2,084 matches
-
CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare roman existente în opera literară studiată Romanul Ion („romanoglindă“, „roman doric“ - N. Manolescu) impune definitiv în proza românească interbelică o viziune artistică realist obiectivă. Apelând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu abordează teme a căror complexitate este definitorie pentru specia romanului. Tema foamei ances trale de pământ a țăranului român se împletește cu tema vieții și a morții, a iubirii și a familiei, cu tema națională și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a unor momente semnificative pe care memoria afectivă lea „decupat“ din realitatea trăită. Item 2: prezentarea, prin referire la romanul ales, a patru elemente de structură și de compoziție Urmărind fluxul conștiinței personajului narator, caracterizat prin luciditate, prin profun zimea necruțătoare a introspecției, romanul se construiește imprevizibil, cu o compoziție aparent fragmentată în cele două părți (însumând 13 capitole), cu o structură narativă complexă, reunind două planuri supraetajate. Planul conștiinței personajului narator, Ștefan Gheorghidiu, dezvăluie o realitate interioară care ființează în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acționează în numele idealului de justiție, ci mai ales din luciditatea orgolioasă cu care disecă realitatea: Câtă luciditate atâta existență, deci atâta dramă. Protagonistul trăiește acut „crize de conștiință“, prins în hora distructivă a Ideilor absolute - care, asemenea ielelor, îl pedepsesc necruțător pe cel care are îndrăzneala de a le privi chipul. Când „jocurile“ lumii reale se dovedesc mai puternice decât jocul ideilor pure, adevărate axe ale vieții, eroul refuză complicitatea cu această lume mediocră guvernată de „adevăruri“ relative, pragmatice și alege
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
evidențiază modele și ipostaze umane semnificative și, implicit, imaginea complexă a lumii țărănești. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul narativ studiat Apelând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu abordează teme definitorii pentru existența satului românesc. Tema foamei ancestrale de pământ a țăranului român se împletește astfel cu tema iubirii, cu cea a familiei, a vieții și a morții, cu tema națională și cu cea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ani de zile și că ne vroiai binele, nu răul... - îi spusese Paraschiv lui Moromete, cu un an înainte de a muri). Un alt argument este modul neașteptat, semnificativ, în care Marin Preda își încheie romanul. Deși supune unei analize obiective, necruțătoare „istoria frauduloasă“ a anilor ’50, autorul Moromeților își încheie romanul cu visul lui Niculae în care chipul tatălui îi apare în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de acasă. Acest vis al lui Niculae esențializează ideea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Otilia este artista boemă, studenta nonconformistă, fata nebunatică ce întruchipează eternul mister feminin. În al doilea rând, evoluția relației dintre cei doi îndrăgostiți ilustrează o viziune realistă asupra unei lumi în care visul fericirii prin iubire este destrămat de mecanismele necruțătoare ale intereselor materiale și ale arivismului. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că, prin temele complexe, prin personajele ale căror destine evidențiază modele și sensuri existențiale și, mai ales, prin cuplul Felix-Otilia, George Călinescu creează monografia unei lumi veridice, ilustrând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Săilă Boarul și a lui BuzăRuptă. Opțiunea eroului este determinată nu de frică, ci de conștiința faptului că Lică are stăpâni puternici care îl protejează. După proces, relația dintre prota gonist și antagonist se modifică, Ghiță intrând în mecanismul necruțător al afacerilor necinstite ale lui Lică. Voința și forța lăuntrică a lui Ghiță se năruie treptat, sub ispita năval nică de a vedea banii grămadă înaintea sa. Sub complicitatea acceptată tacit, însă, între cei doi bărbați are loc o confruntare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
compoziție ale textului narativ semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje Principalul plan narativ are în centru cuplul Ion-Ana, prin intermediul căruia este concretizată tema existenței țărănești în Transilvania începutului de veac XX. Ape lând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu construiește o lume ficțională pusă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Conflictele care dinamizează planurile narative sunt de ordin psiho logic, moral, socialeconomic și erotic. Compoziția acestui „romanoglindă“ (N. Mano lescu) urmează legile arhitectonicii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
