6,250 matches
-
i-o suge asistenta. 31.12. Crosse a fost cu formularele la batalion. Erau greșite formularele pentru furnizori. Altele n-au. Azi e Anul Nou. 01.01. Am ieșit din spital. Aseară s-a sărbătorit, am aruncat noi niște grenade, nemții niște grenade, ne-am uitat cum arde un hambar. A fost frumos. Chiloți tot n-am. O să-mi înghețe pula. 02.01. Crosse s-a bătut cu un baiat de la divizia a doua. M-am gândit că dacă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am scris mamei că imi trebuie. La prânz am mâncat ciocolata. 03.01. Mă doare burta. Ciocolata. Magazionerul crede ca la sfarșitul săptămânii primeste chiloți. Să dea Dumnezeu. 04.01. Mitou a murit. Ciocolata. Asta e, dacă facem schimburi cu nemții... L-am îngropat, pământul era înghețat. Am săpat patru ore. M-am uitat în lucrurile lui. Chiloți nu erau. I-am îngropat odată cu Mitou. Sunt un bou. 05.01. Am încercat să fac chiloți din pulovărul de la mama. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Am încercat să fac chiloți din pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am distrus pulovărul. Lâna i-am dat-o unui băiat din Libourne, să-și facă mănuși. A plâns de bucurie până i-au înghețat obrajii. Am vândut nemților niște țigări cu praf de pușca amestecat în tutun. Pe seară am auzit patru pocnituri. Mă rog. 06.01. I-am amintit căpitanului ca duc lipsă de chiloți. Alții duc lipsă de libertate și de pace, a răspuns. Am dedus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
comune ca fiind genul de loc în care se strâng hippioții și fumează dagga, ceea ce nu era cazul aici. Erau cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați văzut procedeul, Mma Ramotswe: sfoara iese dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în idee. Au fost câțiva oameni buni acolo, dar au plecat. — Albul din Namibia? Neamțul? întrebă Mma Ramotswe. — Da, acela. A fost un om bun, dar a plecat. Apoi mai erau și ceilalți, batswana, care și-au spus că le-a fost de-ajuns. Și ei au plecat. — Și un american? insistă Mma Ramotswe. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și rămăseseră doar ei doi și se bucuraseră de luxul unei vieți lipsite de evenimente. — Nu aveam mare lucru de făcut, povesti ea. Soțul meu muncea toată ziua la câmp. Eu stăteam cu celelalte femei și făceam haine. Așa voia neamțul, iar apoi le vindea în Gaborone. Drumul se termină și Mma Ramotswe opri sub un copac. În timp ce-și dezmorțea picioarele se uită printre copaci la casa care trebuie să fi fost clădirea principală. Judecând după ruinele din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse Mma Potsane, împreună cu americanul și sud-africanca și alți oameni de departe. Noi, batswana, stăteam acolo. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Aș vrea să intru în casa asta. Mma Potsane clătină din cap. — N-o să găsiți nimic, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de-al nostru. Era din Francistown. Tatăl lui era director de școală acolo și era un bărbat foarte inteligent. Și fiul, omul acesta, era la fel de inteligent. Știa multe lucruri. De-aia stătea americanul de vorbă tot timpul cu el. Totuși, neamțului nu-i plăcea de el. Ăștia doi nu erau prieteni. Mma Ramotswe studie fotografia, apoi, ușurel, o desprinse de pe perete și o băgă în buzunar. Mma Potsane se îndepărtase și o urmă în camera cealaltă. Aici, pe podea, zăcea scheletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Studiez lucrurile care merg și cele care nu merg. Poate nu m-am făcut bine înțeles. — Ba v-ați făcut, replică Mma Ramotswe. — Ei bine, continuă el, noi - conducerea, ca să zic așa - locuiam într-o casă mare. Șeful era un neamț, un individ din Namibia, Burkhardt Fischer. Era cu nevastă-sa, Marcia, și mai erau o sud-africană, Carla Smit, băiatul american și cu mine. Ne înțelegeam foarte bine, doar că Burkhardt nu mă plăcea. A încercat să se debaraseze de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de