1,973 matches
-
are asigurate în România mijloace legale pentru o existență decentă, în condiții stabilite de legislația privind regimul străinilor; este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român; cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială; cunoaște prevederile Constituției României și imnul național. Termenele de mai sus pot fi
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
cadrul Ideii platoniciene? Cum trebuie înțeleasă tăcerea păstrată în privința lui Aristip și a gândirii cirenaice în toate dialogurile lui Platon? Gânditorul din Cirene apare în ele o singură dată, dar și atunci este tratat cu răutate: Platon subliniază absența lui nedemnă în ziua morții lui Socrate... Același lucru în ce privește inexistența filosofilor cinici în corpusul filosofului idealist. Ce să credem despre informația care-i prezintă pe sofiști ca pe niște vânzători de relativitate, când numele lor sunt reduse la cele servind drept
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
politician, retor, poet în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla, mai întâi alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... 5 O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reguli, ceea ce poate denatura opiniile sale în legătură cu caracterul majorității ființelor umane. Mediul negativ creează o viziune critică și cinică a societății. Este foarte dificil să ajungi să ai încredere în oameni când majoritatea timpului ai de-a face cu oameni nedemni de încredere. Este dificil să crezi în intențiile pozitive ale oamenilor, când cea mai mare parte a zilei ești în prezența unor oameni care doresc să facă rău celorlalți. Lipsa încrederii poate apărea în relațiile personale ale ofițerului cu vecinii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a fost una dintre cele mai des interzise, lucru perfect legitim sub regimuri în timpul cărora disidenții erau internați în aziluri de psihiatrie. Ospiciul din Chareton nu trimitea, oare, pentru spectatorii din Moscova sau din alte orașe rusești, la această practică nedemnă din punct de vedere uman? Dincolo de această apropiere îngrozitoare, dar, la urma urmei, explicabilă prin circumstanțe, piesa lui Weiss risca să fie explozivă în măsura în care dezvăluia eșecul supravegherii acolo unde totul miza pe resursele ei coercitive. Desigur, aceasta presupune plonjarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și anumite comportamente (de pildă fuga, chemarea unui ajutor etc.); efectul scontat de individ este protejarea de pericol. Vinovăția este sentimentul trăit de o persoană care regretă săvârșirea unei acțiuni, determinând retragere, lipsă de încredere în propria persoană autopercepută ca nedemnă, nemeritorie. Speranța este sentimentul pozitiv care acompaniază încrederea unui individ în rezultatele pozitive ale unei acțiuni, funcționând adeseori ca motivație de a continua acțiunea. Mândria este emoția asociată cu un nivel ridicat al respectului de sine și al bucuriei exacerbate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
iute; împrumută; îndrăzneț; însușire; înșelăciune; lacrimi; lașitate; lacăt; lăcomie; în lege; lipsit de imaginație; lua; lucruri prețioase; magazin; mare; mașini; meserie; mică; minciună; ca mine; minge; mîrlan; moarte; mort; mulți; muncitor necalificat; murdar; neajuns; neajutorat; nebun; necazuri; necesitate; necinste; necuvenit; nedemn; nedrept; nedreptate; needucat; neglijență; negustor; neîncredere; neînțelegere; nelegiuitor; nemilos; neobrăzat; neprețuit; neprins; nerecunoscător; nerușinat; nervi; nesocotit; netrebnic; netrebnicie; nevoiaș; noaptea; om mascat; om cu mască; oameni; oportunist; opunere; pagubă; Păcală; păcat; păcătui; păgîn; periculos; persoană; pierdut; politic; politicieni; polițai; poliția
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gagică; găinar; gelozie; groaznic; grup de fete; haină; idiot; imoralitate; incapacitate; infidela; inimă; instabilitate; ipocrit; a iubi; iubitul; încerca; încrederea; înșelăciune; înșelător; jignit; jur; lacrimi; lașitate; lume; marketing; mereu; meșter; a minte; mințea; mișel; mîrșav; mîrșăvie; moarte; murdar; murdari; necredincios; nedemn; nefamilist; neînțelegere; nemulțumit; nenorocire; nenorocit; neplăcut; nerespectat; nervos; nervozitate; nesăbuință; neserios; nesimțită; nimic; nu mai fac; nulitate; obișnuință; obosi; omul; opinie; opoziție; oribil; oriunde; pa! pa!; parșiv; partener; pasaj; pat; păcălește; a păcăli; păcătui; păgubi; părăsire; penibil; pereche; a 3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