1979 și contribuie la o puternică ascensiune a islamului radical inclusiv prin intermediul sprijinului militar și financiar acordat de Statele Unite și de Pakistan rezistenței afgane, compusă parțial din grupuri islamiste. Pentru URSS, „aventura” afgană marchează „începutul sfârșitului”. Ea aruncă o lumină necruțătoare asupra faliilor din sistemul sovietic, provoacă un profund traumatism în sânul societății - Armata Roșie pierde în Afganistan mai mult de 13000 de oameni - și constituie unul din evenimentele care, împreună în special cu accidentul de la Cernobîl, accelerează descompunerea finală a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ordonase invadarea Afganistanului*, unde conflictul a degenerat apoi într-un război de gherilă și a impus aducerea aici a 150000 de soldați - din care mai mult de 13000 vor fi uciși. Politica de glasnost a lui Gorbaciov* aruncă o lumină necruțătoare asupra sorții soldaților, asupra dezertărilor și a refuzurilor de a se prezenta la încorporare: prestigiul armatei are serios de suferit. Eșecul loviturii de stat din august 1991 conduse de ministrul Apărării Dmitri Iazov dovedește starea de decădere și criza morală
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin insurecția armată, prin teroarea* instaurată de mase și chiar prin războiul de partizani; Lenin consideră din ce în ce mai mult partidul ca pe o organizație luptând în cadrul unui război civil* prelungit care îmbracă forma unui război social înverșunat și cheamă la exterminarea necruțătoare a dușmanului. Eșecul acestei revoluții și instruirea de către țar a unei dume par să dea dreptate menșevicilor care ajung curând majoritari în partid. Lenin este atunci obligat să accepte unele compromisuri, dar continuă să-și dezvolte facțiunea; în 1909, el
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
oricărui lucru” - pe importanța propagandei* și pe dezvoltarea unei politici de alianțe - „Zâmbește tuturor” căci „va veni și vremea când îi vom strivi pe toți gândacii dintr-o lovitură”. Marx și Lenin îl seduc prin abordarea „științifică” și pentru că sunt „necruțători și teribili cu dușmanii lor”. Când iese din închisoare, pe 15 mai 1955, conturile acțiunii sale politice sunt în linii mari trasate, și el fondează „Mișcarea de la 26 iulie”, apoi pleacă în exil în Mexic de unde pregătește începuturile unui război
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a ataca Biserica: „Chiar acum, când în regiunile bântuite de foamete oamenii mănâncă carne de om și când mii de cadavre zac pe toate drumurile, noi trebuie să trecem la confiscarea bunurilor bisericești cu energia cea mai sălbatică și mai necruțătoare, și să strivim orice veleitate de rezistență”. După revolta de la Kronstadt* din martie 1921, Lenin pune capăt „comunismului de război” și inaugurează Noua Politică Economică (NEP*). Dar, pentru țărani, asta nu va însemna niciun fel de relaxare. într-adevăr, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
timp sincere, presupuse a face disciplina carcerală automată și fericită. Bazată pe constrângere și în mare majoritatea cazurilor acceptată de deținuți, „reformarea gândirii” se dovedește a fi în ansamblu, o metodă represivă foarte eficace. Totuși, tragedia Marelui Salt înainte* lovește necruțător sistemul laogai, antrenând moartea a milioane de oameni, inclusiv din rândul gardienilor. Curând se dezlănțuie Revoluția Culturală* care dezorganizează la rându-i anumite lagăre și aduce atingere definiției înseși a sistemului: conducătorii și călăii de până mai ieri ajung acum
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe Lenin să se întoarcă în țară. Nu joacă decât un rol foarte marginal, dar evenimentele îi întăresc convingerea că revoluția trebuie să ia forma unui „război civil* de lungă durată”, un război social înverșunat al cărui obiectiv este „exterminarea necruțătoare a dușmanului”. în 1907, el pleacă din nou în străinătate, colindând capitalele europene - Paris, Berlin, Bruxelles, Copenhaga, Geneva, Londra - și mai multe stațiuni de vilegiatură - Capri, Nisa, Lucenna -, ducând o existență dublă: aceea a unui mic-burghez trăind de pe urma rentelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
temeiul e greu de contestat. Mai nimic nu vine la el dinspre invenție și prelucrare obiectivată. Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă, seacă, plată ori ajunge să fie subminată de un criticism îngroșat, de vreme ce pornirea nediferențiat caustică, gratuit necruțătoare nu poate fi reprimată. C. pare să descindă mai degrabă din familia plebee a unor gazetari și prozatori de la sfârșitul secolului al XIX-lea, interesați de „faptul de viață”, decât din stirpea lui I. L. Caragiale. SCRIERI: Încurcă-lume, București, 1903; Deștept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
