2,581 matches
-
și viguros, în mângâieri și strângeri deopotrivă. Sărutările lui nu mai conteneau. Centimetru cu centrimetru din pielea fragedă a fetei intrau în gura lui lacomă. Rând pe rând degetele de la picioarele fetei făcură cunoștință cu buzele lui, deasemeni genunchii, pulpele neatinse de soare ... Buzele fetei, de atâta sărutat, înfloriseră ca o tufă de trandafiri pe un câmp însorit de obraz. A fost ca un botez cu binecuvântatul mir de îngeri. - Costache, să nu ne vadă lumea, or să aibă de ce râde
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
a avut de înfruntat alte idiomuri care au schimbat-o în așa măsură încât la revenirea latinilor la începutul sec. II e.n. ea era deosebită de limba strămoșilor noștri daci; Totuși fondul comun indo-european rămăsese în cea mai mare măsură neatins. Aceste idei le-am expus pentru prima dată în SLAST, o revistă de mare prestanță culturală, în 1983, încercările ulterioare mi-au fost înnăbușite în fașă, cu o excepție în ianuarie 1987, de ziua lui Eminescu, când mi-a fost
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]
-
insistența osanalelor (cu mici excepții cele ironice) la desele afișări somptuoase cu sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii a slavei înalților aleși, vibrația purpurie a emoțiilor credincioșilor, care se circumscrie fastului regal lăsându-i fără grai, mândria luciferică de neatins care-i face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă cruce. Le-am dus pe toate-n palida-mi făptură Cuprinsă, și așa, de-o maladie. Cu-ntâia zi de viață mă sfâșie Iubirea neatinsă de vreo ură. Poate-ai vrut tu așa, să fiu bolnavă, Și mi-ai sădit iubirea-n măruntaie În inimă i-ai construit odaie, De unde-o cânt și-n versuri i-aduc slavă. Te rog acum, chiar de nu-mi
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
colegii de clasă, dar când am început să mă deșir, cred că i-am depășit pe toți la înălțime și iuțeală în deplasare. În pauze, mă alergau toți colegii pe ulițele din jurul școlii și ajungeam la locul de start primul, neatins. Era mare satisfacție și chiar mă lăudam cu aceste victorii trecătoare. În traista despre care am zis că o purtam cu mândrie, nu aveam cărți și caiete. În ea puneam tăblița neagră pentru scris, condeiul și buretele. Nu aveam maculator
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
AMINTIRI: Antologie lirică de autor - VOL. 2 (versuri, A5 manșetat, 293 pagini) Poezia este sacră, în templul său situat între cer și pământ, poetul pășind, de fiecare dată, cu smerenie și evlavie, ruga sa împătimită reușind să păstreze nestinsă - și neatinsă de profan - flacăra inspirației. Indiferent dacă scrie despre trăiri proprii, despre tradiții sau obiceiuri ale românilor, dacă simte nevoia de a culege legende populare, de a povățui urmașii sau de a cinsti înaintașii, poezia sa rămâne luminoasă, plină de bunătate
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
le văd și azi. Cursul de hidraulică, o parte dintre reprezentațiile de la Teatrul Mic ori lecțiile de lied ale maestrului Pompei Hărășteanu din clădirea Operei deveniseră în acei ani un mic templu sacru al sufletului meu, care a rămas la fel de neatins și acum. Păcat că repetabilitatea anumitor clipe fericite nu este înscrisă de divinitate în tabloul trecerii noastre grăbite printre pietrele reci ale acestui Pământ, ci rămâne doar în sfera memoriei personale a ființei umane!... Exact ca în versurile lui Mihail
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc.Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi,spre lumină,spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscență miraculoasă,această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
moral, la confluența dintre real (conștient) și ireal (subconștient), îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat din abis scoțându-l curat nou pur neatins drumul în sfârșit drumul spre ceea ce numeam real ireal convențional nonconvențional probabil improbabil oniric” Circumferința existențială, cercul creator și reluarea din orice punct al unei predestinări, confirmă spre final ineluctabilul destin. “în hanul acesta nu se întâmplă niciodată nimic deși