e singura dată, vom vedea, când Cioran critică Occidentul. De fapt, deocamdată își plânge însingurarea și face apologia idiomului de care s-a rupt, chiar în contrast cu dimensiunea poporului care o vorbește. Similar raportării la Eminescu, i se pare nefiresc și nedemn ca limba română să fie vorbită de compatrioții săi, nedemni, pe care îi disprețuiește. Îi scria lui Wolf Aichelburg: „Mă întreb adesea cum a putut un popor așa de frivol ca al «meu», cum a putut să forjeze o limbă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fapt, deocamdată își plânge însingurarea și face apologia idiomului de care s-a rupt, chiar în contrast cu dimensiunea poporului care o vorbește. Similar raportării la Eminescu, i se pare nefiresc și nedemn ca limba română să fie vorbită de compatrioții săi, nedemni, pe care îi disprețuiește. Îi scria lui Wolf Aichelburg: „Mă întreb adesea cum a putut un popor așa de frivol ca al «meu», cum a putut să forjeze o limbă atât de profund poetică. Nu cunosc, în orice caz, un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
viciu, blamat deseori, ridicat în slăvi, din perspectiva trăirismului, câteodată. „Nu ești nimic, dar poți fi ceva prin ceea ce simți” (II, 30), spune Cioran după consemnarea momentului de insomnie invocat mai devreme. Doar că și aici se crede neputincios: „Sunt nedemn de senzațiile mele” (idem). Altcândva, găsește în trăire o justificare, ultima. Își spune, după o criză de furie: „Senzație de rușine, evident, însoțită de invariabila reflecție: «Așa, măcar știu că trăiesc»” (I, 255). În fine, cum se comportă trupul și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
experiențe teribile. Iată: „E trecut de miezul nopții. Tensiune nervoasă vecină cu epilepsia. Îmi vine să țip. Mă dor toate membrele. Mă stăpânesc că să nu explodez în bucăți. Nu ești nimic, dar poți fi ceva prin ceea ce simți. / Sunt nedemn de senzațiile mele” (II, 30). Nedemn, probabil, pentru că nu transformă senzațiile în faptă eroică. Toate acestea în condițiile în care Cioran ține regim, unul care, ciudat, îi permite să consume... cadavre. Regimul e, însă, numai surogatul unei salvări: „De când țin
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
miezul nopții. Tensiune nervoasă vecină cu epilepsia. Îmi vine să țip. Mă dor toate membrele. Mă stăpânesc că să nu explodez în bucăți. Nu ești nimic, dar poți fi ceva prin ceea ce simți. / Sunt nedemn de senzațiile mele” (II, 30). Nedemn, probabil, pentru că nu transformă senzațiile în faptă eroică. Toate acestea în condițiile în care Cioran ține regim, unul care, ciudat, îi permite să consume... cadavre. Regimul e, însă, numai surogatul unei salvări: „De când țin un regim alimentar destul de sever și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe sine și pe ceilalți cu privire la ceea ce creația ascunde pentru a se revela, în urma înțelegerii și interpretării la care spectatorul este chemat.Astfel, consideră autorul, misiunea regizorului de astăzi a devenit una complexă, depășind necesitățile stricte ale transpunerii scenice, convenția nedemnă de mimare a vieții. Teatrul sfârșește prin a fi o formă de celebrare a vieții și, de aici, o rostire menită să dureze. Ca și la David Esrig, teatrul înseamnă la Alexa Visarion o modalitate ontologică de manifestare a adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
curatelei acestuia, precum și hotărârea prin care se ridică aceste măsuri; f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum și înscrierea mențiunilor corespunzătoare; g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate; h) orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate". 94 În prezent există o definiție legală a obligației, consacrată de art. 1164 C.civ. care prevede că " Obligația este o legătură de drept
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
foști colegi de facultate, dintre care unii se schimbaseră la modul dezamăgitor! O înmormîntare a unei colege la care, fiul actriței (azi, cunoscut regizor) află că unul dintre cei care plîngeau era... primul ei soț. În altă parte, reamintește moartea nedemnă, nedreaptă a unor mari artiști (sînt prea mulți, ca să-i pot cita). Și, spre final, Candid Stoica povestește calvarul prin care trece un autor de jurnal, jurnal brutal, periculos de sincer, în perioada comunistă: ascundea jurnalul, uita unde le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
