8,720 matches
-
bine, nu e bine deloc. Da' eu eram cu grijile, cu casa, cine să stea să se uite după fleacuri. Îl întreb pe bărbatu-miu: "De ce să nu fie bine? Nu-ș ce are, da'coace ceva". Desigur a avut un necaz mare", spune Aide gânditoare. Da' ce năcaz să aibă, nu avea niciun năcaz, în servici încă n-o băgasem, că era tânără, de școală scăpase". "Și soțul dumneavoastră?" "El n-a putut răbda moartea fetei și nu a trecut un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acestea ieșeau să caute de mâncare. De fiecare dată una dintre ele rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea era pusă acolo de "oameni buni", dar ele nu aveau voie să se întâlnească cu aceștia deoarece le-ar fi provocat necazuri, și atunci ar fi rămas fără hrană. Au respectat cu sfințenie poruncile maicii starețe, care le spusese că vor fi în siguranță atâta vreme cât nu se vor vedea cu nimeni. "Oamenii buni" o să le aducă de-ale gurii. Trebuiau să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe punctul de a-și încheia vizita, Ina veni din bucătărie, se instală la masa lor și intră în discuție. - Jane, dragule, dacă nu veneai tu la noi, veneam noi la tine. Suntem complet debusolați. Ai auzit și tu ce necaz a dat peste noi!? - Fără să aflu de la voi, dețin câteva informații, nici nu știu ce să zic. - Tu ce părere ai, avem vreo șansă, vreo cale de atac prin justiție? întrebă Alex, vizibil marcat de cele spuse. -Nu aceasta e chemarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ușor. Port de o viață în suflet câteva cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de ani. El m-a învrednicit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mare. Dacă mireasa va fi pură, adică fecioară!... La noi, la căldărari, asta e o lege sfântă ce nu poate fi călcată. - Și dacă nu, ce se întâmplă!? - Domnule, nu e de glumă. În locul cuvintelor pot vorbi cuțitele! E mare necaz, se poate face chiar moarte de om. Mirele își cere galbenii plătiți pentru fată și nunta care trebuia sa fie prilej de veselie devine scandal, bătaie, nenorocire. - Și duminică?... - Duminică nunta va avea loc, e o nepoată de-a mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
chemarea sângelui. În acest sens, se hotărâră să o invite pe Rafira la ei acasă, îngăduindu-i să-l însoțească pe băiat ori de câte ori va voi. Rafira, când Ina venise cu propunerea, sublinie că, dacă ar accepta, o puteau aștepta mari necazuri din partea mâniosului ei soț. Îi surâdea faptul ca Vișinel să pătrundă într-o casă mare. Ce i-ar putea strica?, gândea ea. - Nu e fometos, îi spuse ea Inei, dar îi place să mănânce puțin și bun. S-ar putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tot ce a putut, zise el. A vrut să dovedească că nu ne-a luat atâta amar de bănet în zadar. Analizele acelea, arză-le-ar focul și pe cine le-a scornit, vor aduce bucurie în casa inginerului și necaz în corturile noastre. În câteva zile, totul se va termina. Urmează ca Vișinel să intre sub oblăduirea familiei inginerului și băiatul acela, pe numele său Mihăiță, să devină de-al nostru. Sunt semne că acesta nu vrea să vină niciodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acest lucru nu e deloc rău. Poate să devină peste ani un bulibașă cu știință de carte, mai deștept, și etnia noastră nu are decât de câștigat. Eu cred, cum spune și un sfat al bătrânilor noștri, că și în necaz e o poveste bună! Etnia noastră moștenește credința că atunci când avem bucuria de a primi un nou născut în șatră, vin lângă el trei ursitoare: una bună, una care urăște oamenii și alta care încearcă să le împace pe cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nici o clipă tihnă în gânduri, dar am chibzuit că din toate relele, răul cel pe care l-am ales și vreau să-l afli și tu și Rafira e cel mai mic. Și eu duc alături de voi povara acestui mare necaz al nostru. Băiatul e bine să meargă în casa inginerului! Vom face în așa fel să nu ne ducă lipsa; de câte ori vom fi prin aceste locuri, îl vom căuta, vom vedea ce face, cum se simte, ca să știe mereu că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai plină de griji, dacă poți să mă crezi! Tu nu? Mă gândesc tot timpul, nu la noi, ci la bietul băiat. Îl vor năpădi grijile prea devreme. - Fiecare om are un timp al său pentru bucurii, pentru griji, pentru necazuri. Acum este probabil scris în destinul său că i-a venit vremea să se însoare. Vezi tu vreun semn rău în asta? - E bine!? Tu crezi că e bine? Te-ai și împăcat cu postura în care se află băiatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și cu visurile mele, fără de care aș fi un nimic și un nimeni, scăpat de jugul pierzaniei cu „fuga sănătoasă” de adevărat om liber, animat de idealuri generoase puse în slujba societății, fără patimi și orgolii, într-o reală democrație. Necazul este că iar mă lovesc la tot pasul de factorul „X”, politic, căruia trebuie să i te supui sau măcar să-i cânți în strună, ca să ai o viață tihnită, ori să alegi varianta protestului în stradă, devenit la modă după
