9,132 matches
-
și dacă te opui, tot alții le fac, deoarece azi terenul pe care se dă lupta pentru apologia creștinismului este, inevitabil, contestarea lui. Și asta pentru că cei care îl apără sunt obligați să o facă cu ajutorul unor elemente care îl neagă." Și totuși, răspunsul lui Patapievici are o față afirmativă prin soluția pe care o propune: respingerea gîndirii adversarului printr-o reacție de demnitate ireductibilă, după modelul membrilor familiei Pascal. "Am evocat exemplul celor doi Pascal deoarece după apariția unor astfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
său, măreția și disperarea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu aceeași vehemență moștenirea, prezentul și viitorul, în care forma industrială a declarat un război fățiș celei simbolice, Baba s-a încăpățînat să rămînă, după propria sa mărturisire, în "marea pictură". Adică înlăuntrul acelor convenții ale limbajului și acelor coduri
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
afirme că nu există esențialul adevărului în orice sclipire de secundă a acestei povestiri?... Cine are îndrăzneala să se considere absolut cunoscător încât să spună că toate aceste lucruri existente aici n-ar fi adevărate? Cine-și asumă răspunderea să nege cu desăvârșire ceva ce ar fi adevărat într-un fel incontestabil? Și cine mi-ar spune mie că eu n aș fi așa și n-aș fi trăit toate acestea, încât să n-am dreptul să afirm că astfel este
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
să afirm că astfel este adevărul? Cine să aibă dreptul de a povesti aceste lucruri în locul meu, altfel decât așa cum au apărut aici?... Nimeni, decât eu. Dar eu m-am obișnuit ca oamenii să nu mă creadă și să mi nege existența zilnic, să încerce să se războiască mereu cu adevărul existenței mele... încercare inutilă, pentru că adevărul este acela care este, iar neîncrederea sau limitarea lor nu are cum să desființeze ceva ce depășește puterea lor de decizie. Este ceva care
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
general al cultelor". Ce are această lege cu traducerea de la Polirom, doar mințile tulburate de fanatism ale funcționarilor de la Patriarhie pot spune. A cerut Salman Rushdie credincioșilor să nu-și mai practice religia? S-a opus el libertății credinței? A negat în vreun fel "regimul general al cultelor" din România? Ridicolul de care s-a acoperit încă o dată BOR, prin nedemnii săi ierarhi, ne arată în ce măsură confuzia, amatorismul, intoleranța sunt valori pe care o mână de ambițioși tind să le impună
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
spațiu, care și-a pierdut metronomul, ambitusul, diapazonul... Mai bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un negativist și un hulpav devorator de stiluri și tendințe. Respingerea a funcționat nu pentru că e mai ușor să pari inteligent negînd și contestînd, decît admirînd și savurînd, ci pentru că negația e parte esențială și indispensabilă a spiritului, în timp ce lăcomia a fructificat-o, oarecum șmecherește, în cea mai neaoșă accepțiune prevert-iană: "grăbiți-vă să mîncați pe iarbă, înainte ca ea să mănînce
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
cu privire la distincția dintre "mișcarea națională" "în sine" (corectă, benefică) și cea în forma curentă (falsă, incorectă, malefică). Ele erau împărtășite și de mulți colegi, însă "manifestul" e opera sa și acest lucru, o spunem anticipînd puțin, el nu-l va nega. (Să se observe că și în 1908 el își asumă "atitudinea la o întrunire studențească"!) Fără doar și poate, Stere și colegii săi nu puteau ignora faptul că gestul lor devenea imediat o armă puternică în mîna guvernanților. Dacă ei
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
radical mai insidioasă & mai etajată, a comunismului din epoca Ceaușescu. Or, o atare analogie se infirmă din capul locului. Nu numai că una și-a asumat deschis numele, iar cea de-a doua l-a disimulat sau chiar l-a negat cu nonșalanță prefăcută, nu numai că una sancționa exclusiv presa în baza unui criteriu al autonomiei politicului, iar cealaltă ajunsese până în măruntaiele cele mai inefabile ale literaturii, nu numai că într-una dominant era cultul unei persoane publice, iar în
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