apropierii critice de Caragiale. Malentendu istoric, în trena căruia se află, opunîndu-i-se, apărarea lui Caragiale, condusă de Maiorescu, în articolul Comediile d-lui I. L. Caragiale. Pentru a disipa o neînțelegere, Maiorescu arunca în aer interpretarea sub specia "actualității" (adică: subiect nedemn, literaricește, imoral etc.), invocînd dimensiunea general-umană eternă, a tipologiei ficționale. Chestiune de estetică, argumente schopenhaueriene. Cu alte cuvinte, "imoralitatea" lumii lui Caragiale (recognoscibilă, fatal "a noastră", zicem astăzi) devine imortalitate, adevăr etern ș.a.m.d. Sub lentila cititorului de peste un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care urmărește apropierea de forme pure; jocul are o anume gravitate, lumea tangibilă transgresează în atemporal și abstract; lucrurile se purifică (narcisism generalizat), "jocul" tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare o "temniță în ars, nedemn pământ" (Grup); întruchiparea veșniciei, când apa mării se afla în atingere cu cerul (Timbru); "luceferi marini" coboară "în vale" (Margini de seară); atracția contrariilor "pe un suport de esență dantesc" (Ritmuri pentru nunțile necesare); "roata", termen care se repetă simbolizând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1868). Un asemenea elogiu al faptei nu este surprinzător. Ajunge să ne amintim de mulțimea proiectelor maioresciene, numai parțial realizate, de faptul că a dorit să fie activ până la epuizarea energiei spiritului său. Tot ce e pe jumătate îi părea nedemn, implicarea deplină o chestiune de onoare. Arta vieții o rezuma la un singur cuvânt: abnegație. Inimii, oricât ar părea de straniu, îi atribuia întâietate, iar caracterului (sursă a libertății interioare) îi impunea mai mult decât inteligența. Un tip de om
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nesuportat. Oamenii nu cred în ei înșiși și întotdeauna năzuiesc să ocupe o poziție care să le confere siguranță, reală sau falsă, că sunt în atenția lui Dumnezeu, spune Șestov. Dumnezeu i se arătă lui Cioran că un tată ingrat, nedemn de iubire, chiar dacă oamenii i-au atribuit lui Dumnezeu daruri precum bunătate și milă. "Crearea lumii nu-și are altă explicație în afară de frica de singurătate a lui Dumnezeu. Dumnezeu, însă, se pare că nu a vrut să-și inventeze ascultători
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
publice. Acest fapt le separă de profesia de pompier, care este rezultatul unui comportament voluntar, însă demn de subvenția publică"3. Desigur, crede Veatch, aceasta nu înseamnă neapărat că persoanele care s-au îmbolnăvit ca urmare a unui comportament voluntar (nedemn de subvenții publice) nu ar trebui să aibă acces la serviciile de îngrijiri de sănătate. Accesul acestor persoane la serviciile de îngrijiri de sănătate nu poate fi, însă, justificat decât pe motive umanitare. Totuși, din perspectiva dreptății, îndreptățirea lor de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică, accentul importanței nu mai este pus pe curajul fizic, care presupunea totuși existența curajului etic încă din epoca animistă. Curajul etic subiacent, lupta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a trimis Fiul ca să-i răscumpere pe ceilalți fii ai lui", pe oamenii supuși greșelii, pentru a le arăta oamenilor calea spre mîtituire și spre salvare. MITUL MÎNTUIRII NU VORBEȘTE DESPRE UN DAR GRATUIT FĂCUT DE UN DUMNEZEU REAL OAMENILOR NEDEMNI DE ACESTA. EL ILUSTREAZĂ CEA MAI ÎNALTĂ MANIFESTARE A DEMNITĂȚII UMANE, SCOATE ÎN EVIDENȚĂ REALITATEA ESENȚIALĂ A VIEȚII OAMENILOR, LUPTA INTRAPSIHICĂ DINTRE PERVERTIRE ȘI SUBLIMARE: VICTORIA POSIBILĂ. CEEA CE ESTE ADEVĂRAT PENTRU MIT ESTE ADEVĂRAT ȘI PENTRU RITUAL. Acesta este și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar ea este și un proces dinamic, cauza și totodată efectul oricăror deliberări morbide: indig-nîndu-ne, devenim treptat nedemni. Omul nu este demn de recompensă (bucuria) decît în măsura în care nu se mai indignează. Recompensa nu se adaugă aici: bucuria de a trăi nefiind altceva decît absența indignării. Indignarea nu cedează în fața prea bunelor intenții moralizante, ci doar în fața bilanțului zilnic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă în fața celor mai mici obstacole exaltate imaginativ. Ca să te iubești cu adevărat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]