3,535 matches
-
și să descîlcească ițele în lumea asta atît de complicată, de rapidă, de nebună, și să-și dea seama ce-l prinde mai bine, ce i se potrivește." În fața unei asemenea rafale de naivități și prostioare puerile, care reduc la neant istoria literaturii și îi preschimbă pe făcătorii de canon literar în niște "oameni morți din trecut", Cronicarului nu-i rămîne decît să-i ureze lui Claudiu Komartin să se descurce singur, fără liste de lectură și fără morții aceia vetuști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
să atace toate gravele probleme întunecătoare de orizont, de la agricultură la sănătate, de la economie la cultură, de la criză la repriză - și desigur, în alt registru, cu altă celeritate și profunzime decât ale rivalilor mei, sclavi ai unor partide împingătoare în neant, victime ale unui eronat mod de autoapreciere. Și nu mărunt era avantajul de a nu fi încarcerat în coloanele vreo unui partid, de a nu fi nici primar, nici senator, nici măcar deputat. Fundamentală se vădea mai cu seamă împrejurarea că
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
prin artă poate fi răscumpărată copilăria, iubirea, iluzia scurgerii timpului. Înțeleptul ajuns la o vârstă respectabilă, meditând la creatorul gândului trist care se dansează (tangoul) și la însingurarea acestuia - omul singur, aidoma unei câmpii întinse, pampa ori stepa - care caută Neantul ori Absolutul. (...) (Fragmente dintr-o carte în curs de pregătire la Editura Vellant) * Abaddón, exterminatorul de Ernesto Sábato, pag. 102, traducere: Darie Novăceanu, Ed. Humanitas, 2004 (n.a.)
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
talent în ce declară, decât în cărțile lor. Istoria literaturii române ar ptuea avea un capitol stufos despre ce vorbeau între ei scriitorii, în timpul vieții. Drama este că vocile sunt în așa fel făcute, încât ele dispar odată cu purtătorii în neant. *** ... Sadoveanu vorbea puțin. Cu Rebreanu, te plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
că socotiți eseurile mele Ťaustrieceť. Un lucru e sigur: nu pot uita că m-am născut la periferia Austriei." Sau: "Păcat doar că nu puteți merge și la Sibiu, pentru a cunoaște și vechea graniță a Austriei, de aici încolo, neantul, Blacanii." Când Kraus scrie despre relația "intimă" a lui Cioran cu "monarhia dunăreană", acesta exultă: "Nimic nu mă poate măguli mai mult. Și în definitiv este adevărat. Sunt un transilvănean." Destinul Austriei este pentru el unul "ș...ț strălucit, exemplar
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
pe nesimțite, la granița dintre limbaje, dintre coduri, dintre regnuri și chiar dintre lumi. Inocent ca un copil și savant pînă la calofilia extrem-orientală, oscilînd între gestul abstract și elogiul șoptit adus unei umanități plasmatice, abia prelinsă ea însăși din neantul imaculat al colii de hîrtie, jubilînd ludic în spațiile unei imaginații diafane și paradisiace sau scufundîndu-se, aproape sinucigaș, în abisurile unei nopți în care lumina pîlpîie la limita dintre captivitate și răzvrătire, artistul dezvăluie resurse enorme de comunicare și tot
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
desfundat, cu o planșetă de desen pe genunchi, îngânându-și cuvintele în timp ce le așternea pe hârtie și gesticulând în aer cu mâna rămasă liberă. Nu o dată am avut convingerea că e nebun, că și-a pierdut mințile, într-atât scruta neantul și bagdadiile, și sprâncenele dese și blonzii i se ridicau în unghi deasupra irișilor azurii, umbrite de mișcarea luminii unei lumânări înfipte într-un sfeșnic de lut, când ni se sfârșea gazul din lampa noastră numărul cinci.” (p. 16) Acum
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
lui Groșan, insă prozatorul privește parcă în altă parte, la o lume ale cărei dimensiuni mărunte face că orice ideologie să cadă în derizoriu, unde curgerea anotimpurilor și curgerea caravanelor și comisiilor de la centru urmează același flux și reflux al neantului, iar ivirea unui Făt-Frumos cum este activistul de la centru călare pe mașină de iluzii nu salvează de la adormire nici prințesa deghizata în învățătoare și nici satul ațipit. Titus Muntean citește nuvelă lui Groșan și nu înțelege nimic din ea, binele
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