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Ca două animale de luptă / care - în loc să se sfâșie - încep să valseze. / Spre nemulțumirea publicului plătitor, / însetat de sânge.» (Risipitorul de hârtie, p. 6). Grija auctorial-esențială și ruga către Dumnezeu privesc perechea primordială a lirismului, Poet-Adamul - Poeta-Eva, spre a rămâne „neatinsă de păcat“, spre a nu fi alungată din Raiul Creștinismului, ori - din perspectiva edenică a Zalmoxianismului vorbind - spre a se păstra în Țara / Împărăția Tinereții-fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte: «Ne întoarcem la apa dintâi. / Adam și Eva privesc, neștiutori, / soarele și luna. // Noi suntem
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
a nu fi alungată din Raiul Creștinismului, ori - din perspectiva edenică a Zalmoxianismului vorbind - spre a se păstra în Țara / Împărăția Tinereții-fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte: «Ne întoarcem la apa dintâi. / Adam și Eva privesc, neștiutori, / soarele și luna. // Noi suntem alții. / Ei aceiași, / neatinși de păcat. Păstrează-i, Doamne, așa; / nu-i învinovăți de rătăcirea noastră ! // Ai grijă să nu scrijelească / - pe limba de hârtie a șarpelui - / cuvântul care o să-i alunge !» (Facerea, p. 7). Eroul liric din Risipitorul de hârtie „umblă prin lume
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
cum bate, De fapt, e o rază de soare, E o fărâmă din rai. Te aștept, frumoaso să vi, Fără vreo teamă că n-ai să apari. La sfârșit de dulce zi, În brațele mele să sari. Hoinăresc pe câmpuri neatinse, Fără felinare aprinse, Mărginite de salcâmi cu parfum poliflor, Cu gândul la tine, în suflet cu dor. Te văd îmbrăcată într-un curcubeu de culori, Pe cap porți o coroniță, din crengi de salcâm, În picioare încalți însuși pământul, Și
IUBIRE DESENATA de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370657_a_371986]
-
romilor, semnul ablativului oblic este sufixul -dar, care are forma simplă-tar. Exemple: romes-tar: de la rom, romen-dar: de la romi. După cum vedeți, se poate scrie cu litere românești. Ei, cei ce au creat alfabetul s-au gândit să îl lase pe -tar neatins, dar să-l introducă pe Theta cu valoare de -d! Adică Theta nu este Theta, este Delta! O nebunie totală. În alfabetul internațional țigănesc exemplele de mai sus sunt scrise așa: romestar- de la rom, romenθar- de la romi. Nici unui rom cu
LIMBA ROMANI -VICTIMA DOCTORATELOR! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370658_a_371987]
-
cu 12 clase nu i-ar trece prin cap că asta este scris în limba lui învățată acasă. Eu mă întreb totuși de ce nu s-a folosit litera grecească Delta? Adică: romenΔar- de la romi. Litera Xi- h a fost lăsată neatinsă, are sensul de -h, dar nu-și are locul, căci limba romilor are doar vreo 20 de cuvinte grecești. Sunetul gutural X putea fi exprimat printr-un dublu hh. Litera ç= s sau ț în limba romilor? De ce? Nimeni nu
LIMBA ROMANI -VICTIMA DOCTORATELOR! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370658_a_371987]
-
și, mai mult decât toate acestea, să se împărtășească din hrana zeilor. Poezia este sacră, în templul său situat între cer și pământ, poetul pășind, de fiecare dată, cu smerenie și evlavie, ruga sa împătimită reușind să păstreze nestinsă - și neatinsă de profan - flacăra inspirației. Indiferent dacă scrie despre trăiri proprii, despre tradiții sau obiceiuri ale românilor, dacă simte nevoia de a culege legende populare, de a povățui urmașii sau de a cinsti înaintașii, poezia sa rămâne luminoasă, plină de bunătate
CUIBUL CU AMINTIRI (ANTOLOGIE LIRICĂ DE AUTOR, VOLUMUL II) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370728_a_372057]
-
Meditatie > POEZIA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2131 din 31 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi nasc cuvintele și cuvintele mă nasc pe mine. Îmi nasc dragostea și dragostea mă dăruiește frenetic vieții. Se întind sunetele în mângâieri neatinse, se așază tăcerea în patul sprijinind gândurile. Îmi naști lumea și lumea mă naște pe mine. Trăiesc! Pe tine cine te naște întru fericire? (31 oct 2016) Referință Bibliografică: Poezia / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2131, Anul
POEZIA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370782_a_372111]
-
