739 matches
-
i se explice Ioanei că pentru ea era o chestiune de viață și de moarte. La care, „Ascultând părerea fiecăruia, noi, judecătorii, le-am mulțumit și am hotărât apoi că trebuia să o judecăm pe numita Ioana pentru recădere în necredință, conform dreptății și rațiunii”. Asesorii neavând decât un rol consultativ, Pierre Cauchon nu avea de gând să se încurce cu formalități jenante pentru el. Chiar în după-amiaza acelei zile era expediată prin grija notarilor o scrisoare tuturor asesorilor, informându-i
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
o scrisoare tuturor asesorilor, informându-i că Ioana căzuse din nou în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul numit Vieux Marché din Rouen, pe la ora opt dimineața, pentru a fi declarată „recăzută în necredință, eretică și excomunicată” și arsă în acel loc. Alături de eroinele antice Rămânând fidelă credinței sale, Jeanne d’Arc a trebuit să accepte destinul de martir. Pentru majoritatea francezilor, precum și pentru cei care au cercetat cazul în mod obiectiv, abuzul și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Rătăciri Elenă Marin Alexe Călător pe ruta vieții Și atins de neputința Gârbovit de greul vieții Sugrumat de necredința Peregrin pe cai străine Tânjind după adevăr Amăgit am fost adesea Și mușcând mereu din măr Tot amarul vieții mele L-am simțit mereu pe buze Doar că El privind la mine Nu mi-a aruncat acuze Ci în bratele
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
din 8 ianuarie 1285 și al unui document din 6 octombrie 1288, referitoare la magistrul Gheorghe, fiul lui Simon. Din cuprinsul celor două documente rezultă că, la începutul domniei lui Ladislau, în jurul lui 1273, voievodul Litovoi, împreună cu frații săi, "în necredința sa, cuprinse o parte din regatul nostru aflătoare dincolo de Carpați" și a refuzat să plătească "veniturile ce ni se cuveneau din acea parte". În lupta care are loc în această împrejurare, voievodul Litovoi moare pe câmpul de luptă (Iorga spune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
profeției. Dar numai o civilizație care își respectă datinile, care știe să se roage zeilor ei, se pricepe să își imagineze o lume supranaturală, poate avea o religie cu adevărat sacră. Nu e cazul civilizației noastre, care profesează ateismul, cultivă necredința și predică virtuțile laice. După o astfel de cură de umanism și impietate este absolut exclusă întoarcerea la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în lumea occidentalizată credința
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și de aceeași angoasă, că percepția spațiului le era (minus unele diferențe) asemănătoare. în schimb, nu cred deloc că Arghezi ia lucrurile în neserios. Religiozitatea lui e, după părerea mea, mai adîncă decît se bănuiește. Răsucirile sale între credință și necredință sînt umane, prea umane, ușor de înțeles de către cine încearcă el însuși să fie religios. Cît despre „fund”, el se întîlnește mai întîi, cu înțelesul de „fără număr și fără capăt”, în textele vechi religioase: „Pentr acea sîmt goniți [evreii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și mai tăcută/ Biserică din câte am intrat / mi-a țintuit închinarea". Într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dumnezeu-Tatăl coborît din Ceruri ca să le aduc muritorilor mesajul bucuriei și al salvării." Acest mesaj, înțeles și propus în mod greșit, ad litteram, este cunoscut de toată lumea, atît de credincioși, cît și de atei. El constituie însăși cauza principală a necredinței, căci se referă la promisiunea unei vieți după moarte. Dumnezei în persoană ar fi luat decizia să acorde grație și iertare fiilor lui Adam. De acum înainte oamenii vor continua să trăiască veșnic dincolo de moarte, unii în Cer, alții în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiecăruia masca aparențelor și sufletul va apărea în fața lui Dumnezeu, așa cum este, în toată realitatea lui. Atunci se va vedea câtă vanitate s-a ascuns sub masca unui țel aparent bun, câtă ură și răutate sub o blândețe falsă, câtă necredință sub masca pietății, câtă destrăbălare sub masca cumințeniei. Rugăciunea adevărată ne va ajuta în fața judecății lui Dumnezeu, care va face dreptate pentru toți. Prin rugăciune, trezim glasul conștiinței noastre proprii și noi trebuie să o ascultăm, când vrea să ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
