901 matches
-
de la Posada; succesorul lui la tron, Ludovic cel Mare a cucerit partea de sud a Bulgariei (cu capitala la Vidin) în 1365 și a trimis în acest teritoriu misionari franciscani, care au convertit doar în câteva zile 200.000 de necredincioși. În 1368 domnitorul Țării Românești, Vlaicu Vladislav a ocupat Banatul Severinului și capitala Vidin; în 1370 el a obținut aprobarea patriarhului din Bizanț pentru înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Severinului. Astfel, misionarii franciscani au avut de întâmpinat noi dificultăți în activitatea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în misiune încă 10 ani, la rugămințile fierbinți ale credincioșilor. A murit la București în 1689. Într-o veche gravură, acest sfânt urmaș al lui Francisc a fost descris astfel: „misionar apostolic în Răsărit, a întors la credința catolică pe necredincioși”, „de multe ori a fost în primejdie de a-și pierde viața, căzând în două rânduri rob la turci, din mâinile cărora a scăpat ca prin minune; a îndeplinit misiuni diplomatice din partea regilor Poloniei, a Domnilor Munteniei și Moldovei, precum și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
odinioară? Iluzia nu durează mult, căci Paule, care devenise amanta lui Simon în urma insistențelor neobosite ale acestuia, realizează în scurt timp că nu poate trece peste sentimentele ei pentru Roger. Știe că își va părăsi amantul tânăr și tandru pentru necredinciosul acela și că se va pomeni curând, fatalmente, "din nou singură, așteptând să primească telefoane nesigure și mici lovituri sigure"... Însă ce contează, Paule voise, încercase, pentru o ultimă oară, să creadă în iluzii. Prospețimea începuturilor Cele exprimate în acest
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
musulmani în majoritate tineri sunt educați din copilărie în credința că viața pământească este o simplă haltă în drumul spre sânul lui Allah, iar calea cea mai sigură spre Paradis este martirajul, moartea ta prin care omori cât mai mulți necredincioși (ghiauri, cruciați etc.). Și a mai apărut un element relativ nou, poate cel mai groaznic: moartea în orb, răspândirea morții la întâmplare, în magazine, piețe, autobuze etc. în care pot muri și de-ai tăi, inclusiv cei de aceeași credință
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
deja creștinii îi considerau pe evrei ucigașii lui Iisus. Adversitatea creștinism-iudaism s-a adâncit, apoi, permanent. Secole în șir de obscurantism și superstiție, de-a lungul cărora asupra evreilor au fost aruncate cele mai grave acuzații: ucigași ai lui Iisus, necredincioși, vrăjitori, aliați ai lui Satan, răpitori de copii creștini al căror sânge era folosit în ritualuri diavolești, perfizi etc. etc. Consecințele, în plan social, au fost teribile. Periodic, în orașele cu evrei aveau loc pogromuri, în spatele cărora se aflau, deseori
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
care se raportează oamenii și instituțiile care le alcătuiesc la religia dominantă. Cum se explică acest fapt tulburător? Eu cred că sunt mai multe explicații. Una ar fi cea care trimite la texte din Coran care îndeamnă la violență față de "necredincioși". Am citit cu atenție Coranul și în varianta franceză, și în cea românească și nu am găsit texte care să îndemne explicit la violență, poate doar unul singur, dar și acela interpretabil. În orice caz, djihad-ul nu face parte din
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
discursul fundamentalist are un mare ecou în țările musulmane, confruntate cu mari dificultăți economice, polarizare socială, șomaj, suprapopulare etc. După cum se observă, fundamentalismul ca doctrină nu îndeamnă la terorism, după cum nici Coranul nu conține vreun îndemn explicit la exterminarea "ghiaurilor" (necredincioșilor). Condițiile sociale și politice, mai ales, relația permanent explozivă dintre evrei și arabi, ca și intervențiile străine în zonă cea americană, în primul rând au dus la această evoluție periculoasă în care teroriștii caută justificări în islam, iar fundamentalismul pare
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
zonă. Toate acestea au produs în unele medii arabe un curent radical care apelează inclusiv la metode teroriste și care a găsit în islamism un sprijin ideologic deosebit de puternic. Chiar dacă în Coran nu găsim îndemnuri explicite la violență contra "ghiaurilor" (necredincioșilor), totuși, toate grupările teroriste din zonă invocă islamul și, bineînțeles, pe Allah ca temei al acțiunilor lor. Și fanatismul politic sau cel religios, fiecare in parte, sunt periculoase, dar când ele se combină rezultă un amestec exploziv care foarte greu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
