2,380 matches
-
Bunicul a dejugat boii și i-a adăpat în ulucele răcoroase ale cișmelei. Am băut și noi apă rece de izvor, am umplut fedeleșul și ne-am răcorit. Și iată, după un cot se zărește casa scufundată într-o liniște nefirească - animalele dorm la umbra deasă a pomilor iar păsările se scaldă în țărînă. Bunica a pregătit arămia cea mare (cât zece găleți la un loc) și-a așezat-o pe pirostrii deasupra unui șanț plin cu lemne de ulm și
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Munții se despăduresc, Marile se neliniștesc, Frunțile îmbătrânesc, Copiii nefericesc, Părinții se răzvrătesc, Iernile înnebunesc, Verile lungi se feresc De seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolesc Atunci când toate privesc Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc Pe ramul primăvăresc. Aș vrea să îmi vând din tăcere. Pe străzi mi se vinde plăcere Și acasă nimeni nu-mi cere Sa imi coc iar o pâine
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
Chirilă #Arsmuriendi #literatura #poezie #poezii Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Marile se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii-nchiși nefiresc;Așa că precupețescColț din albastrul cerescși-aștept și eu să plesnescPe ramul primăvăresc.Aș vrea să îmi vând din tăcere.Pe străzi mi se vinde plăcereși acasă nimeni nu-mi cereSă îmi coc iar o pâine din grâu,Să aduc apă rece
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
gheață Orizonturile nedeschise Iar lacrimile surde mi se întind pe față... Caut răspunsuri zdrobitoare În voluptatea buzelor tale Ce mă încolțește cu vicleșugul unei fiare... Aș ucide pentru un sărut! E cel ce mă transcende Din naturalul firii în pasionalul nefiresc... MARIUS CIOAREC Galati/26 februarie 2016 Referință Bibliografică: AȘ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! / Eugen Emeric Chvala : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2024, Anul VI, 16 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Emeric Chvala : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AŞ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367498_a_368827]
-
la colivă...Poate cu ocazia asta îl îngropăm și noi “creștinește” pe Lenin, definitiv și “irevocabil” și din mentalitate nu numai fizic ... Sic transit! ... Dacă pe cei mai mulți îi atrag luminile orașului cu unduirile lor năucitoare și fabuloase, suplețea și geometria nefirească a liniilor arhtecturii secolului următor, pe mulți dintre ei cu spiritul aventurii în sânge, pe creduli, pe cei cu dare de mână și plictisiți îi “trage ața” unor câsțiguri exorbitante sau pur și simplu să le treacă urâtul. Pentru pentru
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
prind de sânge, cum îngheață ființa. Suntem esențe dopate cu viață. Ori poate nu? Unii își doresc atât de multă iubirea încât vor să nu fie lucizi și atunci indiferența doare. Te umilești cu dragostea din vis orbind de fericire. Nefirească parte de lume! Punctul de sprijin susține nopțile. Greșeala susține păcatul. Simțurile se rostogolesc pe marginea realului. Umplem golul cu divin, poate că renaștem. Cine să te privească cu ochiul milei? Inima curge aceleași lacrimi de dor și de iubire
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
concubinaj înainte de căsătorie lasă răni adânci și greu de vindecat nu doar în viața celor doi, ci și în cea a urmașilor lor. Că Logodna nu substituie și, deci, nu ține locul Cununiei. Că preotul nu poate “dezlega” ceea ce este nefiresc și în afara Tainei. Ca atare, rolul preotului și al comunității credincioșilor este acela de a susține și întări familia, de a-i da importanța cuvenită, subliniind faptul că ea este centrul spre care se îndreaptă și prin care se propovăduiește
DESPRE TRADITIE SI MODERNITATE IN FAMILIA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366875_a_368204]
-
Impresii > PAMFLET: RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Risc de simulare politicianistă ... În fața amenințărilor extreme ale mediului natural în care trăim (inundații, furtuni, umiditate și caniculă nefirești!) - care țin de dizarmonia și continua deteriorare a factorilor pedo-eco-fizico-climatici, gradul de avarie din sfera politică tinde să egaleze și chiar să depășească starea de disconfort și ubicuitățile în suportabil (care este totuși altceva decât „normal!) din arealul fizic-primar și