nes? Dacă fără să vrea ei, săracii, au fost puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de să le strângi dinții în pestelcă, poate-au murit cu rugăciunea-n gură... ăia arși de nemți... făcuți săpun... Dar să te lași singur băgat în cuptor? Doamne ferește, câteodată nu ard cu totul și oasele care rămân sunt zdrobite c-o presă. Câte nu mi-a povestit Iancu... - Poate unii nu vor să rămână nimic după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mine, eu nimic de la ea, suntem chit. Un camion cu ajutoare din Germania oprit lângă statuie. O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna joia la ora asta, aud clasica anecdotă a „neamțului”. - Hăhăhă, te-ai prins? „Prea mult pida mă-tii”, zice neamțul, hăhăhă... - O să repar vreun jaf din astea, să mai pun și la voi un calculator, m-anunță inginerul de sistem. - Nu vom lua prima, nu sunt bani, mă înștiințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din Germania oprit lângă statuie. O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna joia la ora asta, aud clasica anecdotă a „neamțului”. - Hăhăhă, te-ai prins? „Prea mult pida mă-tii”, zice neamțul, hăhăhă... - O să repar vreun jaf din astea, să mai pun și la voi un calculator, m-anunță inginerul de sistem. - Nu vom lua prima, nu sunt bani, mă înștiințează liftiera, ducându-se c-un scaun tapițat deasupra capului. - Era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea, silind-o să alerge. Abia mai tîrziu, după acea primă întîlnire "aranjată" de el, i-a spus K.F. cîte ceva despre trecutul domnișoarei Sofie, care suferise neînchipuit de mult în vremea războiului. Iar războiul, mai ales cel dus de nemți, fusese foarte strîns legat și de gestul său ostentativ și de pocnetul cizmelor, care suna întotdeauna nepotrivit și agresiv pentru ea. "S-a întîmplat ceva, domnule Popianu?", l-a întrebat K.F. fără curiozitate, nerăspunzîndu-i la salut. "Trebuie neapărat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Tot atît de brusc pe cît s-a oprit, Balbo a reînceput, explicînd de astă dată unul din misterele succeselor germane în bătăliile aeriene. "I tedeschi, capite, signori, i tedeschi volano sempre con il sole alle spalle." Asta era deci, nemții zboară întotdeauna cu soarele în spate. Pentru Pangratty amănuntul nu era deloc un mister, știa demult, chiar el și-a dat seama că tu venind dinspre soare adversarul practic nu te vede, e orb, iar el își mărește dimensiunile, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puternic. Leonard Bîlbîie rămăsese lîngă el, rînjind cu gura pînă la urechile lui imposibile și părea că ascultă cu deosebit interes explicațiile lui Balbo. De astă dată vorbea cu lux de amănunte despre Richthofen. Era ceva ciudat, deși luptase împotriva nemților, Balbo n-avea nici un resentiment față de ei, ba mai mult, avea în glas un soi de compasiune, pentru "i camerati tedeschi", aflați într-o jalnică stare din cauza obligațiilor impuse de aliați. Cinstit ar fi fost să-l întrerupă, măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mai sînt oameni în țara asta cărora nu le pasă chiar atît de mult de prosperitatea lor personală cît de aceea a țării. E o chestiune de sociologie, domnule, hm, domnule dragă. O știință nouă, cu totul nouă, inventată de nemți sau de americani, nu știu prea bine, de nemți trebuie să fie, numai pe ei îi interesează calculele, numărătoarea, ei sînt și cu recensămîntul în cap, sigur de nemți deci..." L-a întrerupt, poate nepoliticos, dar îl călca pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pasă chiar atît de mult de prosperitatea lor personală cît de aceea a țării. E o chestiune de sociologie, domnule, hm, domnule dragă. O știință nouă, cu totul nouă, inventată de nemți sau de americani, nu știu prea bine, de nemți trebuie să fie, numai pe ei îi interesează calculele, numărătoarea, ei sînt și cu recensămîntul în cap, sigur de nemți deci..." L-a