1,352 matches
-
amintește de la ce s-au luat. Doar c-a umplut-o de sânge, atâta mai știe, și c-au sărit ăia grămadă pe el ca să-l liniștească... O rugă cu cerul și cu pământul, Mirelo, să-l ierte, și ea, neclintită, fixându-l cu privirea încercănată de vinețeală de la pumnii lui, ca să-i spună că oricum nu-i dispusă să-și îngroape viața și viitorul lângă unul ca el. Păi, bineînțeles că ea merită mai mult, și chiar nu-și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adevărul, deși nu știam din ce cauză: În fond, dacă era aici ca să evalueze sala, atunci era foarte posibil să dorească să discute cu unul sau doi instructori. De ce nu? Dar felul În care se purta lăsa senzația de hotărâre neclintită, ca și când o viza În special pe Lesley... Ușa sălii se deschise, și capul Înfășurat Într-un turban al lui Lou se iți de după ea. Arăta teribil de Îngrijorată. Prinzându-mi privirea, Îmi făcu semn cu mâna. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah, „sultanul venerat, marele Șahinșah, regele Răsăritului și Apusului, stâlpul Islamului și al musulmanilor, mândria lumii și a credinței, părintele cuceririlor, sprijinul neclintit al califului lui Dumnezeu”, a fost Îngropat noaptea, În mare grabă, la margine de drum, Într-un loc pe care nimeni n-a mai putut să-l găsească de atunci. „Niciodată, spun cronicarii, nu s-a pomenit ca un suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Atunci, toată lumea dinăuntru făcea un pas înapoi. Cine era toată lumea, aflasem eu odată, când mă duceam în vacanță la bunici. Erau mai întâi soldați ca aceia pe care-i vedeam la televizor cum construiesc cu elan hidrocentrale și țin pavăză neclintită patriei noastre. Soldații din tren erau însă morți de beți și cântau despre o fată, pe nume Maria, cu mijlocel tras prin inel, cu care-și dădeau ei întâlnire seara, sub tei. Apoi se mai găseau acolo țărani, care așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aici, cu tine”, a pus ea. „E plăcut aici, cu tine”, am răspuns eu. Am tăcut amândoi și era ca și cum aș fi încetat să respir și totul s-ar fi oprit în loc. Ca bolovanul cel mare de lângă noi. El stătea neclintit acolo, din copilăria noastră sau puțin mai mult. Ea m-a privit dintr-o parte. „Alin.” „Da.” „Există un poem despre tine.” „De Eminescu. Mama l-a citit pe Eminescu, pe când era o fată ca tine.” „O fată de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care încă nu le înlăturasem, nu îmi mai este rușine de nimic, vreau doar să-i simt corpul subțire, puternic și plin de înțelegere, ea mă cuprinde cu brațele ei, înfiptă în pământ ca o rădăcină de copac, neagră și neclintită, nu mai sunt singură, ea mă va ajuta, ea va avea grijă de mine, palmele ei îmi mângâie părul, cum a ieșit din mijlocul răsăritului pentru a mă salva, cum a răsărit în viața mea întunecată, totul era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în dormitor, mă așez în fața fotografiei uriașe a lui Patrick și încerc să rememorez toate clipele frumoase pe care le-am petrecut în Portugalia. Îmi vin în minte numai amintiri neplăcute. Când ieșeam cu prietenii mei, el stătea mut și neclintit și refuza să se simtă măcar cât de cât bine. Mereu ne uitam la filmele lui preferate. Îl sunam de multe ori la New York și-mi răspundea robotul. Când luam masa cu familia lui, mă simțeam ca în al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă deplasam urmând impulsurile care-mi erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se Întâlniseră, blocați Împreună, probabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Moartea este aceea care îi călăuzește pe Cavalerii Apocalipsei, zice Fratele. Că Ea le-nchide pleoapele, celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți ocupa creierii cu asta! îi aruncă Îngerul o căutătură bine-cunoscută, neclintită. Moartea a fost și este responsabilitatea mea! Bâțâindu-se binișor din creștet, cu pomeții săi învăpăiați de cuperoză, nenea Sandu se întinde după telefon. Stai liniștit, nebunule! îl oprește Uriel. Unde suni? N-ai pe cine să chemi în ajutor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
