un cojoc de lână. Capul îi era acoperit cu o căciulă roșie și în jurul gâtului, avea un fular care îi acoperea
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese pentru Mitru înainte, când se întorcea cu lemnele din pădure. Privea
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucățică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică și n-o lăsa să iasă
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi, care erau împodobiți cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților verzi și împodobiți erau adunați nămeții care semănau cu niște căpițe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai limpede și Mitru rămăsese înțepenit de tot pe sanie, privind, când în jurul lui
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Cleopatra Luca, ed. Amurg Sentimental; “Interviu IMAGINAR” (Ant. LSR/Vrancea), Armonii Culturale 2015; “Istoria Jurnalismului din județul Buzău”, Viorel Frâncu,Teocora 2015; “Libertatea gândului de a scrie”(publicistică, interviuri, note literare, almanahuri, reviste 1990 - 2015), Ion Machidon, Amurg Sentimental 2015; “Neaua din ferestre” (antologie), Amurg Sentimental; “Antologia scriitorilor - Dor românesc”, Ligya Diaconescu, Olimpias 2016... Ridic mingea... S-o lovească încotro dorește fiecare, că nu am contabilizat negativismele, așa cum se poartă astăzi. Risc, așa ca-n vremea Orânduirii fără libertate, cu scrisoarea
DUMITRU K NEGOIŢĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362440_a_363769]
-
exilaților (români stabiliți în Franța, Canada și Statele Unite) formează o societate în miniatură, cu trecut, prezent și viitor, cu triumfuri și eșecuri, cu dureri și bucurii, cu melancolia și dorul fiecăruia după patria natală. Astfel„ „despre prietenii și cunoscuții lui nea Mitică Sinu se poate vorbi, fără doar și poate, ore întregi fără să te plictisești, iar de scris, poți scrie atât cât te ține condeiul, pentru că ai despre ce!... 460 de persoane conține lista de cunoștințe a octogenarului încă plin
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX . O ALTFEL DE CRONICĂ A ISTORIEI ROMÂNILOR DE ACUM UN VEAC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362451_a_363780]
-
-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, Însă nouă nu ne pasă, Chiuim, ne veselim, Iarnă, tare te iubim! (din volumul "Universul copilăriei", Editura
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
și zi, de păsări și anotimpuri, de tot ce înseamnă creație divină: „De Crăciun/ vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ,/ din doruri să facem cununi/ împletite cu lacrimi din stele.../ aburind de miresme alese/ să gustăm cozonacu-amândouă/ numărând fulgi de nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală/ s-așternem dorințe și vise/ să ne cernem
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
aici cum fac prin nea copiii urme...” Ce s-ar mai bulgări cu alții și câte trânte n-ar lua, Dacă în inima-i prea mică atâta boală n-ar purta! O lacrimă i se prelinse pe obrăjorii albi ca neaua Și-atunci văzu cum îl privește un fulg de nea cum e bezeaua... Micuțul fulg spre el zâmbi și-i înțelese-atunci durerea... Pentru o clipă între ei nu se-auzi decât...tăcerea... Și ca să îl înveselească, să nu mai stea
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]
-
mai bulgări cu alții și câte trânte n-ar lua, Dacă în inima-i prea mică atâta boală n-ar purta! O lacrimă i se prelinse pe obrăjorii albi ca neaua Și-atunci văzu cum îl privește un fulg de nea cum e bezeaua... Micuțul fulg spre el zâmbi și-i înțelese-atunci durerea... Pentru o clipă între ei nu se-auzi decât...tăcerea... Și ca să îl înveselească, să nu mai stea singur mereu, Micuțul fulg privi spre ceruri, rugându-se la
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]
-
poete. Ea picură fiori mistici în suflet și trezește sufletele la smerenie și pietate. Ea e legată, de asemenea, de ținutul Ardelenesc, de credința străbună, de casă și de tradiție: „Îmi ninge și sufletu-și cerne dorința/ Iar fulgii de nea îmi alungă tristeți/ Surâs de copil în dragi dimineți/ Renaște pe-aripă de înger credința.// Troiene de vis ce acoperă drumuri/ Aștern curățimi și croiesc idealuri/ E-atâta liniște-n jur și pe dealuri/ Departe, se văd unduind albe fumuri
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
iubirea încolțește, devine tulpină, dă muguri, înflorește și dă rod bogat, neasemuit: „Dar știu că iubirea rămasă-n tulpini/ Va ține viu focul ce pâlpâie lin/ În frunzele stoarse de verde-pelin/ Și muguri născând primăveri din lumini.// Nici gerul, nici neaua căzând pe pământ/ Nu pot să ucidă, nici flori, nici iubirea/ Ce vine de Sus primenind omenirea/ Cu pace și liniști în Sfânt legământ” (Flori sub zăpadă). Această ardere continuă pe altarul iubirii poate fi comparată cu cea a unei
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat din aripi, nu se-ncurcă Și-s mereu puse pe ducă. Doar bunica, în cămara, A strâns nuci și pan’ la vară, Făcând nucului dreptate, Vom mânca pe saturate. Uite, primii fulgi de nea Îl îmbracă-n catifea. Și sub albă plăpumioara Doarme pan’ la primăvară. Când s-or întoarce cocorii, Iar i-or da lui matisorii Și ne-om veseli-mpreună, Visând o recolta bună. Cartierul nucilor Într-o zi de toamn’- amară
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Acasa > Strofe > Timp > CUM? Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cum să ningă norii când privirea mea îi alintă plină de-ncântare, când vede cum fulgii jucăuși de nea n-au curajul să mă împresoare ? Cum să vină gerul clănțănind din dinți, plin de îndârjire și de ură, când știe că-n minte am gânduri fierbinți, iar în suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]