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
apelor, chip bucălat, șui, dinți ascuțiți ca la fiare, trupul lung, mlădios, se hrănește numai cu pește fript. Este sălbatică, nu știe nici cum o cheamă și băiatul îi dă numele de Ileana. Între ea și Aliman apare o iubire nefirească și foarte puternică, el ar vrea să se cunune, dar ea care are, probabil, legături cu lumea diavolului, nu vrea să știe nici de popă și nici de biserică. Lui îi merge mai bine ca oricând, deși satul credea că
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau: Acum.... gata.... acum... sunt terminat... tu? Nu ai simțit? Și eu am fost gata odată cu tine... A fost o nebunie! Mulțumesc
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
și în anotimpurile următoare, să îți dorești ca timpul să se fi oprit în loc la primul dintre ele. Atunci când poți crede, cu tot preaplinul sufletesc, în zâne, spiriduși, prinți, prințese și triumful binelui asupra răului, nimic nu pare imposibil sau nefiresc. Tendința aripilor crude, este aceea de a se îndrepta către strălucirea fierbinte a soarelui, așa încât se pot arde și frânge foarte ușor. Fireasca nevoie de căldură și sprijin pentru întărirea aripilor și înălțimea zborului tânăr, nu trebuie căutată la ani-lumină
PRIMUL ANOTIMP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367737_a_369066]
-
scoală și pleacă, la ce te holbești? - De ce un chip spune un nume pe bani? - Hotărăște-te ce vrei. Ai bani, bei, dacă nu, valea. Fiecare zi e prea scurtă pentru toate gândurile, ajungi să le bei, să te ai nefiresc de mult fără să te simți atât de puțin și de mic. Tremură pasul, sângele-i greu. Viața e artă, suflul stingher. Învățăm să fim ori să nu fim , din nepăsarea altora, ai nevoie de timp pentru a contempla sutele
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
satisfăcut și deloc sleit de vreun efort că ne-a deconspirat mirarea, înlemnirea personificată într-o ignoranță așteptată, angajat special al unor servicii de “efecte speciale” pentru a întărâta și a capta definitiv vizitatorii, de la fereastra camerei mi se înfățișau nefiresc două hoteluri și casinouri cu nume împrumutate dintr-o realitate terestră, “Sahara”, și-un altul din învelișurile superioare ale scoarței pământului, “Stratosphera”, iar noi am coborât într-unul din cele opt ascensoare existente pe etaj tocmai în lumina difuză și
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
toată iubirea ta, de care avea atâta nevoie”. Fac prima pauză și deschid cartea. Citesc. Obișnuit, un poet își descrie dragostea gradual dacă este vorba de o singură iubire, acesta merge pe firul ei de la înfiripare și păstrează un maxim nefiresc de lung pe aceeași abscisă. Sau, depinde de caz, culege numai vârfuri afective din care scrie o carte. Aici, la Ovidiu Oana-Pârâu se începe cu un maxim devorator, iubirea completă, poetul ridicându-se deasupra ei, dar, ținând bine în mână
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
o aparență obișnuită, sperând să nu trădeze în vreun fel furtuna înterioară care o bântuia de două zile și care-i întorsese viața pe dos. La sosirea părinților, era cu adevărat fericită și i-a întâmpinat cu un entuziasm puțin nefiresc din partea sa, care l-a nedumerit pe tată. La plecarea lor, fata era destul de distantă și lezată de faptul că petrecerea ei de ,,laurea” fusese organizată în limitele stabilite de rigorile doctorului. Protestase atunci, însă el avusese ultimul cuvânt ca
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > 13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și ațâță nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
târziu vor primii de pomană Lumânări în colive, printre vinuri și pâini. Câți orfani scormonesc cimitirele pline? S-au făcut cărăuși de iluzii și ciocli, Nu mai ies din biserici devenite ruine, Stau bunicii pitiți, statuete pe socluri. Ce tablou nefiresc s-a gândit să picteze Un copil ce-a pierdut al culorilor sens, Ce-a-nvățat timpuriu, negreșit, să ofteze Copleșit de trăiri respirând fumul dens. Mă-ntreb de voi plânge de dorul tău mamă Mă-ntreb de voi plânge
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