potolit: ― Măcar dreptul de-a ne tângui între noi să ni-l păstrăm, că altfel... Ce zici, frate Petre? Întrebarea o puse militarului care, în colțul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri, ședea cu șapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatră! Surprins de întrebare, făcu un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primul rând limba unitară. Apoi, dacă scriitorii noștri se vor închide în provinciile lor, în mod fatal vom avea despărțiri tot mai pronunțate și în grai, iar în cele din urmă, nici nu ne vom mai înțelege frate cu frate! Neclintit și calm, bătrânul urmă: ― O mie sau două mii de ani, de când om fi existând, prin vremuri poate mai aspre decât cele de acum, văd că ne-am păstrat graiul cu toții la fel, fie aici, fie în Transilvania. Scrierile ce le-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să aprindă tot ce întîlnește în cale. Glasul se ridica stăpânitor peste vuietul mulțimii, parc-ar fi fost al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta a șoselei, stăteau neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii pe fețele negricioase clipeau cu luciri arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați, ca într-o poartă deschisă spre altă lume, se agitau într-o zăpăceală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la îndoială și atacat este al treilea, credința în învierea lui Isus. Dar în ultimii ani a devenit chiar o modă obiceiul de a aduce obiecții și primelor două elemente, realității istorice a morții și a îngropării lui Isus. Convingerea neclintită a autorilor acestei cărți este că în spatele Crezului, în spatele afirmațiilor de credință ale mișcării creștine, stă istoria. Moartea, îngroparea și învierea lui Isus nu sunt doar idei teologice, ci evenimente reale - evenimente reale care au trezit credința și mai târziu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în castronaș, umflîndu-și obrajii ca o trompetistă, ivi deodată la capătul celălalt un balon mare și oval, care se dezlipi cu greu și în loc să se înalțe purtat de vânt, ca și celelalte, se lăsă încet pe podeaua camionului, unde rămase neclintit. Era ca o minge de sticlă tremurătoare. Când tremurul conteni, Balena îl atinse cu degetul și ne spuse surprinsă: "E tare!" îl cuprinse apoi cu palmele și încercă să-l ridice, dar nu reuși. Balonul era greu ca plumbul. L-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plus, călcarea consemnului de tăcere absolută al cercurilor liberale, ceea ce mă va împinge să mă despart foarte brusc de domnul Ialomițeanu. Suport din ce în ce mai greu nemulțumirea față de mine, care, în tinerețe, când îmi doream cu ardoare acea liniște sufletească asemănătoare mării neclintite, mi-a tulburat atât sufletul neliniș tit ! Ah, mult visata, intangibila sophrosyne ! Cât de departe voi fi încă de ea în timp ce voi merge ca să veghez așezarea meselor de whist și écarté ! Obligația de gazdă îmi va cere să trec și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi, vei încerca să-ți aduci aminte care este luna lor de înflorire - poate mai ? poate iunie ? Oricum, luna lor de înflorire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se mișcă și el ușor, ținându-și tot timpul fața ferm întoarsă către vulpe și fixând-o cu ochișorii lui negri-albăstrii, care reflectau atâta expresie umană. Vulpea continua să se învârtească în jurul lui Zet, ținându-și capul plecat și privirea neclintită, mișcându-se ca într-un dans ritmic, foarte lent, iar Zet continua să se răsucească pe loc. Dintr-odată se auzi în apropiere un zgomot, glasuri omenești. Vulpea se întoarse brusc și, într-o secundă, se făcu nevăzută. Zet rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
