1,139 matches
-
cine pe care încercaseră să o consume cu multe ceasuri în urmă. — Hattie, nu mai stărui, nu mă duce în ispită, ești ca un demon, ca diavolul, cu nevoia asta a ta de a continua. Cum poți vorbi astfel? Mă necăjești îngrozitor! Privești lucrurile într-o lumină tenebroasă, ești hotărât să distrugi totul, orice posibilitate, numai din răutate, cred că-ți place să mă faci să sufăr. Ah, de ce a trebuit să-mi spui! A fost tot timpul vina dumitale. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este și crud. Il dau înapoi chelnerului, rugându-l frumos să-l gătească mai bine. Nu reușesc să-l mănânc tot, cu toată foamea ce-o am. Ii plătesc 15 euro și mă ridic să plec. O durere acută mă necăjește în pulpa piciorului stâng, dar merg înainte, însă nu prea mult, căci durerea și canicula mă constrâng să mă opresc. Găsesc un loc la umbră, pe o bancă, lângă un hotel la marginea mării. Aici scriu aceste rânduri, după ce între
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unor noi necunoscute de înfruntat, de depășit. Nu-i deloc ușor să pornești din nou singur, știind ce te așteaptă: caniculă, oboseală, sete, nesiguranța sau chiar pericolul drumului, mai ales pe șosele. Pentru a nu mai lăsa ispitele să mă necăjească, mă îmbrac cât se poate de repede, îmi iau rucsacul și cobor la bucătărie pentru un mic dejun servit în pripă. Ies în stradă și privesc muntele. Mă captivează, mă atrage instantaneu și uit de toate ispitele ce mă chinuiseră
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
apă căci eram convins că voi găsi în aceste localități, fără să-mi dau seama că, de fapt, sunt cătune, unde nu-i niciun fel de magazin. Dar plouă, și apa de ploaie este bună de băut, așa că nu mă necăjesc prea tare. Cu aceste gânduri, ajung în alt cătun, Talazac, iar la ieșirea din el aud de departe râsete și muzică. Apropiindu-mă, văd un cort în curtea unei case. Imi fac curaj și intru, salutândui pe comesenii ce stăteau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în cearta cu pîrîșul meu." 4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, 5. totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul." 6. Domnul a adăugat: "Auziți ce zice judecătorul nedrept? 7. Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
gândul că viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de cocotă, dar m-am oprit la vreme). Dolly, opărită, începu să se îmbrace febril fără să scoată un cuvânt. ― De ce te superi? am întrebat-o formal. În definitiv ce ți-am făcut? Ea continua să se îmbrace din ce în ce mai nervoasă, necăjindu-se că nu nimerea să-și încheie copcile. ― E o prostie ce faci, am reluat fără convingere. Înainte de a fi gata, a țâșnit pe ușă, fără o vorbă și graba ei mi-am explicat-o prin faptul că, simțind c-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
surprinsă. ― Alexa mi-a spus. ― Ce importanță are dacă nu-l cunoști? N-ai afla decât un nume. ― Nu cumva e domnișorul de la Constanța cu care te întrețineai în holul hotelului? am spus într-o doară, mai mult s-o necăjesc. (Ce tot aveam cu tânărul acela? De ce mă obseda necontenit?) Mihaela păli subit. O prinsesem, se trădase... La una ca asta nu mă așteptam deloc. ― Așadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destăinui, fără să insist, tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gării, în ajunul escapadei noastre la Constanța. La început o scurtă explozie de veselie, apoi mustrări: ― De ce nu dat pe la mine, cum făgăduit la Oper, urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubești mult la tine și tu necăjești la ea. Vreau vedem filmul împreună, este forte frumos. Mergi cu Vali. Am intrat, incapabil să mă împotrivesc celui mai firav îndemn. În pustietatea mea sufletească eram disponibil, la îndemîna oricui. Sala cinematografului, tristă, aproape goală. Câteva perechi răsfirate îci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se joace. S-a jucat bine cu tocul la clasă. Cînd m-a dus, la terminarea școlii