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la Rădăuți era cam peste mână, căci trebuia schimbat trenul în gara Ițcani din Suceava, bașca aglomerația obișnuită, Sile stând cu valizoiul greu ca plumbul pe scara vagonului tot drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este că nu știe când voi termina de scris amintirile, să apuce a le citi. Eu iam promis că mă voi grăbi ca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prejudiciul fusese recuperat. Cu puțină sinceritate și diplomație, poți ieși din încurcături, adesea cu „hapy end”. La căsoaie venea des în vizită verișoara lui Lala, Antoneta, poreclită de noi Tuna, colegă de clasă cu sora mea, care ne aducea deseori necazuri, fiind o pârâcioasă ce-i spunea toate năzdrăvăniile mă-sii, Miți, o nemțoaică frumoasă de astă-dată, liberă de sarcini, dar pe care, eu personal, nu am văzut-o niciodată cu bărbați. Pe vremea aceea era vânat din belșug pe câmp
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în toată țara. - Au murit doi oameni, îi spuse mama Olgăi vecinei ei, doamnei Lucreția. Când a aflat însă, la scurt timp, că unul dintre cei doi era chiar soțul ei, peste casa lor s-a așezat norul negru al necazurilor. Noianul mâhnirilor avea să planeze ca o pasăre venită din întunecimi, mulți ani în șir. Olga aproape că nici nu și-l mai amintea pe tatăl ei decât vag, ca într-un vis întâmplat demult, tare demult! Mama și-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fetiță ca o zână, un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea, într-o mână țin bucuria despre care îți scriu și în alta necazul meu cel mare: băiețelul meu, Petrișor, care împlinește în curând trei ani, deși pare a înțelege tot ce-l înconjoară, se exprimă cu multă greutate și nu se poate sluji de picioare. Stă toată ziua într un cărucior cu rotile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Măriuța. Vei vedea și tu în fotografia pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o floare rară, parcă adusă din paradis. Nu știu ce am să mă fac cu doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
baricadând putința de a se elibera, și renunța. Ina îi citea scrisorile cu o implicare ce venea din forul ei intim, alimentat de gânduri bune; nu putea bănui ce armate de neliniști defilau prin creierul Olgăi. Timpul lăcrima de multele necazuri pe care viața le pusese pe umerii Olgăi ca pe niște adevărate pietre de moară. Ce avea să urmeze se afla sub imperiul imprevizibilului... Olga avea acum, mai mult ca oricând, încredințarea că ce păruse cândva ca fiind o simplă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
își trimitea sau își rechema amintirile, rememorând punctele cheie ale vieții. Dacă ar fi încercat să pună în cele două talere ale unui cântar numit soartă sau destin faptele și evenimentele parcurse, talerul în care aveau să se adune mâhnirile, necazurile și neîmplinirile nu ar fi putut să păstreze un echilibru cu cel al zilelor cu adevărat fericite, lipsite de griji. Viața de spital curgea ca o apă pe un șes nămolit, ducând între maluri multele ei suferințe. Victor se îndura
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
toate scrisorile ei reieșea că avea o viață plină, o căsătorie reușită. Ina, prin firea ei iertătoare, se bucurase sincer de realizările prietenei sale; în fond, fiecare ființă trăitoare pe acest pământ are dreptul și la un dram de fericire. Necazul nu trebuie chemat, acesta vine singur, se așază uneori pe pragul casei, ca un câine credincios, pe care ai vrea să-l alungi, dar el nu manifestă nici un semn că intenționează să părăsească locul unde s-a aciuat. După scurgerea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
născuse un copil cu malformații. Așa cum îi mai scrisese, și doctorii nu-i dădeau mari șanse de supraviețuire, fiindcă la această dizabilitate se adăuga și o gravă afecțiune a inimii. Apoi, urmară alte și alte scrisori, din ce în ce mai înnegurate de tenebrele necazurilor. Soțul Olgăi, pe care încă îl mai iubea, apucase pe căi lăturalnice. Zilele cu soare din viața conjugală se împuținaseră, făcându-le loc celor înnourate, fiind urmate uneori de adevărate furtuni. Într-o scrisoare a Olgăi, primită însă cu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-le loc celor înnourate, fiind urmate uneori de adevărate furtuni. Într-o scrisoare a Olgăi, primită însă cu o săptămână în urmă, o ruga pe Ina insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni. Deci necazurile au dus-o pe un pat de spital, gândi Ina. Era o scrisoare lapidară, udată din belșug de lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte și vezi! Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai vedea. E suficient că m-am uitat și am văzut eu, că am simțit pe propria viață, întreaga nenorocire prin care mi-a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi stors, multe semne de întrebare, cui le-ar fi studiat atent. Lumea, însă, nu avea nici grijă, nici timp, nici interesul, de a se apleca asupra a așaceva. Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ce faci, la ora asta, pe aici, Doamnă Secretară; încotro, cu asa fugă? Nici eu nu stiu. Acum, că am ajuns aici, și că te-am întâlnit pe tine, pot spune că veneam aici ca sa întâlnesc un om. Că, mare necaz a căzut pe capul meu! De ce natură? De natură umană, părintească și...Zi-i, despre ce e vorba? Dochița mea e grav bolnavă. Ce i s-a întâmplat? Are ceva, foarte grav, pe creer. și nu se poate opera? Ba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]