și refugiile compensatoare: „...adevărata mea fire era/ a dezrădăcinatului: rană eram,/ refuzul vindecării”. Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își apare drept o „mască a resemnării/ estetic fățuită”. Antiromantismul ei temperamental, potențat din ce în ce mai evident de brutalitatea vremurilor pe care le traversează, se asociază în chip firesc cu o poetică anticalofilă, a dizarmoniei, care o plasează pe A. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
papagal) susțin dimensiunea filosofică și moralistă a scrisului arghezian. Simțul, mereu treaz, cu care el sesizează duplicitatea aparențelor face ca majoritatea tabletelor să crească pe principiul ironiei, „arta de a interpreta simulacrele” (Vladimir Jankélévich). Ca și Pascal, își îndreaptă observația necruțătoare asupra erorii comune, dinamitând cele mai răspândite sofisme și adevăruri-iluzie. Îndepărtarea omului de Real și fățărnicia asociată acestei pierderi sunt izvoarele demagogiei, socială și intimă. Amorul propriu și ipocrizia, spiritul mijlociu, „armonic” cultivat de școală, omul liber și amăgirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta în special prin faptul că acordă mare importanță experienței și percepției sau simțului (aisthêsis) intern cu valoare de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. Îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări cum este Marcu Sihastrul, cf. aici, p. ??? - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se străduia să rămînă la putere prin execuții dintre cele mai violente și mai prompte. Opoziția, la rîndul său, răspundea prin conspirații și asasinate, în care și cei mai respectabili cetățeni erau gata să folosească pumnalul". Națiunile barbare erau la fel de necruțătoare și în războaie. "Orașele erau rase de pe fața pămîntului sau subjugate; prizonierii erau vînduți, mutilați sau condamnați la moarte". Spre deosebire de acestea, observa Ferguson, națiunile civilizate, sau mai rafinate, au parcurs un oarecare drum în eliminarea scenelor dure de violență din
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
hamalul Vulpe, sunt „oameni sărmani”, cu „nădejdile spulberate”, împovărați de destin, condamnați să fie înfrânți. Indiferența celor din jur, relațiile sociale văduvite de compasiune, de comunicare sau, în cazul cuplului Vania - Duniașa (din nuvela Vania), povara prejudecăților religioase se dovedesc necruțătoare. Alții, însingurați, aflați în pragul revoltei sau bântuiți de violență, trăind în situații de cele mai multe ori fără ieșire, încearcă să se opună, dar obstacolele ridicate de cei din jurul lor ori de un mediu natural vrăjmaș - viclenia apelor Dunării, furtunile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
să și-o însușească, din care ar trebui să tragă învățăminte, dacă ele, tristele învățăminte, îi mai pot servi la ceva. Ar putea fi ultima experiență de acest gen livrată orgoliului său reflexiv. Întunericul care vine peste noi va șterge necruțător orice nuanță. În Basarabia lumina trebuie aprinsă atât la modul direct (când oare vor înceta guvernanții practica asasină de întrerupere a curentului electric?, întreruperi care pe unii îi exasperează, iar pe alții - se pare, majoritatea - îi afundă într-o apatie
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
traducerile nu fac o literatură, n-o legitimează și nici n-o vertebrează. Ele pot impulsiona și împrospăta actul creator dintr-o cultură deschisă dialogului cu lumea. Lipsa acestui dialog este un semn al maladiei de care suferim, un indiciu necruțător care marchează limitele noastre culturale. Aici și acum. februarie, 1998 Despre retipărirea frauduloasă și citatul dezinformator resa din Basarabia, sufocată de partizanate și servituți penibile, anemică din punct de vedere profesional, incapabilă, de cele mai multe ori, să acopere măcar la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care cufundă tot mai mult Basarabia în întuneric și sărăcie. Nimeni din scriitorii colaboraționiști nu și-a făcut mea culpa, nu și-a asumat un drum al Damascului, retrăgându-se pentru a-și scrie eventual memoriile în liniște, scrutându-și necruțător propria biografie, motiv pentru care ratează șansa de a publica măcar o singură carte adevărată. Cu reflexe ancilare bine rodate, muncind sezonier la președinție și guvern, redactând constituții pentru statul tricefal Republica Moldova, înghesuind încă, prin prezența lor masivă în manualele
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de capcane (se putea altfel!?) pentru cititorul care nu a cunoscut realitatea românească din anii dictaturii comuniste. Serialul de articole intitulat „Cărțile dalbe, cărți...”, pe care îl publică la rubrica sa din revista România literară, îi oferă prilejul unor radiografii necruțătoare asupra volumului „îngrijit și redactat” de Mihai Pelin. Victimă a terorii poliției politice ceaușiste, Dorin Tudoran a avut nefericirea să cunoască bine mecanismul ei infernal de funcționare; de aceea, identifică ușor pasajele din carte unde se încearcă o umanizare și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]