această poruncă atât de dragă Domnului nostru [Isus Cristos], pentru că porunca Sa este aceea «de a ne iubi unul pe altul»“. Lumea este deja scandalizată văzând că marea familie creștină este împărțită între catolici, ortodocși și protestanți cu atâtea secte; necredincioșii nu știu în cine să mai creadă; iar noi, la atâtea rupturi, adăugăm sfâșietoarele noastre împărțiri, gelozii și neînțelegeri. Se poate spune și despre noi, ceea ce păgânii spuneau despre primii creștini: „Priviți-i, cât de mult se iubesc!”? Lumea nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
natale. Hermann ajunsese la Constantinopol Împreună cu alți cruciați. O credință naivă și puternică Îl Împinsese să străbată Europa pentru a elibera Sfântul Mormânt. Dar pe drum se Întâmplaseră atâtea, de neînțeles pentru mintea lui onestă. Cruciații nu așteptaseră Întâlnirea cu necredincioșii pentru a-și potoli setea războinică. Drumul lor fusese pre sărat cu jafuri, cu cadavre ale fraților lor creștini din această parte a lumii. Plătiseră și ei, ce-i drept, un tribut sângeros. Istrul oglindise În apele lui atâtea fărădelegi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe Ana, atât eu, cât și Diana eram plini de speranțe, dar mie, personal, îmi era frică să cred în minunile pe care le invocam și chiar le promovam în discursul meu. Speranțe însoțite de îndoieli! Un al doilea Toma Necredinciosul. Ghiciți ideea: minunile trebuiau verificate! Obligatoriu! Îndoiala proprie muritorilor care-și clamează credința în Dumnezeu, în Fiul Său, în minunile Lui, dar dacă i-ar apărea în față - Iată-Mă, Eu sunt, am venit aici special pentru tine! - va păcătui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar cu mult umor, după un model francez plasat între Lettres persanes și Zadig ou le destin 2: „Nu este, așadar, nevoie să te duci atât de departe pentru a găsi inițiative; vechile fargade ne puteau îndemna: «să lăsăm pe necredincioși și încercările nelegiuite lui Ahriman», dar mintea persanilor noștri s-a dezrobit de mult de «Jachtul șsic!ț liturgic»3 și a îndrăznit lucruri mari pe care nu le-au îndrăznit nici apusenii”4. De la Paris, Odobescu adusese un număr
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
hrana necesară, tradiția Nova et vetera a învelit încet-încet aceste boabe cam seci, exact cum se petrec lucrurile în scoica perlieră, cu straturi de sidef succesive, și iată-ne cu o superbă perlă de cultură pe fundul adăpătoarei noastre de necredincioși. Un patrimoniu din care unii își fac și astăzi o moștenire. "Luminătorul trupului este ochiul", citim în Evanghelia lui Matei (VI, 22). De ce n-o fi descris el și cadrul și contemporanii? Ascultăm un Isus invizibil. Credința intră prin ureche
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
evităm ca așa ceva să se mai repete. Oricât de moderați ar fi, oricât de detestați de jihadiștii puri și duri, acești islamiști nu fac conversație, îmi dau bine seama de asta. Ei admonestează. Cu o răbdătoare compătimire pentru ignorantul și necredinciosul care sunt eu, și între două îndemnuri la trezire, cu severe critici la adresa Occidentului invadator pe care-l reprezint (destul de prost, la drept vorbind) în ochii lor. Nu mai credem în voi. Vă ziceți democrați și susțineți în Pakistan un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
zici că mai degrabă va cuceri America islamul decât invers. O Islamerică pentru urban professionals, o Mekka-Cola în sânul generației Internet consumeriste și neoliberale, adeptă a bogăției virtuoase? Foarte probabil, între altele și pentru că nu există un fun islamic (un necredincios sfârșește rapid prin a se plictisi de moarte la mahomedani, pot depune mărturie în acest sens). O cultură care nu inventează distracții pentru timpul liber poate oare da naștere unei altercivilizații? Un doctor de la Facultatea de Studii Islamice, mai cărunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să apari o dată la televizor pentru a fi considerat savant, închipuiți-vă! Acest El-Kardawi apare ca și cum ar fi scris cincizeci de lucrări! Ce epocă!" În jurul lui, tinerii izbucnesc în râs: cam demodat bătrânul! Îl consolez, mărturisindu-i că și noi, necredincioșii, din Occidentul nostru în debandadă, a trebuit să luăm act de schimbarea de dinastie: autoritățile noastre intelectuale și morale sunt acum autorii de scheciuri, actorii și cântăreții (pun totul la