ziua fatală - într-o joi ploioasă la Paris. („Adio, Champs Élysées, adio, ciudate raite pe stradela Luna; și nașterea mea pleacă, și moartea - împreună".) Deja damnat, profetic, în sincopatul dus-întors al respirației gâfâitoare în naveta ei infinitezimală dintre viață și neant, Don Quijote-César ca oricare ins slab de înger cerca să-și imagineze joia lui de ieri, răpusă de uitarea cruntei beții de viață, pentru ca Suprema Voință permițându-i, prin proprie voință, de om, să mai îndure hazardul câtorva zvâcniri sau
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
ci una singură din ale cărei fluctuații iau naștere cuvintele, propozițiile și frazele universului, iar litera aceasta e energie trepidantă, fără identitate și fără structură. Acestei litere îi putem spune „dynamis" ca Aristotel sau „nimic" ca Hegel, îi putem spune „neant" ca budiștii sau „sfînta treime" ca creștinii, important e ca din matca ei să ia naștere toată organizarea ierarhică a lumii. În acest labirint de filamente și bucle trepidînde, nimic nu e static și nimic nu durează. Un tremur cosmic
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
negru/ nu știu ce să fac cu ea, să o joc / cu mîna, cu piciorul, cu capul / ca în copilărie // Dar pasărea din grădina mea împovărată de pomi/ îmi spune să nu o ating / s-ar putea să fie fructul periculos / al neantului" (Armă). Lirismul lui Radu Ulmeanu, de o cu totul remarcabilă coerență oferită de hybris-ul materialist, e o mixtură de tradițională sumețire și de negație modernă, în nota unui hippysm rustic. Radu Ulmeanu, Prăpastia numelui, Pleiade, 2009, 100 pag.
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
a dominat poezia românească în ultima jumătate a secolului trecut. Pornind de la Lecția despre cub , acesta reconstruiește simbolic un traseu liric ce se epurează de carnea narativă și decelează calculul unui viitor demers abstract. Nici Sorin Dumitrescu nu venea din neant, era el însuși martorul unor experimente de generație, mărturie stând în acest caz exercițiile de încasetare a unor simboluri, de către mai vârstnicul său coleg Paul Neagu, în instalații ce fac gloria unei colecții la Edinbourgh. Sigur că găsim originalitate pe
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
declanșează în acest tânăr fără însușiri. Nimic din existența anterioară nu revendică pentru Crulic statutul unei individualități marcate, nicidecum cel al unui activist al drepturilor omului. Crulic este unul dintre acei anonimi fără chip a cărui voce se pierde în neant, povestea lui este povestea oricărui Everyman din Est, a unui băiat din Moldova plecat să caute de lucru în Occident, întâmpinat fie cu retincență, fie cu dispreț, fie cu indiferență. Această cantitate neglijabilă, omul din Est, se confruntă cu forma
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
întâmpinat fie cu retincență, fie cu dispreț, fie cu indiferență. Această cantitate neglijabilă, omul din Est, se confruntă cu forma de aneantizare socială pe care o reprezintă Vestul. Ceea ce surprinde nu este dizolvarea acestui eu rătăcit, cât rezistența sa la neant. În încăpățânarea cu care Crulic dorește să-și probeze nevinovăția, să-și revendice drepturile se află însă ceva mai puternic decât orice activism, se află o indignare care nici ea nu se transformă în strigăt, cât mai degrabă într-un
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
unei copilării recompuse după expresia desenelor naive care însoțeau Ulița copilăriei a lui Ionel Teodreanu sau Iarna pe uliță a lui George Coșbuc, un idilism stângaci. De fiecare dată, în cazul lui Crulic primează procedura, formularul, birocrația, formele cu care neantul parafează o existență. Rezistența lui Crulic este departe de gesticulația antitotalitară sau de angajamentul ideologic, ea rămâne cea a unei bune-credințe revoltate, numitorul comun prin care orice existență răspunde neantului, oricare i-ar fi ideologia.
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
cazul lui Crulic primează procedura, formularul, birocrația, formele cu care neantul parafează o existență. Rezistența lui Crulic este departe de gesticulația antitotalitară sau de angajamentul ideologic, ea rămâne cea a unei bune-credințe revoltate, numitorul comun prin care orice existență răspunde neantului, oricare i-ar fi ideologia.
