5,468 matches
-
Sena la Ministerul Apărării, restul care pe unde, dracu’ să-i mai știe. Și ce-a fost rău în asta? Mai puțină bravadă, și mai multă eficiență, spune Croitorașul, v-a folosit la ceva că v-ați aventurat orbește în necunoscut, că ați luat-o pe cont propriu, fără să vă gîndiți la consecințe? — Chestia e că în situații din-astea nu poți face întotdeauna ce vrei, zice Roja. Cînd inamicul se desparte, ca să-i poți urmări mișcările în continuare ești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de confruntare, pe fondul complexit...ții în creștere a Organizației. „Patriotismul economic” trebuie încadrat în aceast... matrice a evoluției Uniunii. Multe energii vor fi cheltuite pentru adaptarea structurilor sociale și economice la presiunile demografice și concurențiale, r...mane o mare necunoscut... cu ce eficient... se va desf...sura acest lucru. Care „model” este mai potrivit pentru a r...spunde sfid...rilor prezentului și ale viitorului a fost și este o întrebare obsesiv... pentru guvernele din Uniune. Spuneam c... exist... experiențe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
asigură că tăticul și bunicuța lui erau lângă el -puneau la punct detalii pe termen lung și mai ales scurt, pentru viitorul său - găsi prilej de bucurie În a merge cu o căruță necunoscută lui, pe un drum de asemenea necunoscut și plin de praf. Apoi, printre genele sale lungi, În mare parte lipite de Moș Ene, zări, Între realitate și vis, două ființe a căror frumusețe Îi tăie răsuflarea, Erau...caii! De această dată nu scoase acel strigăt de bucurie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și Îl Îndrepta, Încet-Încet, către noutatea aceea! Aneta nu s-a ferit, ba din contră, nu l-a certat și nu l-a zgâlțîit, ci s-a mai apropiat un timp până ce vârful degetului mare de la picior a atins superficial necunoscutul. S-a mirat plăcut, dar nu s-a Înfiorat, a perceput o bucurie ca atunci când a atins coarnele Marțolii. Tratând Întâmplarea ca fără importanță (altfel ar fi stat treaba dacă ar fi putut pune mâna pe țîștar, ar fi chiuit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-și putea explica din ce cauză dârdâia emoționat, În timp ce inima Îi galopa nefiresc. Din mulțimea sentimentelor contradictorii care Îl Încercau cu intensități diferite, au Învins la modul strict natural și firesc cel al setei de cunoaștere și teama de necunoscut, chemarea pentru toți și pentru toate cele care compun imensitatea lumii vii: Vreau... dar nu știu... Tu trebui să stai cuminte și să faci ca mine, Înțelegi! Dsigur! Faci ca mine! Nu știi să te săruți, așa-i? Ba, știu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
impresionat-o cândva. O proză care ignoră așteptările noastre, ale cititorilor, făcându-ne chiar să ne simțim inoportuni. În fond, de ce ar trebui să aflăm, în detaliu, itinerariul urmat de o fată care, îndrăgostindu-se la prima vedere de un necunoscut, a încercat să-l ajungă din urmă pe străzile Timișoarei? „Când l-am văzut prima oară, l-am urmărit cu grijă, nu m-a văzut. Niciodată nu a simțit că era urmărit, niciodată nu m-a simțit pe urmele lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se înțelege mai nimic. Pasajele licențioase, chiar dacă atrag atenția cititorului, nu fac istorisirea inteligibilă: „Trenul nu-i aglomerat. Îi reîntâlnesc pe Pluto, pe Burcă și Nan. Duhnesc a băutură și au chef de arțag. [...] Neavând succes să se-ncaiere cu necunoscuți, se iau de mine. Ce-i, Didelule, mă-ta te-a făcut fătălău, râde gros Burcă. Nan sare pe mine și dă să-mi descheie cureaua la pantaloni. Burcică are dreptate, hai, fraiere, dă-ți țoalele jos, să vedem, ai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a cărții, Alexandru Balaci, chiar așa îl și caracterizează pe poet, pentru a-i face o plăcere sau, cine știe, pentru că i-a luat în serios poza de inițiat: „Poeți ca Vlad Neagoe intuiesc și transmit ecourile lumilor secrete ale Necunoscutului, ale Infinitului, comunicând cu natura ca vizionari, înzestrați cu «puterea suficientă a solitudinii», simțind direct viața ocultă și privind lucrurile și frumusețea lor originară.