1,116 matches
-
am cunoscut pe tatăl lui, pe care Ravelstein Îl descria ca pe un căpcăun În miniatură, un omuleț arțăgos, un maniac al disciplinei. Unul dintre tiranii de doi bani care‑și țin copiii În frâu prin zbierete demente, interpretând o nebunească operă de familie nonstop. Universitatea Îi accepta pe tinerii absolvenți de gimnaziu care treceau examenele de admitere. Ravelstein a intrat la Universitate la vârsta de cincisprezece ani și astfel s‑a eliberat de taică‑său și de sora pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein conferențiau În fața unei audiențe franceze despre Rousseau, aula universitară era Înțesată. S‑ar fi spus că geniul era Încă bine primit În Franța. Dar foarte puțini intelectuali francezi se bucurau de aprecierea lui Ravelstein. El nu se sinchisea de nebunescul curent antiamerican. Nu simțea nevoia să fie iubit sau răsfățat de parizieni. În general, Îi plăcea mai mult afuriseala lor decât politețea. Parisul (și acesta este un aparteu interesant) a fost locul În care Ravelstein și Vela au avut primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Aveam impresia că pământul e mai spongios aici. Nu era la fel de compact ca la noi, În nord. Bănuiesc că nu‑i greu să Îngropi pe cineva În solul ăsta de corali putrezi. Nu aveam de gând să discut asemenea subiect nebunesc cu Rosamund. Rosamund care‑și făcea reproșuri că mă ademenise În această Încântătoare vacanță - Încă nu știam că mă puteam Încrede În ea că o să facă exact ce trebuie. Aveam o stare foarte ciudată, dar Îmi spuneam că asta‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
despre patriotism avută cu Kraft. Ovaționasem entuziast pentru fiecare simbol, demonstrându-i lui Kraft ce înseamnă patriotism pentru un nazist, un comunist și un american. „Ura! ura! ura!“ exclamasem eu. Neobosită, Helga depăna firul povestirii, țesând o biografie la războiul nebunesc al istoriei moderne. A scăpat din detașamentul de muncă după doi ani, a zis ea, a fost prinsă a doua zi de niște asiatici prostovani cu mitraliere și câini polițiști. A petrecut trei ani la închisoare, ne-a spus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bun simț, cu simț practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri și păr lung, pisicos, prins cu o bentiță. Bănuiam că existența lui Daphne îl împiedica pe Hawkins să mă forțeze să mă lansez în încercări nebunești, condamnate pierzaniei, cu țipete și urlete de a face lucrurile să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sticlă, pe care se ajungea la subsol; Helen, care stătea cu spatele la ea, sări și apoi se dădu într-o parte. Matthew avea în mână un pahar cu apă și două pastile albe. Aproape că m-am repezit, dintr-un impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urcă scara Îngustă spre punte, oprindu-se În vârf să țină deschisă o parte a ușii batante ca să-i permită doctorului să treacă prin ea. Monetti era ocupat să Înfășoare odgoanele În jurul unui pilon care se ițea Într-un unghi nebunesc din apele lagunei. Brunetti păși pe țărm și Întinse brațul. Doctorul Îl prinse cu mâna, apoi se sprijini puternic pe el când sări pe țărm lângă el. Brunetti observă că nu avea la ea nici poșetă, nici servietă; probabil o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
simțind cum frigul umed îi pătrunde prin pantalonii costumului în dungi și meditând la prețul crescut pe care-l plătea pentru strădania lui profesională. Hugo ajunsese înaintea clienților ca să se asigure că apartamentul arăta prezentabil. Arătase. Apoi, într-un moment nebunesc de exces de prudență, de care fosta sa persoană, cea din epoca londoneză, ar fi râs de s-ar fi prăpădit, Hugo se decisese să verifice și parcarea subterană. Pentru orice eventualitate. Să adune orice ambalaje de dulciuri aruncate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât pe jumătate. Se uita, cu satisfacție, la celulita de pe coapsele Laurei. Tipa avea o coajă de portocală serioasă. Era șocant cum se lăsau unele femei să decadă după naștere. Dacă ea, cu programul ei frenetic, amestecat, de-a dreptul nebunesc, de mamă care mai și muncește, reușea să se mențină în formă, atunci ce naiba o împiedica pe Laura, care nu făcea nimic? — Ce vrei să zici cu faptul că știi ceva ce n-am să-i spun ziaristei? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în dulapul din baie. E prima dată când îl văd folosind așa ceva, a adăugat ea. A început chiar să se dea cu aftershave. Ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată. În urechile lui Hugo, vocea femeii suna aproape jalnic de nebunească. —Aftershave! a exclamat Hugo, întrebându-se ce legătură avea asta cu tot restul. Dar și-a revenit rapid. Ascultă, stăm aici și pierdem timp prețios. Când ai de obicei ședințele de consiliere? Și la ce ore le are el? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și-a sprijinit capul pe pernă. A închis ochii și câteva lacrimi i s-au scurs pe obraz... A deschis ochii și a început să gâfâie dupa aer... Undeva în sfrăfundul minții lui, coșmarul continuă. Încercă să-și potolească bătăile nebunești aleinimii. Inima i se mai liniști... A revenit în realitate... Se gândi că poate câțiva pași prin cameră, aveau să-l facă să uite acel vis îngrozitor. S-a sucit s-a tot răsucit în pat și, cu ochii închiși
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ea. Am pornit astfel demersul anevoios al eliberării șamanului din mine, slăbit și Înfometat după atâția ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar În acea clipă de fluidul prin care angalok-ul Îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil pentru mine. Îmi dădeam seama că la cea mai mică ezitare sau slăbiciune din partea mea voi rata totul. Forma aceea subțire, alcătuită din lumini și umbre, din goluri și efervescențe, forma sufletului pe care o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ea. Am pornit astfel demersul anevoios al eliberării șamanului din mine, slăbit și înfometat după atâția ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar în acea clipă de fluidul prin care angalok-ul îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil pentru mine. Îmi dădeam seama că la cea mai mică ezitare sau slăbiciune din partea mea voi rata totul. Forma aceea subțire, alcătuită din lumini și umbre, din goluri și efervescențe, forma sufletului pe care o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a pronunțat bătrânul, pentru asta, o să ne ducem, amândoi, la poliție. Hai, chiar acum; hai, să mergem. Au mers. Au povestit. Au spus și că fiul vrea să-i omoare. Și, mai ales, modul În care dorește finalizarea acestui gând nebunesc. Au arătat și acel act de mână, făcut Între plod și șoferul familiei, Olovinaru. Bine, a conchis, ofițerul de poliție. Vă propun, dacă veți fi de acord, să procedăm În următorul mod. Au fost, cu toții, cei de față, de acord
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere. Într-o friguroasă miazănoapte de iarnă - eu citeam, ceilalți colegi dormeau horăind care-ncotro - bate cineva la ușă. - Intră! strig. Într-o mantă ce părea [a] nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ar fi vrut s-o fixeză pe Cezara în locul în care sta, încît să încremenească, un sublim demon de marmură... Poza lui proprie părea tăiată în fier... Nici o mișcare în acele membre zvelte și nalte... numai fața lui roșită de nebunesc * entuziasm, numai buzele lui subțiri se mișcau în declamațiune... Cortina căzu... De Lys prinse pe Cezara-n brațe, care era aproape să leșine. - Ce frumos e! murmură ea zâmbind... atât de trist, atât de resignat, cu atâta amor totdeodată. Angelo se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
economicitatea, durabilitatea, prețul etc. La rândul lor, motivațiile emoționale sunt strâns legate de satisfacerea unor nevoi psihologice, deci, care au la bază criterii personale, subiective (ambiția, mândria, curajul, dorința pentru individualitate, statut etc.). Este limpede că „bungee jumping-ul” este nebunesc și periculos și că nu are nicio motivație reală<footnote Jim Blythe, op. cit., p. 20. footnote>, dar cu toate acestea nu puțini sunt cei care își dovedesc astfel curajul. Totuși, distincția dintre motivele raționale și cele emoționale nu este întotdeauna
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