întrerupt, poate nepoliticos, dar îl călca pe nervi că brusc trecuse de la tonul pseudoțărănesc, sfătos, la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hm, domnule dragă. O știință nouă, cu totul nouă, inventată de nemți sau de americani, nu știu prea bine, de nemți trebuie să fie, numai pe ei îi interesează calculele, numărătoarea, ei sînt și cu recensămîntul în cap, sigur de nemți deci..." L-a întrerupt, poate nepoliticos, dar îl călca pe nervi că brusc trecuse de la tonul pseudoțărănesc, sfătos, la unul doctoral, ușor disprețuitor, exact cum vorbeau toți aristocrații cînd aveau de-a face cu "lumea proastă". Toți în afară de Pangratty, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zdrobitoare lovitură, România urma să dispară de pe harta războiului și, cine știe, poate și a Europei, iar, în al doilea rînd, știa că este căutat. I se dăduse de urmă, cineva vorbise ce nu trebuia, poate reușiseră să se infiltreze nemții în rețea, totul era posibil, cum plauzibil era și faptul că o asemenea ofensivă se pregătește cu deosebită grijă, iar una dintre măsurile de siguranță este aceea de a "pieptăna" drumurile, trecerile, de a pune la popreală suspecții, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gîndea la talentul și instinctul lui Nicolaj, dar știa că el, Mihai Mihail, este adversarul lui direct și mai devreme sau mai tîrziu colonelul Nicolaj va afla asta. Dorea doar atît, atunci cînd va afla să fie prea tîrziu pentru neamț. Cei mai buni agenți sînt aceia despre care nu se știe nimic. Atunci se gîndea exact la cît de adîncă e apa, la cît de rece este, cît de puternic e curentul și mai ales cît timp îi va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sînt probe de gradul zero, înțelegeți, probe care pot vîrî în pușcărie Pe toți tinerii ăștia cu gărgăuni." Oftînd, Basarab Cantacuzino s-a ridicat greoi din fotoliul imens și elastic, era o capodoperă a confortului, fusese desenat de unul din nemții ăia țicniți de la Bauhaus, "dhragă domnule Mihail, dacă ai venit la mine numai ca să-mi spui că știi, înseamnă că nu poți face nimic, dahr absolut nimic penthru a ophri această acțiune tinehrească. Bănuiesc că e vohrba de o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pământul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de‑i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cât slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și mașinilor parcate îi trec peste față. Masca unui trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba aia, șofer de autocar... Erau doar japonezi, nemți, coreeni, care învățaseră engleza ca pe o a doua limbă, strângând în mâini ghiduri de conversație, încuviințând și zâmbind la orice-ar fi spus în microfon conducând autocarul pe la intersecții, pe străzi, pe lângă casele vedetelor de cinema sau criminalilor supersângeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brațe o păpușă numită doamna Beasley, a înghițit cea mai mare doză de barbiturice din istoria Los Angeles-ului. Asta vor oamenii. Din același motiv pentru care ne ducem la circuitele de viteză să vedem accidentele mașinilor de curse. Pentru care nemții spun „Die reinste Freude ist die Schadenfreude”. Cea mai pură satisfacție e atunci când cei pe care-i invidiem o pățesc. Cea mai autentică formă de bucurie. Satisfacția pe care o simți când o limuzină o cotește greșit pe o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
râs, dar s-a Înecat și s-a pus pe tușit. — șșștt! Karl a ridicat un deget la buze și a privit-o Încruntat, cu o expresie de severitate teatrală. Erau conduși de-a lungul casei unui artist renumit, un neamț flamboaiant atras, după spusele mamei lui Margaret, de papagali și de băieți. Iar asta, ah, asta, spre rușinea mea, reprezintă umila mea Încercare de a surprinde spiritul insulei Bali, a spus acela, arătând o guașă cu inevitabilele orezării În terase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]