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
subatomic, noțiunea de materie solidă e un nonsens. Acolo nu mai sînt decît fluizi, cîmpuri, vibrații și influențe, un fel de clipocire permanentă care nu are nici consistență și nici fermitate și în care, dacă intri, riști să dispari în neant. Nu e o bucurie să fii fizician și să constați cum, după ce ai fărîmițat materia pînă la treapta cea mai de jos, dai peste ceva fără chip: ceva care nu mai are nici masă și nici localizare și care începe
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
discreția intemperiilor existențiale. Cel ce gândește și simte, creier „ce palpită de tristețe și tăcere”, este secondat și subminat de cel ce vorbește. Existența prin limbaj, superioară, își îngăduie inițiative rebele, neașteptate, de care „celălalt” se înspăimântă. Între „inițierea întru neant” și „ridicolul de a fi viu” se petrece credința lui Emil Cioran, mai presus de religii și ideologii. Reformatoare prin excelență, atitudinea sa în fața morții exaltă și fertilizează privilegiul de a fi disperat: „Moartea nu poate fi înțeleasă decât dacă
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
prin simulările sale, el a dezinhibat-o spiritual, impulsionîn- du-i creativitatea îndrăzneață, fără complexe, pe cont propriu”. Rămîn, desigur, multe lucruri de spus cu privire la „ontologia etnică” a lui Nae - chiar în ipostaza ei „balcanică” - și despre relația acesteia cu „neantul valah”. Practic, fiecare secvență incită la noi conexiuni, punînd inteligența speculativă și exploratorie în mișcare. Orientată radial, în toate direcțiile, cu un apetit interpretativ debordant pus într-o proză de idei rafinată și captivantă, ghidată subteran de obsesii romantice, critica
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
în forță în canonul istoriei literaturii române nu i-a urmat, așa cum ne-am fi așteptat, o reconsiderare critică substanțială. Atunci când n-a dat în clocot - ca în monografia exaltată a lui Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , vine la țanc. El umple un gol atât în istoria receptării prozatorului, cât și în istoria genului biografic în
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
jucăușă, primejdioasă și fascinantă, atât de bine cunoscută din prozele lui Ilf și Petrov. Toate acestea sunt ingenios transpuse în realitățile unei Românii halucinate de propriul său abis ideologico-psihologic, de triumful unei mentalități hrănite din prostia pură și din expresivitatea neantului mintal - blestem compact și irecuperabil. Critica românească nu s-a grăbit să analizeze cărțile acestui autor căzut parcă de pe altă planetă. Chiar și sintezele dedicate postmodernismului românesc - zonă căreia Monciu-Sudinski ar putea să-i aparțină - l-au ocolit. Mircea Cărtărescu
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
gânduri și i-a spus ministrului că că se pricepe la scos dinții. "Eu mă pricep cel mai bine la scos dinții. Vă invit la cabinet!" Funeriu nu s-a lăsat mai prejos și l-a comparat pe deputat cu neantul. Funeriu: "Din păcate, trebuie să răspund la acuzații venite din neant" Bănicioiu: "De la mine, nu din neant" Funeriu: "E echivalent" Bănicioiu: "Vă rog să nu mă jigniți! De ce mă jignește?"
Daniel Funeriu, din nou greșeală gramaticală: Datoriile ministerului este zero. Cum l-a invitat Bănicioiu pe ministru la scos dinţii () [Corola-journal/Journalistic/46631_a_47956]
-
scos dinții. "Eu mă pricep cel mai bine la scos dinții. Vă invit la cabinet!" Funeriu nu s-a lăsat mai prejos și l-a comparat pe deputat cu neantul. Funeriu: "Din păcate, trebuie să răspund la acuzații venite din neant" Bănicioiu: "De la mine, nu din neant" Funeriu: "E echivalent" Bănicioiu: "Vă rog să nu mă jigniți! De ce mă jignește?"
Daniel Funeriu, din nou greșeală gramaticală: Datoriile ministerului este zero. Cum l-a invitat Bănicioiu pe ministru la scos dinţii () [Corola-journal/Journalistic/46631_a_47956]
-
mai bine la scos dinții. Vă invit la cabinet!" Funeriu nu s-a lăsat mai prejos și l-a comparat pe deputat cu neantul. Funeriu: "Din păcate, trebuie să răspund la acuzații venite din neant" Bănicioiu: "De la mine, nu din neant" Funeriu: "E echivalent" Bănicioiu: "Vă rog să nu mă jigniți! De ce mă jignește?"
Daniel Funeriu, din nou greșeală gramaticală: Datoriile ministerului este zero. Cum l-a invitat Bănicioiu pe ministru la scos dinţii () [Corola-journal/Journalistic/46631_a_47956]
-
evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în care plasticitatea gravează deopotrivă o istorie vie și una a neantului. Rămâne de văzut cum se reinventează Dan Coman odată trecut de vămile stranietății și de imaginarul greu temperat al freneziilor bolnăvicioase. O carte frumoasă și un prag periculos.
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]