țineau la distanță gazele fierbinți, astfel că Zefir putu să privească în cuptorul încins pentru prima oară în viața lui. Și ce văzu? Minune!... Nu se poate! Ochii vedeau, dar el nu credea. Probabil că sunt vedenii. Cei trei erau neatinși de foc. Strâns îmbrățișați, cu Norocel la mijloc. Erau înconjurați de infinite cercuri albastre care țineau la mare distanță flăcările cuptorului. Dar, ce era mai ciudat, toți trei străluceau de-ți luau ochii, sau așa i se părea căpitanului. Strigă
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Construiește cetatea. Cetatea în care tu însuți vei locui întreaga viață. Vânturile vor bate. Viscolele vor șuiera. Zapezi vor îngreuna mersul, dar tu... vei stă în cetatea ta, neatins. Dacă vei știi s-o construiești, ea te va apăra. Acolo nu vor pătrunde nici frică, nici pasul greșit, nici lumea din afara fără voia ta. E lumea ta interioară. E lumea de vis în care doar tu vei locui. Dacă
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
alină păsuiesc sau poate doar lovesc ritmat acoperișurile casante ale blocajelor induse dar mai ales autoinduse când mintea nu mai poate acoperi alfabetul neștiut al rădăcinilor sinelui și atunci cumva mi-e teamă cumva mi-e dor de ceva neștiut neatins necunoscut sau poate odată profund cunoscut în tăcerea turmalinei negre ea ca o pasăre neagră răscolește cuvintele și mai ales cuvântul dintâi ascuns în chivotul inimii cerului îmi rămâne să mă rog păstrând degetele în triunghiul sfânt aproape lipit de
UMBRĂ LUMINII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369742_a_371071]
-
oricum nu mai contează cândva respiram unul din celălalt și visam un șir lung de copii dar poate că lumea asta n-a fost decât în amintirea unui chip respir acum din mine puțin câte puțin și urmăresc urmele tale neatinse de umbră și din când în când mă uit la tot ce-a mai rămas - un anotimp ploios cu mult frig voi înnopta în el strigându-te Referință Bibliografică: tristeți târzii / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669
TRISTEŢI TÂRZII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369758_a_371087]
-
rânduită într-o formă prescurtată și la Taina Botezului: „Și-i dă ei (apei) harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință...“ Asociere La facerea
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
măsură profesiei și celor dragi, deși „agitația cotidiană ne împiedică, deseori, să mai avem pasiuni, să mai citim ori să ne plimbăm” și așteaptă ca atunci când va avea o viață liniștită să se poată bucura din plin de „cărțile rămase neatinse în bibliotecă”. *** Octavian CURPAȘ: Ce anume v-a determinat să alegeți profesia de jurnalist? Corina SAMOILĂ: Prin clasa a X-a sau a XI-a mi-am dorit să lucrez în radio. Tatăl meu era prieten cu directorul de atunci
INTERVIU CU CORINA SAMOILĂ – REDACTOR ŞEF ADJUNCT AL ZIARULUI „ZIUA DE CONSTANŢA” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369738_a_371067]
-
naivă, atât de dragă. Aș vrea să fug de monstrul ce ucide floarea, dar trebuie să găsesc gazul viu ce va menține flacăra nestinsă. Aș vrea. O lumânare Pentru fiecare arde o lumânare, Trebuie să știi cum poți menține flacăra neatinsă de nicio umbră de vânt, s-o porți cu tine în timp ca o călăuză a umbrei tale prin întuneric. Trebuie să-nveți a-ți mișca aripile în așa fel, încât atunci când te arunci de pe stâncă să simți aerul și
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
voi și iată A venit din nou Crăciunul Și stau singură acasă. V-am făcut un tort de casă Pus-am ouă de la țară Cu smântână bună, grasă, L-am ornat... O să va placă! A ieșit o bunătate... Dar stă neatins și parcă Tot știindu-vă departe Sufletu-n dureri se-neacă. — Bine, mamă, doar ți-am spus, De Crăciun, cu mic cu mare Colindăm cum ne-am propus Mall-uri, parcuri, patinoare. Anul nou, ca în toți anii, Îl petrecem
TELEFONUL SINGURĂTĂŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368171_a_369500]
-
sămânța cea din urmă să cresc pom în livada ta. Poate era doar o reflectare, sau poate, era chiar așa, ce mai conteaz-o depărtare ce printre pomi, se impunea. Și-am prins din cer tot zborul din sămânța de măr neatinsă ce se unea mereu cu dorul în dimineața necuprinsă. Văd că nu ai timp de mine, că-ți faci din pomi o casă-măr - oare ce-avem ne-aparține, în alergarea către-un adevăr ? Am invocat ploaia de iubire, să cadă
AM INVOCAT PLOAIA... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362677_a_364006]