economicitatea, durabilitatea, prețul etc. La rândul lor, motivațiile emoționale sunt strâns legate de satisfacerea unor nevoi psihologice, deci, care au la bază criterii personale, subiective (ambiția, mândria, curajul, dorința pentru individualitate, statut etc.). Este limpede că „bungee jumping-ul” este nebunesc și periculos și că nu are nicio motivație reală<footnote Jim Blythe, op. cit., p. 20. footnote>, dar cu toate acestea nu puțini sunt cei care își dovedesc astfel curajul. Totuși, distincția dintre motivele raționale și cele emoționale nu este întotdeauna
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
simțire”, nu stăruie În această direcție, se Întoarce repede la jertfa, robia, focul, lacrimile, ohtăturile sale. Rămîne, cu toată această risipă de jale, ceva nenumit, ceva ce nu poate fi exprimat. Este tema ascunsă a discursului construit printr-o recurență nebunească a clișeelor. Alecu o numește Într-un loc „un nu știu ce prea dulce” care, după el, ar fi chiar esența iubirii. Înțelegem atunci că toate stihurile se Învîrt În jurul acestei noțiuni, dealtfel comune În poezia veche, reluată și de romantici. Poetul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a versului. Alexandrescu este cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea și mijloacele de expresie de la 1840. Heliade gîndea În același sens, Însă poezia lui anarhică, inventivă, limbajul lui nebunesc Îl contrazic. Autorul Satirelor și Epistolelor este consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce ne amintă Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un joc nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm stîngăciile versului, răsturnările acelea de topică atît de ridiculizate de comentatori. Marea este un element euforizant. Înspumată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-și explice de unde-i venea stăruitoarea dorință de a da foc bibliotecii mânăstirii: ajunsese chiar să îmbibe câteva cârpe în chiupuri de ulei, dar ceva îl oprise: un impuls contradictoriu îl împiedicase să-și ducă la bun sfârșit gestul nebunesc. Își închipuia flăcările înalte și necruțătoare devastând cu scrâșnetul lor vechile pagini manuscrise și primele ediții tipărite. Voia să lecuiască omenirea de frământări și probleme? Nu era altă cale decât să devină piromanul tuturor bibliotecilor, readucând lumea la începuturile sale
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
răsculații nu aveau puști sau alte arme, decât cosoare și secere, și nu exista vreun ofițer să-i comande: ieșeau precum oile din țarcuri și se ofereau cu totul drept ținte. Francezii n-ar fi îngăduit un masacru atât de nebunesc dacă ar fi binevoit să-i ajute. Generale, nu cumva acum elogiezi armata franceză. Scuzați, era doar o chestiune tehnică, militară. Datorită mijlocirii monahiei Oriana și a unui temnicer, Tommaso primi până la urmă cerneală, hârtie și pană de scris. Nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lucrărilor. O soluție brutală repugna lui Ioanide, ca unul care cunoștea pe Ioana într-adevăr din copilărie, nutrind pentru ea (aci nu mințise) și un veritabil sentiment de protecție. O știa pe madam Valsamaky-Farfara. Aceasta avea aptitudini pentru cele mai nebunești aventuri, le făcea însă cu bonton, cerând imperios unui bărbat să fie mereu "șarmant". Ea întreținea relații de prietenie mondenă cu bărbați cu care se afirma insistent a fi fost odată în raporturi mai intime, însă nu rezulta din întîlnirile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drept stăpăn absolut pe cel mai înțelept, pe cel ce deține adevărul și dreptatea, pentru moderni, chiar dacă noțiunea platoniciană a “regelui-filosof” este lipsită de conținut, filosoful nu este exclus din societate, fiind tolerat, indiferent dacă convingerile sale sunt absurde sau nebunești, întrucăt “individul nu este răspunzător în fața societății pentru actele sale, cătă vreme acestea privesc doar interesele sale și ale nimănui altcuiva”. De exemplu, dacă pentru Platon regele-filozof are rolul de a supraveghea educația și a procreației eugenice a clasei stăpănitoare
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]