859 matches
-
-mi fac lucrările cu cărțile care-i aparțineau lui, s-ar naște falsuri: chiar dacă mi-ar ieși la fel cu cele pe care le fac întotdeauna... — Dar de ce ține Ludmila lucrurile lui în cămăruța asta? Așteaptă să revină? — Ludmila era nefericită când era el aici... Nu mai citea... Apoi a fugit... Ea a fost prima care a plecat... Apoi a plecat el... Umbra se-ndepărtează. Respiri. Trecutul e închis. — Dar dacă el ar reapărea? — Ea ar pleca din nou... — Unde? — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
temea, uneori, să nu-și piardă, instantaneu, În astfel de clipe, mințile: o beție care să Întunece brusc totul sau, dimpotrivă, să lumineze definitiv totul: Thomas știa nebuni mereu cu zîmbetul pe buze, Într-un nesfîrșit extaz, de ce erau socotiți nefericiți de către cei, așa-ziși, cu mintea Întreagă? Avea, deseori, impresia că Își Întinde singur o cursă și că Își este inferior sieși, un alt Thomas strica totul, judecînd anapoda, ce-i trebuiau copii care nu-i erau copii, nu Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
una. „Dumnezeu va pedepsi, cîndva, Îndrăzneala omenească“, spusese odată Berg, cînd Thomas nici nu intrase bine În biblioteca-depozit. „M-am tot gîndit la urmașii donatorilor, am mai vorbit...“ „S-au născut În familii Înstărite“, zisese Thomas. „Iubitoare.“ „Odraslele vor fi nefericite“, adăugase anticarul. „Nu știu de ce... Există un glas al sîngelui... Și părinții-crescători vor plăti. Și donatorul, desigur. Și-a vîndut urmașii. Dar mai ales cei care au gîndit afacerea vor primi pedeapsă...“ Zicea și el ce credea. Sau ce-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care avea să se nască, În vietatea legată pînă la ultima ei respirație de ceea ce primise de la tatăl neștiut; degeaba ziceau unii că nu exista un glas al sîngelui, acesta tot striga, dar oamenii nu Îl auzeau, de aceea erau nefericiți. Altfel, aceștia s-ar fi regăsit unii cu alții, ca un singur neam; iar dacă, atunci, nu ar fi fost mai multă iubire, ar fi fost, negreșit, mai puțină ură. Ipotetică sau nu, o Evă primară le-ar șopti, uneori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ele le este și soră - mai rău! -, Îți dai seama cum vor fi urmașii? O veșnicie, Antonia - cu mici reveniri, la fiecare facere a lumii, cînd vei mai atinge, ca Într-un vis, bărbat, votcă, motocicletă -, o veșnicie vei fi nefericită, tot privind cum din Thomași se vor ridica alți Thomași! Măcar mamele de-ar fi neprihănite, vorbește-i lui Dumnezeu, poate schimbă ceva! Numai din Fiul său s-ar ridica ființe pe măsură, dar mama doar Maria Magdalena să nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
oră să vin să-l iau de la studioul din East Village. —Nu vin. Ți-am spus că detest dracu’ zilele de naștere. Nu mă mai hărțui! — Dar am pregătit ceva special, ca să nu le mai urăști. Să nu mai fii nefericit niciodată, am bâiguit șocată. —Nu pricepi? Îmi place să fiu dracu’ nefericit. Nu funcționez altfel. Cum vrei să-mi fac bine treaba dacă sunt al dracu’ de fericit tot timpul? Mi-a trântit telefonul în nas. Am încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Poți să-i transmiți tânărului domn că mademoiselle nu se simte destul de bine ca să poată lua masa în oraș? îi spuse. Cum îndrăznește? Tocmai când începeam să mă simt mai bine. Voia să fiu nefericită numai pentru că și el era nefericit. —Monsieur, spuneți-i că ne întâlnim acolo, i-am zis chelnerului strângându-mi lucrurile. Charlie se uită supărat la mine, dar nu spuse nimic. Acum chiar că mă ura. Și eu îl uram, așa că eram chit. 7tc "7" Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
început sunt grozave, dar se termină, invariabil, prost. Pot să vă mărturisesc ceva p-ș? Odinioară credeam că secretul fericirii constă într-un loc șic cu room-service și mobilier de la Christian Liaigre. Ei bine, nu-i așa. Sincer, dacă ești nefericit, ești nefericit chiar dacă ai cearșafuri brodate sau nu. De-aia vezi prin reviste instantaneele paparazzilor cu celebritățile aflate la bordurile unor iahturi sau ieșind din holurile hotelurilor de cinci stele cu o mutră ce parcă ar vrea să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