primare,pentru examen la Galați, la Normală, n-au vrut să mă primească. Nu aveam vârsta. Și eu ce să fac, s-a necăjit bunicul, s-o dau iar la clasa întâia? Păi, după cât de mică și slăbuță este...Dar poate că obțineți o dispensă de la M. S. Regele. Și timpul s-a mișcat după rostul său iar după ce bunicul a plecat în marea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de părere să nu te muți de acolo, în fine, liber și stăpânești, poți face ce vei vrea și ce-ți va conveni mai bine. [... ] Îți pare rău că te budez, ah de ce n-am și eu cine să mă necăjească în modul acesta! Știi tu ce va să zică a trăi fără să-ți spună nimeni nimic, nici un cuvânt de reproș drăgălaș - când vei ajunge să știi: alors ta vie sera vide. Întreabă-mă dacă sunt în lună sau pe pământ, dacă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ai făcut acolo? Eu, nu, adică, nu pentru mine. Ci, pentru fecioru-miu, Ghiță. L-a mâncat în cur,într-o zi, pe când trecea pe aici. Adică?! A văzut două mașini de poliție rutieră, lăsate de-a halandala. Deranjau și autobuzele, necăjeau și pe trecători, pe cei care voiau să urce, ori să coboare, din autobuze. Și? Pe ăsta al meu l-a mâncat, acolo, unde am precizat. Și? A scos telefonul mobil și a făcut, trei fotografii, ale celor două mașini
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
suspin, ție nu-ți pasă. A veni o vreme-așa Când și tu îi suspina Și mie nu mi-a păsa. Într-o viață de om bucovineanul nu-și irosise decât sănătatea. „Sufăr cu stomagu’ ”, zicea el. Apoi adăoga : „Mă necăjește și maiu’ ”. Copil, mă țineam scai de dânsul, punând tot felul de pricini ca să nu scap nici una din poveștile cu care știa să-și ilustreze orice afirmație. Avea o imaginație aparte datorită căreia, vorbind, parcă picta. Mai ales istoriile sale
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Îmbătrânise repede, cum îmbătrîneau femeile din Lisa, supuse unor munci grele, alături de bărbați. La nașterea mea, avusese treizeci și trei de ani. N-am văzut-o niciodată veselă și n-am auzit-o niciodată cântând, deși tata, dacă era cu chef, o necăjea reproșîndu-i că nu mai cânta ca înainte de căsătoria lor. Imaginea care-mi stăruie în memorie e a unei ființe de o ermetică obișnuință a discreției, ce transforma orice suferință în taină. Când nu lucra, stătea cu o mână în poală
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul". Îi mai povesti că, de câte ori zărea o nuntă, i se făcea milă de miri. ― Mă gândeam că nu va trece mult și își vor scoate ochii... O clipă, Julius a fost tentat să-l necăjească puțin, întrebîndu-i dacă din dragoste se însurase cu Nelly. A renunțat, însă, de teamă să nu pară obraznic. Și, cum de-afară se auzeau zgomote de obloane lovite, s-a arătat din nou nedumerit că echipa plecată în căutarea deșertului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În Dumnezeu nu dispăruse cu totul, cum se temuse, mai ales duminica după-amiază. Simți chiar că prinde puteri noi pentru a aștepta În compania lui Susan ca lumea să Înceapă să plece și Juan Lucas să Înceteze s-o mai necăjească pe sălbatica asta mică, Își făcu socoteala că ar putea suporta o dată, În ziua aceea, dantura falsă pînă la zece și jumătate. Susan În același colț al terasei Îl primise cu un zîmbet, Îi luase paharul din mînă și așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exercițiul acela plicticos din pricina căruia ajunsese să urască lecțiile de pian. De altfel pianele de la Frau Proserpina nu miroseau decît a mucegai și ea nu-i arăta nici cea mai mică afecțiune și nu-i zîmbea niciodată și nu se necăjea cînd el greșea, pe scurt, dacă lucrurile mergeau tot așa bietul Julius Își pierdea tot talentul și cel mai mult se va bucura de asta Juan Lucas, care habar n-avea de muzică, În afară de discurile la modă și instalațiile stereofonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriți! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, și dă-i pradă pe un pămînt unde să fie robi. 5. Nu le ierta fărădelegea, și păcatul lor să nu fie șters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc." 6. Am zidit zidul care a fost isprăvit pretutindeni pînă la jumătate din înălțimea lui. Și poporul lucra cu inimă. 7. Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniții și Așdodiții, s-au supărat foarte tare cînd au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