“ Ar fi frumos să fie așa. În realitate, Vlad Neagoe și-a compus o voce cavernoasă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pun câinele în plasă și-l las să vâneze tot ce pare / că mă atacă. Într-un moment de neatenție javra îmi fură / formulele vrăjitorești, și le plantează în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în ele. Conștiința proiectează imaginile și fără să-mi amintești tu ca ar fi fost, fiecare actualizare o tușă în minus, fiecare stop cadru o descompunere. Le filtrez până devin tot mai puțin. Iată-mă, după 20 de ani, reîntregind necunoscutul. Să înțeleg că la fiecare 20 de ani îți vei întoarce spatele? Pe cine minți? Tu nu te mai recunoști odată cu fiecare răsărit de soare. Fugi de tine, copile, asta faci, fugi, dar, în același timp, îți este frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poate cunoaște conotația complicată și nu reducționist negativă a sintagmei "machiavelismul puterii", decît după o lectură care să pătrundă, fără prejudecăți, substanța doctrinei. Odată citit și înțeles acest cod, exoterizat deci, ar fi posibil ca magia puterii să se risipească. Necunoscutul stîrnește cele mai mari spaime. Principele a făcut din Machiavelli un nemuritor, răsplătindu-l pentru ideea de a fi dat cea mai concentrată și realistă carte de antropologie politică. Pretutindeni unde a domnit libertatea de spirit, el a fost citit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
împotriva lui Machiavelli și a ingraților, că politica lui Hieron era foarte proastă și că mult mai prudent este să te încrezi în trupele a căror valoare ai încercat-o deja și care și-au dovedit fidelitatea, decît în niște necunoscuți de care nu poți fi sigur în nici un fel. Îl las pe cititor să ducă mai departe această judecată. Cei care urăsc ingratitudinea, și care au avut fericirea să cunoască prietenia știu ce vorbesc și o vor face. Trebuie, totuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toți aceștia au tot atît de puțină înclinație și atașament față de suveran ca și străinii. Ce diferență între aceste trupe și cele cu care romanii au cucerit lumea! Dezertările, atît de frecvente în zilele noastre, în toate armatele, erau ceva necunoscut la romani; acei oameni care luptau pentru familiile lor, pentru penați, pentru burghezia romană și pentru tot ce aveau mai sfint în viață nu se gîndeau să trădeze în același timp atîtea interese, printr-o dezertare lașă. Ceea ce face siguranța
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care Își dăduse sufletul, adică În curtea bisericii, așezîndu-i casca pe cruce. Încă un mormînt al eroului necunoscut, poate ultimul din campania de eliberare a Ardealului. Ei bine, lîngă mormîntul acestui necunoscut, trecînd razant cu casca lui de soldat, la miezul nopții de 5 spre 6 august 1953, a căzut o lumină mare. — Ce-a fost asta? tresări Silviu Ruba, gestionarul magazinului și al Întregului complex alimentar, deci și al bufe tului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
călește", spun oamenii. Și mergeam înainte. Oricum, nu la sănătate ne era gândul ci la... ce-o să găsim acolo. Am ajuns. N-am crezut că e chiar așa de aproape. Ne-am uitat unul la altul noi, marii exploratori ai "necunoscutului" și ne-a fost rușine. Mai-mai să izbucnim în lacrimi. Ca să vezi la ce visasem atâta timp ! Niște sălcii, acolo, pe un petec de pământ. Mare scofală ! Sălcii mai văzusem -chiar mai frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o să vedem noi cum spargem gheața... ― Adică? ― Adică să luăm legătura cu vreun om. Să aflăm și noi unde suntem să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui basarabean bătrân, care ne-a omenit cu de toate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