strident cu îmbrăcămintea ternă a mulțimii anodine. Nu-și mai purta părul vâlvoi, ca pe vremea publicării „Moromeților”, ci tuns scurt după moda apuseană. M-a privit prin ochelarii lui cu multe dioptrii, încât, îndărătul lor ochii i se conturau nefiresc de mici, și m-a întrebat de unde veneam. Probabil observase că nu am aer de bucureștean. I-am răspuns. Cuvintele mele i-au sporit curiozitatea, astfel că s-a interesat și cu ce mă ocupam. L-am edificat și în privința
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
perfecțiune, de absolut, „reflex- condiționat“ androginic al erei noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare cu ochi - Dar ninge. Ninge cu ochi de pești, / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / [...] / Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezișe, / patrate, triunghiulare, / înghețând în țurțuri fără culoare, / atârnând de jgheaburi, de acoperișe... / [...] / Ochi mari. Din ce în ce mai mari, până se sfarmă. Ochi cu pupile negre lățindu-se-ntr-una, / cât fereastra-n care bate luna, / ochi cât zidul. Ninge. Ochi
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
în așa fel ca fiecare să înțeleagă ce dorește. Cedează locul cititorului, lasă-l pe el să te rescrie. Firescul își face loc singur. Avea el un coleg, chiar îl chema Firescu, nu era de râs, omul era cam posac, nefiresc de posac. Credea în viitorul omenirii, dar ceva cam peste o mie de ani. Nu-l prea iubea nimeni. Avea o vorbă - pornește locomotiva, dă drumul la abur. Adică, pleacă de aici. Era de prin zona vulcanilor noroioși. Ciudată fire
VASILE DOI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363745_a_365074]
-
de timp devin oglindă, în altele devine piramidă de lumină - văpaia florilor gândului și a florii inimii veșnic deschisă bucuriei de a fi. Uneori ființa îmi cere să plec, să aleg câmpul odată apărut în calea mea, între un cer nefiresc de senin și pământul ierburilor nenăscute. Iarba pridvoarelor de tihnă îmi lasă tălpile să se odihnească, le învelesc în stihurile necunoscutului mângâietor și alinarea nu întârzie să apară. Mă întorc spre tunelul din cochilia melcului în care în visele de
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
oamenii ăștia, băi frate?” se întreba polițistul, simțind cum îi plesnesc tâmplele de furie. S‑a întors pe călcâie și a plecat, fără să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare în încordarea‑i nefirească. L‑a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii și, după câteva secunde apăsătoare, pline de tensiunea născută din senin, i‑a vorbit cu năduf: - L‑ai reținut pe acest om
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
pe câmpul din apropierea orașului/o ureche care semăna/cu cea a unchiului meu/a luat-o și a băgat-o în buzunar/a ținut-o acolo/câteva zile sfinte/cu frică//într-o altă dimineață/a pus-o lângă/capul nefiresc/al fiului ei/și a văzut apoi cum/urechea s-a făcut parte din om//unchiul/și-a continuat somnul/fără să știe/că în el/se nășteau vise/străine//bunica nu vorbește nici azi/de urletul/urechii/atunci când a
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
Sărbătoare. Ciudat, spre deosebire de roman, ecranizarea mi-a lăsat un gust amar. Regizorul și-a condamnat eroii de la început la moarte, făcând din ei niște fantome terne, fără suflet, care se simțeau vinovați înainte de a păcătui. Vinovăție transmisă și mie! Tăcerea nefirească ce se așterne în tabăra voastră mă ia pe nepregătite. Mă așteptam la niște comentarii măcar răutăcioase. Lipsa lor mă văduvește de dreptul la replică și mă aruncă în anonimat, unde nu am altceva de făcut decât să trec la
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
văile adânci , vălătuci de ceață urcau agale spre cer. Mierlele și privighetorile umpleau aerul cu trilurile lor, iar mirosul de fân cosit te îmbăta. Undeva pe la mijloc , spre nord , privirea îți era atrasă de o platformă uriașă , dreaptă , al cărui nefiresc contrasta puternic cu marea de dealuri. - Cum e posibil așa ceva ? am întrebat uimit. Nicăieri cât vezi cu ochiul nu sunt decât văi , dealuri și culmi șerpuite. - Eeeeeeeee , vezi , d-aia te-am și adus aici , să vezi Podul Berții și
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]