matinale și altele nocturne, până la ceasuri înaintate din noapte, precum și o oră de somn adânc după-masa. (Acest somn de după-masă, susținea el, îl ajuta să trăiască două zile în spațiul uneia singure.) Acum, zăcea pe spate și sforăia. George rămase neclintit, apăsându-și inima cu mâna și privind. Pe urmă, înaintă în vârful picioarelor. Dacă un tânăr flușturatic, de douăzeci de ani, Tom McCaffrey să spunem, s-ar fi apropiat de o fată adormită, pe jumătate dezbrăcată, relaxată în somn (să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși priveliștea continua să fie sinistră. Ce făcea Ruby, la ce s-o fi gândind, așa cum stătea acolo, singură și neclintită, în grădină? Mai devreme, în cursul aceleiași zile, Alex văzuse vulpea femelă zăcând lasciv, elegant, pe pajiște, în timp ce patru pui mici se zbenguiau în jurul ei și i se cățărau pe spate. Tabloul îi plăcuse, dar îi pricinuise în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rufus, l-ai ucis pe Rufus, l-ai ucis pe Rufus...! Părintele Bernard stătea în biroul lui din casa clericală de la St. Paul, meditând în sunetele benzii lui Scott Joplin 1, care cânta Trestia de zahăr. Ședea ca de obicei, neclintit, relaxat, cu mâinile pe genunchi. Pe vremuri obișnuia să îngenuncheze. Dar găsise că asemenea poziție e cu totul inconfortabilă și generatoare de emoții și senzații total profane. Draperiile necăptușite, cumpărate de predecesorul său, erau trase, și își expuneau desenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arcadă deschisă, nici o grotă aburindă cu o fântână de apă clocotită, și nici un alt drum decât cel al scărilor pe care coborâse, făcu cale întoarsă și începu să urce treptele. Dar curând se reîntoarse în fundul cazanului, unde rămase o clipă neclintit, de parcă s-ar fi rugat, și atinse podeaua de beton, umedă. Rosti cu glas tare: „Am făcut tot ce mi-a stat în putință“, după care se repezi din nou pe scări, în sus. Foarte curând, însă, își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a acționa în societate, fiindcă, tocmai în virtutea naturii umane, sportivul va acționa în maniere foarte diverse, în funcție de mediul social și cultural în care trăiește. Făt-Frumos, sportivul are toate calitățile necesare unui erou: curajul, dreptatea, tăria fizică și spirituală, inteligența, dragoste neclintită. Făt-Frumos, sportivul are, de asemenea, unele abilități magice. El își respectă întotdeauna jurământul dat împăratului căruia îi servește. În multe povești Făt Frumos trebuie să o elibereze pe aleasa inimii sale, prințesa Ileana Cosânzeana. Făt-Frumos trebuie să depășească încercări și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și în lume pe primul loc în chestia asigurărilor. Iar de aci încolo și înapoi pleacă totul, inclusiv ploaia de la Cluj și trenul de Iași - Pomârla cu opriri din cinci în cinci minute pentru asigurarea că șinele sunt sigure și neclintite. Pentru aceasta și în acest scop, pe fondul unei reduceri drastice de personal, schema fiecărei stații chefere a fost suplimentată cu câte un asigurator de siguranță care, alergând ușor zâmbitor pentru massmedia și popor în fața locomotivei, ne conduce spre stația
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de apoi. Aici e, de fapt, problema. Amânând totul pentru lumea de dincolo de mormânt, dumneavoastră ne cereți să lăsăm lumea aceasta pe seama celor care se descurcă mai bine decât noi. Amânând totul pentru Judecata de apoi, vom lăsa toate nedreptățile neclintite. Istoria este Golgota și dumneavoastră ne spuneți că n-avem ceva mai bun de făcut decât să ne suim crucea și, dacă ni se cere, să ne suim singuri pe cruce și să întindem mâinile pentru a ni se bate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]