credință năpădește în sufletul tatălui și îi dă o stare de liniște, de pace și bucurie pentru că s-a regăsit pe sine în puterea adevărului dumnezeiesc. Astfel, tatăl copilului lunatic devine din necredincios, credincios. De multe ori, pentru păcatele și necredința părinților suferă copii nevinovați. „Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, au zis: pentru ce noi n-am putut să-l izgonim pe el? Iar Iisus a zis lor. Pentru necredința voastră... Dar acest neam de demoni nu iese decât numai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
devine din necredincios, credincios. De multe ori, pentru păcatele și necredința părinților suferă copii nevinovați. „Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, au zis: pentru ce noi n-am putut să-l izgonim pe el? Iar Iisus a zis lor. Pentru necredința voastră... Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”. Iată cele două aripi cu care trebuie să-și împodobească sufletul fiecare creștin: postul și rugăciunea. Fiecare creștin trebuie să ducă până la capăt osteneala rugăciunii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
numele Lui Dumnezeu prin înjurături sau prin păcate și fărădelegi. Dimpotrivă, creștinul trebuie să slăvească pe Dumnezeu și să facă cunoscute învățăturile Evangheliei, ca toți cei care nu cred și nu cunosc pe adevăratul Dumnezeu să se întoarcă de pe căile necredinței și să-l cunoască prin viețuire creștină frumoasă și să preamărească și ei numele lui Dumnezeu. Această formulare, „sfințească-se numele Tău”, a dat naștere la mai multe întrebări și comentarii. Cum adică să se sfințească numele lui Dumnezeu, Unul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a necurăției și a tot ce se raportă la acest păcat: gînduri scîrboase, dorinți și acte necurate, iubire trupească a persoanelor neunite prin căsătorie legitimă, priviri la lucruri necurate, priviri voluptoase, pipăiri necurate... A șaptesprezecea vamă este aceea a adulterului: necredința în căsătorie, căderea în păcat a persoanelor consfințite lui Dumnezeu... A optsprezecea vamă este aceea a păcatului sodomiei: pasiuni contra naturii, incesturi, etc... A nouăsprezecea vamă este aceea a ereziei: false raționamente asupra religiei, lepădarea de Credința unicei Biserici drept
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de acestea. V. POGOR, N. DIMACHE, I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Zamphirescu (1838-1878), amintit mai ales pentru "bufoneria literară" Muza de la Borta rece, împotriva "Junimii", nu era mai talentat. Acesta cultiva o poezie pesimistă, de genul cavernos. Poetul, uitând de Dumnezeu "în zi de decadință", se scufundă în "abizul profund de necredință", umplând lumea de "tristele-i lamente", urmărit de un "rîs fatale". El, "dilectul amante", nu credea în femeie și viața îi dădea "somnolență". De disperare râdea "ca un nebun". Zamphirescu s-a specializat în "strigoi" (Castelul morții, Mireasa strigoiului), descriind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bogăție. De altfel, totul trece, dar scrierile triumfă în timp. Mai mult, versurile, dacă se poate spune, îi creează pe zeii înșiși, o asemenea maiestate are nevoie de o voce care să o elogieze. (Aici se face din nou simțită necredința poetului: pentru el zeii sunt o creație a poeților.) Îi promite lui Germanicus ceea ce va face și cu Augustus că îi va consacra tot ceea ce a mai rămas viu și eficient în propriul spirit. De altfel, însuși Germanicus este poet
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-amăgesc.” Poezia (Nina) din care am citat este o imitație, Însă imitația aduce elemente ce intră perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
perdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. ....................................................... Cinste și iubire, dragoste, credință, Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntîmpla; Nu cunoști iubire, nu simți pocăință, Astfel ți-este sexu, nu e vina ta. Dar cu toată Însă, multa-ți necredință, Inima-mi tot bate orcînd te-oi vedea; Îngerul ești În ochi-mi, sfîntă mult ființă, Astfel e amoru, nu e vina mea!” C. A. Rosetti nu critică, totuși, prea tare femeia, cum fac Anton Pann și Nicoleanu, de-un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rapiditatea cu care se propagă undele sale de șoc, distrugerile catastrofale ale clădirilor, modificările profunde ale solului și peisajelor, pierderile mari de vieți omenești în câteva secunde sunt considerate ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu împotriva oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Iar apariția unor fenomene cerești mari rare, cum ar fi eclipsele de Soare și de Lună, cometele, asteroizii și meteoriții, sunt semne și avertismente divine, prevestitoare de cataclisme și mari nenorociri: cutremure, războaie, secete, ploi abundente, călduri excesive, epidemii
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
în care se afla zeul Tuil. În credința poporului roman, cutremurele sunt explicate astfel: * Când se “scutură” pământul, Dumnezeu se uită “chiorâș” la el și acesta tremură de frică. * Cutremurele sunt pedepsele trimise de Dumnezeu asupra oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Când se cutremură pământul, se bat dracii în mijlocul lui. * Dacă pământul se cutremură, este o dovadă că nu mai poate suferi păcatele oamenilor și caută să mai scape de ele. * Se produce cutremur și atunci când cei 2 pești - pe
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
nedesăvârșirii capacității fiecăruia de a-l face. Căci dacă ar fi ajuns unul, n-ar fi fost nevoie să-și împlinească mai mulți în mod reciproc insuficiența. Dar a spune că în Dumnezeu există vreo insuficiență nu e numai propriu necredinței, ci întrece orice nelegiuire. Chiar un meșter dintre oameni n-ar fi socotit desăvârșit, ci slab, dacă n-ar săvârși singur o operă, ci împreună cu mulți. Iar dacă fiecare (din zei) ar fi putut să creeze întreg universul, dar l-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și învierea Lui, fariseii de atunci n-au voit să creadă și au silit și pe cei ce au văzut învierea să o tăgăduiască, dacă acestea s-ar fi întâmplat pe ascuns, câte motive n-ar fi născocit aceia pentru necredința lor? Apoi cum s-ar fi dovedit sfârșitul morții și biruința asupra ei, dacă n-ar fi fost adus El la judecată și n-ar fi fost dovedit ca mort prin osândirea în fața tuturor, desființând apoi moartea prin nestricăciunea trupului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și dacă ar fi făcut aceasta, tot ar fi dat prilej de bănuială, ca Unul ce n-ar fi avut putere împotriva oricărei morți, ci numai împotriva celei aflate de El prin cugetare. Și aceasta ar fi dat iarăși motiv necredinței în învierea Lui. De aceea nu I-a venit moartea trupului de la Sine, ci din uneltire, ca chiar moartea pricinuită Lui de alții să o desființeze. Căci precum un atlet viteaz, mare în cugetare și bărbăție, nu-și alege singur
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 41, p. 1103-1104) „Deci după ce a luat oțelul, Iisus a zis: Săvârșitu-s-a, Și plecându-Și capul, Și-a dat duhul (In. 19, 30). După ce s-a adăugat și acest chin la celelalte, Mântuitorul zice: Săvârșitu-s-a, adică măsura necredinței iudeilor și mărimea excesivă a urii împotriva Lui. Căci ce lăsaseră iudeii neîncercat? Ce n-a fost gândit din cele ce au înaintat până la capătul neomeniei? Ce mod de lovituri a rămas nefolosit, ce ultimă ocară n-au folosit?” (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
40-42). Dar tocmai pentru asta nu Se pogora de pe Cruce, pentru că este Fiul lui Dumnezeu, căci pentru asta a venit, ca să Se răstignească pentru noi. Pogoară-Te de pe cruce, și vom crede în Tine. Acestea sunt cuvinte și pretext de necredință. Învierea lui Lazăr, aflat într-un mormânt acoperit cu piatră, era o faptă mai mare decât pogorârea de pe cruce. Într-adevăr, era o faptă mult mai mare să scoată din mormânt pe Lazăr mort după patru zile și legat cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]