V-aș fi lăsat vouă casa și toate lucrurile astea, dacă s-ar fi putut... Aș fi știut că sunt pe mâini bune... Așa... Cine știe?... Chiar când făcea aceste observații, ca o ironie, în poarta casei se înființară doi necunoscuți, care intrară în curte ca la ei acasă și se prezentară grăbit și neprotocolar drept funcționari de la spațiul locativ, însărcinați cu luarea în primire a imobilului și a tot ce se mai găsea în el. Ababei..., mormăi primul funcționar, chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Alindora Bosch, care s-a instalat la căpătâiul Dorei după ce a executat ordinul chirurgului, murmură la urechea pacientei : "Colaborăm ! Dora, care a înregistrat murmurul răspunde printr-un zâmbet, ultimă manifestare conștientă înainte de a-și începe călătoria spre neant, spre acel necunoscut și temut neant. Chipul luminos al celei care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat de un plafon pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat de un plafon pierdut în infinit, se rotește din ce în ce mai repede emițând un țiuit care perforează urechile Dorei. Aici începe aventura Dorei în necunoscutul pe care termenii medicali îl numesc anestezie. Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște valuri din ce în ce mai estompate, cuvintele : "Clemență... Alindora... Minodora..." Tăietura pielii din spatele urechii este precisă, trasată fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de auz. Să fie oare emoție ceea ce resimte Dora atunci când gândește "Nu am nici o soră. Nu am..."? Dora nu are timp să gândească cum este posibilă această comunicare. În interiorul învelișului cu aparență de cămașă începe o zbatere ciudată ; un "ceva" necunoscut vibrează de parcă ar da semnale că se va reîntoarce la materie. Dacă o radiografie a acestui spațiu ar fi posibilă, desigur s-ar putea vedea corpuscule minuscule agitându-se ca într-o mișcare browniană. După o oarecare toropeală urechea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
totdeauna, acolo, la căpătâiul suferinței. Nu îndrăznește să-și ridice pleoapele care s-au lăsat peste lumina ochilor. Îi este teamă de momentul reîntâlnirii cu Dora, de care simte că începe să îl despartă un secret, secretul vinovăției. Teama de necunoscut, așteptarea angoasantă, oboseala, reproșul ce și-l face pentru momentele petrecute în brațele altei femei pe când Dora era la bariera între viață și moarte îl paralizează. "Dar oare a fost adevărat sau numai o halucinație dată de oboseală ?", se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
strivit de propria neputință. Trăiește cel mai greu moment al vieții lui, mai cumplit ca momentul în care i s-a spus că boala copilului său este incurabilă, mai negru ca momentul morții femeii iubite... Încearcă să descopere pe chipul necunoscutului un semn de recunoaștere... Ochii, poate ochii... Nu le poate prinde privirea care este albă, pierdută într-un spațiu inaccesibil. Justin ? reușește să articuleze cu greutate profesorul. Necunoscutul ridică la înălțimea ochilor profesorului rucsacul pe fondul căruia, de un gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai negru ca momentul morții femeii iubite... Încearcă să descopere pe chipul necunoscutului un semn de recunoaștere... Ochii, poate ochii... Nu le poate prinde privirea care este albă, pierdută într-un spațiu inaccesibil. Justin ? reușește să articuleze cu greutate profesorul. Necunoscutul ridică la înălțimea ochilor profesorului rucsacul pe fondul căruia, de un gri murdar, se poate citi : "Nu există Dumnezeu." Profesorul este zguduit de ceea ce pare să fie o încercare de comunicare, ce ascunde în ea toate reproșurile inconștiente ale necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Necunoscutul ridică la înălțimea ochilor profesorului rucsacul pe fondul căruia, de un gri murdar, se poate citi : "Nu există Dumnezeu." Profesorul este zguduit de ceea ce pare să fie o încercare de comunicare, ce ascunde în ea toate reproșurile inconștiente ale necunoscutului în care nu își poate recunoaște copilul. Inconștiente ? Cine poate ști unde se termină conștientul și unde începe inconștientul persoanelor care trăiesc în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]