genul masculin ca să nu șochez prea tare). Au venit timpuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ani de închisoare, dacă va avea un avocat bun. Ca șiit, el va fi achitat chiar a doua zi și felicitat de prietenii lui: asta-i toată deosebirea". Vorbind despre enoriașii săi, prietenul marovit meu îi descrie în felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care-l primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vorbind despre enoriașii săi, prietenul marovit meu îi descrie în felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care-l primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta acest tablou în care filiația e o mărturie suficientă. Așa se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de comandor al unei religii universale, Dreptatea. Și Nasrallah, noul om providențial din fruntea unui partid care-i de fapt un ordin religios ceea ce erau și ordinele cavalerești medievale protectoare ale văduvelor și ale orfanilor. dar omorând cât mai mulți necredincioși posibil. Cine ar fi zis că mitul obscurantist va supraviețui mitului proletar? Și că în lupta dintre sacru și profan, primul îi va întinde într-o zi celui de-al doilea o mână de ajutor? Visului grandios numit Revoluție i-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din secolul I), o fostă casă de oaspeți transformată în complex hotelier, m-a primit cu ostilitate. Recepționerul considera categoric suspect faptul că eram singur și a făcut absolut tot ce a putut ca să afle cam ce hram port. Bolnav, necredincios sau spion... Era probabil obișnuit fie cu familii israeliene, fie cu autocare pline cu turiști de toate națiile, iar excursioniștii solitari nu-i inspirau nicio încredere. Un tip rău n-are prieteni. Îi dau dreptate întru totul. Iar pe mine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
electrice, precum și restabilirea în toate drepturile și în starea de superioară demnitate a omului fără de Dumnezeu". Vrei să nu mai auzim rostindu-se astfel de blasfemii? Fie, dragul meu prieten. Dar atunci nu mai dormi fără grijă, tu, cenzor fățarnic, necredincios dezgustat, frate*! Căci cu Țara Sfântă, lucrurile stau cam așa; dacă nu te duci tu la ea, poți fi sigur că va veni ea la tine. Herman Melville era nu dezamăgit mai discret, dar mai ușor de consolat atunci când încredința
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Veșnic îl schimbă"*. Avanpost al Occidentului în Orient și pecete a Orientului pusă pe carnea Occidentului, această parte a lumii care nu-i ca celelalte și care le conține pe toate; el e metafora noastră, atâți cîți suntem, credincioși și necredincioși, și care o facem pe struții. Să-i fim recunoscători, acestei oglinzi arzătoare care aduce la incandescență secretele noastre intime, pentru că ne face să scoatem capul din nisip. Cel mai bine păstrat, cel mai fatal pentru "previziunile noastre romantice", este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la Bârlad cu oastea și ....................... (Iunie) Turcii în Dobrogea. Noi Ștefan-Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, ne închinăm cu prietinie Domniilor Voastre tuturor cărora vă scriem și vă dorim tot binele și vă spunem Domniilor Voastre că Împăratul cel necredincios al Turcilor a fost de mult și este prigonitorul creștinătății și în fiece zi cugetă cum ar putea supune și nimici creștinătatea. De aceia facem cunoscut Domniilor Voastre că pela Boboteaza trecută Turcul a trimis în Țara noastră și împotriva noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
momente bune și face haz și privind la Doamnă, dulci amintiri din tinerețe îi vin în iarna vieții... Ștefan în anii din urmă își dă seama că în jurul lui e credință, pentrucă s-a întemeiat putere, dar că după el necredincioșii boeri își vor face de cap, când grozavul lui braț nu va mai fi, și moșia va trece prin amărăciuni multe: gândurile și îndoelile lui în ceasuri de suferință... "Perdaf" avea la bătrânețe pe un pitic rus, care trecuse pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lemn de chiparos, ferecat cu argint suflat cu aur având în ferecătură înfățișate 12 icoane cu chinurile mucenicului în relief, legate între ele prin țesături de filigran. În ziua de Sf. Gheorghe, se face ș-o minune c-un necredincios în care intră necuratul și pentru care se roagă preoții și după ce-și vine în fire și necredinciosul mărturisește credința cea adevărată. Pelerinagiu la moaștele sf. Ioan în ziua de sf. Gheorghe. Ștefan și cu Bogdan în amurg în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]