mătale... Ce, eu sunt d’alea, dă la otel?...” “Nu, Măriuțo maică, să mă ferească Dumnezeu dă gânduri așa dă negre și necurate, da’ ziceam și eu că, deh!, să te mai îmbunez. Da’ n-am vrut să te mai necăjesc, iartă-mă! Spune, mai bine, când e procestu’ cu șoferu’ dă l-a omorât bietu’ Marin?” “Peste câteva zile. Mi-a zis dă la primărie că o să primesc țipișca acasă cât dă curând” “Da’ șoferu’ dă-l omorî a mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de vreme ce o cunoșteam atât de puțin. Nu-mi iertam nicidecum neglijența de a o lăsa singură în lipsa mea. Nici nu mai știam pentru ce venisem atât de grăbit acasă. Poate că presimțisem ceva... Nu vroiam nici să o necăjesc, dar nici să-i spun adevărul. Am fost curios însă să aflu ce a mai făcut. Era și un fel de încercare menită să verifice sentimentele și îndoielile mele. Am rugat-o să- mi permită să-mi citesc mail-urile, deoarece
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
confidențiale dintre băiețel și fantasmă o înfuriaseră pe Karin; ea n-o putea vizualiza nici pe prietena ei făcută din carne și oase, aflată la zece ore distanță, darămite un tovarăș imaginar. Când ajunseseră la Casper, începuse deja să-l necăjească pe Mark. Mama lor își luă obiceiul să-i plesnească de pe locul ei din față, mai întâi cu exemplarul din Rand McNally făcut sul, apoi cu copia cartonată din Judecata de Apoi. Cappy se mulțumea să apuce strâns volanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
meu prieten, Singurătatea, mesager al păcii și al Întunecatei uitări, balsam și mîntuire, vrăjitor iubit, ascultă-mi ruga: coboară asupra noastră din Împărăția nopții, peste plaiurile și apele pămîntului veșnic și revarsă balsamul binecuvîntat al mîntuirii tale peste toți cei necăjiți de pe pămînt și peste toată mînia, durerea și nebunia din viața noastră. Încet și blînd, pecetluiește porțile amintirilor noastre, răpește-ne din viața noastră, Întunecă imaginea iubirilor pierdute, a zilelor pierdute, a vechilor noastre visuri; lecuiește-ne, Vrăjitor atotputernic! Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încă o dat’... acum fost ora trei... toate se termin pentru o oră... și ațesta este, toamnelor, singura dat’ chind un barbat are ultim cuvint În discuțion cu o femeie. Da, domnul Singvogel are veșnic ceva de zis; mereu Îl necăjeam, dar el știa toate răspunsurile pe dinafară. Deci, toamnelor, turnul costat doisprezețe milion gulden, adică ținti milion dolar În banii atevărat. Construcțion durat peste saisprezețe an, numai aur si bizuterii de pe acoperiș costat peste un milion doi sute si cincizeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Golden Gate și să dea Domnul să nu se oprească nicicînd! Apoi tata Îi spuse șoferului: — Ce viteză poate prinde, fiule? Iar tînărul răspunse: — Poate depăși treizeci de kilometri pe oră fără probleme. La vale, probabil, spuse tata ca să-l necăjească și-am pornit-o. Și, Doamne, tare mai eram emoționată! Mi se părea că zburăm. Cred că Într-adevăr mergeam cu treizeci de kilometri pe oră, dar parcă mi se păreau o sută, și am trecut pe lîngă un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimic altceva decît un cal, că n-o să fie nimeni În stare să facă vreodată o „comedie“ de-aia care să fugă mai repede decît un cal. Sărmanul de el! Oare ce-o fi zicînd acum?! Și tata l-a necăjit zicîndu-i că o să vină vremea cînd oamenii o să trebuiască să se ducă la grădina zoologică să vadă un cal, iar polițistul a zis că atunci oamenii o să trebuiască să se ducă la un depozit de vechituri ca să vadă un automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]