grozave, dar se termină, invariabil, prost. Pot să vă mărturisesc ceva p-ș? Odinioară credeam că secretul fericirii constă într-un loc șic cu room-service și mobilier de la Christian Liaigre. Ei bine, nu-i așa. Sincer, dacă ești nefericit, ești nefericit chiar dacă ai cearșafuri brodate sau nu. De-aia vezi prin reviste instantaneele paparazzilor cu celebritățile aflate la bordurile unor iahturi sau ieșind din holurile hotelurilor de cinci stele cu o mutră ce parcă ar vrea să spună că-s gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu mă mai aflu la Carter Spink. Și nu sunt nevoită să accept fără să crâcnesc așa ceva. Ies valvârtej din bucătărie și o găsesc pe Trish în sufragerie. — Doamnă Geiger, spun cât pot de fermă. Îmi pare rău în legătură cu întâmplarea nefericită cu cafeaua și voi face toate eforturile pentru a-mi îndeplini atribuțiile cât mai bine. Însă în seara asta mi-ați dat liber. Mi-am făcut planuri și am de gând să mi le respect. La ora șapte îmi închei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar trebui să-ți ceri scuze, Iartă-mă, într-adevăr n-a fost drept, îți cer scuze. Marta se ridică și își îmbrățișă tatăl, Iartă-mă, repetă, N-are importanță, răspunse olarul, n-am vorbi așa dacă n-am fi nefericiți. Marta trase banca lângă tatăl ei, se așeză și, luându-l de mână, începu să vorbească, M-am gândit la ceva în timp ce te plimbai cu câinele, Spune, Deocamdată vom lăsa deoparte chestiunea Centrului, adică, hotărârea dumitale de a merge sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
își pun toate speranțele în ce-o să apară după colț, și apoi spun c-o să mai vedem. Când furgoneta dispăru după primele case ale satului, Marçal întrebă, Te-ai supărat pe el, E aceeași problemă dintotdeauna, dacă nu vorbim suntem nefericiți, și, dacă vorbim, nu ne înțelegem, Trebuie să ai răbdare, nu e nevoie de o acuitate a vederii ieșită din comun ca să-ți dai seama că tatăl tău se vede pe sine ca și cum ar trăi pe o insulă care devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Centrului, de altfel tot mai puțin numeroși și combativi, sunt complet orbi la aspectul spiritual al activității noastre, când adevărul este că datorită ei viața a putut căpăta un nou sens pentru milioane și milioane de oameni care înainte erau nefericiți, frustrați, neajutorați, iar acest lucru, că vrem sau nu, credeți-mă, n-a fost rodul materiei infame, ci a spiritului sublim, Da, domnule, Îmi face plăcere să vă spun, domnule Algor, că am găsit în dumneavoastră un om cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care se interesează prea Îndeaproape de științele profane ale grecilor și, În general, de tot ce nu Înseamnă religie sau literatură. În ciuda vârstei sale tinere, Omar Khayyam este deja un eminent filassouf, un vânat cu mult mai mare decât acest nefericit de Jaber. Cu siguranță, omul cu cicatricea pe obraz nu l-a recunoscut, pentru că se Îndepărtează de el, se apleacă din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de păr, Îi zgâlțâie capul de trei-patru ori, se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
banii nu vor constitui o problemă! Vorbisem cu ardoare. Djamaledin mă privi fix, Își Încruntă sprâncenele, se aplecă spre mine ca și cum ar fi vrut să mă ausculte. — Am impresia că nu sunteți mai puțin obsedat de acest Manuscris decât acel nefericit de Mirza. În acest caz, n-aveți decât o cale de urmat, mergeți la Teheran! Nu vă garantez că veți descoperi acolo cartea, dar, dacă știți să priviți, veți găsi, poate, acolo alte urme ale lui Khayyam. Răspunsul meu, spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și croiește drum spre ușă printre maldărele de chestii de pe podea. — Ai două ore și când mă întorc vreau să văd o schimbare. Cameră schimbată - viață schimbată. Hai, dă‑i bătaie! Dispare și eu mă așez pe pat, uitându‑mă nefericită în jur. Bine, OK, poate că are un pic de dreptate. Poate ar trebui să fac puțină ordine. Dar nici măcar nu știu de unde să încep. Zău, dacă mă apuc să arunc lucruri doar pentru că nu le port, unde am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că viața constituie singurul paradis posibil, că totul se rezuma la acest munte În afara căruia nu există nimic și că stînca nu e decît curajul de a ne atinge destinul. În măsura În, care Înțelege acest lucru, Sisif poate fi nefericit sau nu. Drumul lui trece, ca și al lui Oedip, pe la o răspîntie unde va trebui să aleagă Între ceea ce dă glorie muntelui sau Îl umple de singurătate. Într-o epocă de decadență, Oedip ar fi fost, fără Îndoială, sfîșiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele aparțin unui spirit ce a Întîlnit deșertul și se teme de el. Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri... Orfeu Orfeu face parte dintre cei pe care anticii i-au constrîns să fie nefericiți pentru a Înfrunta timpul. Și totuși nu știm ce s-ar fi Întîmplat dacă el n-ar fi Întors capul. Același spectacol, deasupra mării, cu pescăruși; Începe alb, pur, melodios, În umbra umedă a serii și apoi, brusc, ucide. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
uriașă despăgubire, pentru care Marcu Vancea avea să vândă casa abia cumpărată. Cum să ascunzi asemenea fapte publice și cum să-l mai încarci, acum, pe Tolea, cu panica ultimelor vești, în care ar putea vedea, de fapt, urmarea aceleiași nefericite întâmplări care dereglase, brusc, pacea familiei, vestind primejdii tot mai mari. Nici Soniei nu i-ar putea spune, prea era acum robită de fantasmagoriile mesianice ale iubitului ei Matus. Doar lui Mircea ar trebui să-i relateze ceea ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spectatori care se dădeau la o parte ca la trecerea unui V.I.P., așchii din tristețea de copilă pedepsită pentru năzbâtii, ceasul de mână al colegei de clasă spart cu piatra, care-și schimbase traiectoria din crăcile nucului spre mâna acelei nefericite cu pigmenții prostiei moștenite, firimituri, câte mai rămăseseră din clipele în care, împietrită, stătea cu bicicleta furată în fața elevilor și profesorilor liceului din care fusese apoi exmatriculată, dar și dezlănțuirea nebună pe care a simțit-o în cușca pieptului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi renunțat niciodată la acel mod de acțiune la care îl îndemna firea lui. Închei deci spunând că, dacă soarta se schimbă, iar oamenii rămân neschimbați în atitudinile lor, ei sunt fericiți numai atâta timp cât sunt în acord cu ea, și nefericiți de îndată ce nu-i mai sunt potriviți. Consider, de asemenea, că este mai bine să fii violent decât precaut, deoarece soarta este la fel cu o femeie: dacă vrei s-o stăpânești, trebuie s-o bați și să i te împotrivești
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
reușit să-i vindece rana și boala a izbucnit În trupul ei firav cu violență. Tatăl meu, muncitor la Căile Ferate, m-a Încredințat spre creștere bunicilor materni, În vacanță de vară a acelui an trist, pentru o perioadă nedefinită. Nefericiți că-și Îngropaseră fiica, erau bucuroși În schimb că pot dărui afecțiune unicului nepot, și m-au primit cu drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele. Mi-au oferit o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la tata nici o scrisoare, că Walter a intrat În Hitlerjugend și pe urmă În Waffen-SS și a plecat să apere Berlinul cu trenul care cânta Heidemarie. Poate e doar un vis că i-ai scris lui Hermann, să nu fii nefericit chiar dacă nu e al tău copilul din burta Klarei, pentru că eu te iubesc, eu am să te aștept, de aceea cobor zi de zi, disciplinată, În adăposturi, atunci când aud alarma... * — Nu mi-a prea ajuns somnul, asta e sigur. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
frumuseți cu care flirtează el cu fiece ocazie și tipa tristă și supraponderală care îi amintește probabil de mama lui grasă, veșnic îmbrăcată în negru. Dar domnul Galizzi greșește, pentru că eu sunt orice, numai tristă nu. Într-adevăr, mă simt nefericită în cea mai mare parte a timpului. Însă cei care se străduiesc să treacă de straturile de grăsime știu nu numai că am o inimă mare, ci că sunt și al naibii de amuzantă, dacă am dispoziția necesară. Dar în realitate nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]