extraestetice, acele componente arbitrare ale oricărui proces de creație (de aici, ne spune autoarea, și existența mai multor modele de "canon"). Chiar atunci cînd apărătorii canonului tradițional s-au încăpățînat să rămînă în opțiunile lor - subliniind că nimeni nu poate nega existența unei literaturi de calitate în raport cu o literatură inferioară valoric -, inovatorii istoriei literare au replicat că gusturile se modifică în permanență, "valoarea artistică" devenind un concept extrem de flexibil, imposibil de definit (ca argument s-a reclamat nevoia marelui public de
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
convocați aici, dar implicațiile problematicii nu pot fi epuizate. Lectura hermeneutică a lui Marius Ghica își păstrează nealterată prospețimea și actualitatea, într-un univers depoetizat, care se deschide, cu precădere, prozei. Cu toate acestea, acuratețea comentariului valéryan nu poate fi negată, nici noblețea exploratorie a poetului, care, la capătul unei meditații de peste douăzeci de ani, conchide că "meseria nu e cunoscută", iar noutățile "vin din problemele cele mai vechi, regândite și reluate îndeaproape". Este meritul lui Marius Ghica acela de a
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
seamănă cu nimeni, deși părinții îi sînt cunoscuți, și întreaga ei viață este cunoscută. (...) Chiar și atunci cînd pare a fi dispărut sau a nu fi existat deloc, chiar și atunci cînd fiecare casă și fiecare colț par a o nega, taina, împotrivindu-se orașului, continuă să-i coloreze aerul". Se întîmplă ca unele orașe să fi fost marcate de forța vizionară a unui mare scriitor în așa grad încît realitatea creației să estompeze realitatea vieții, impunîndu-se ca o emblemă. Un
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
păreau să fi fost realizate doar pentru teatru și dădeau senzația că posedă o existență prealabilă, ale cărei urme au rămas adînc înscrise în însăși materialitatea lor. O asemenea tratare a accesoriilor îi plăcea nespus lui Barthes... și nu putem nega ruptura provocată de această manieră de a lucra. De la Brook la Planchon, toți regizorii vremii s-au inspirat din ea. Din acel moment, teatrul a abandonat teritoriul "imitației" factice, pentru a furniza dovada concretă a adevărului. Lucru care nu ne
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
un ranchiunos, un egoist, un infatuat, un neserios, un "anacronic lipsit de valoare", un pseudodisident și - horribile dictu - un... "scriitor comunist". Comentariul pertinent al lui Antonio Patraș: "autoarea acestui așa-numit "studiu critic" are o singură obsesie, aceea de a nega validitatea tuturor afirmațiilor lui Sîrbu", "afirmațiile tendențioase, dogmatice, contradictorii proliferînd într-o argumentație falacioasă de proporții". Așadar prigoana lui I. D. Sîrbu din partea Isarlîkului, pe care, măcar în ceea ce-l privește, l-a intuit bine, n-a încetat nici post-mortem... Să
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
Lucrurile se complică sensibil atunci când este vorba de poeme cu rimă. Înțelesul este același, dar muzicalitatea se pierde și, odată cu ea, o bună parte din valoarea poemului: "alese din limba cuminte/ abia le-nțelegi/ rănitele noastre cuvinte/ când pleacă le negi// la capătul lumii argint e/ și umbre de regi -/ rănitele noastre cuvinte/ frumoase și reci (d'une sage langue choisies/ a peine on les comprend/ les blessées paroles quand/ elles partent on les nie// au bout du monde: argent/ et
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
mulțumit întotdeauna cărțile tale? Există vreuna pe care ai regretat că ai publicat-o? D.F.: Bineînțeles că am fost nemulțumit de primul meu volum de versuri, deja începînd cu al doilea, și a continuat așa multă vreme. Nu știu dacă negam totul, dar în poezie negi mai ușor, pentru că poți să negi anumite porțiuni numai, nu în totalitate. Am constatat, cînd am alcătuit prima mea antologie de versuri, că nu-mi mai plăcea nimic. Pe urmă, au spus și alții și
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
vreuna pe care ai regretat că ai publicat-o? D.F.: Bineînțeles că am fost nemulțumit de primul meu volum de versuri, deja începînd cu al doilea, și a continuat așa multă vreme. Nu știu dacă negam totul, dar în poezie negi mai ușor, pentru că poți să negi anumite porțiuni numai, nu în totalitate. Am constatat, cînd am alcătuit prima mea antologie de versuri, că nu-mi mai plăcea nimic. Pe urmă, au spus și alții și am învățat și singur că
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
ai publicat-o? D.F.: Bineînțeles că am fost nemulțumit de primul meu volum de versuri, deja începînd cu al doilea, și a continuat așa multă vreme. Nu știu dacă negam totul, dar în poezie negi mai ușor, pentru că poți să negi anumite porțiuni numai, nu în totalitate. Am constatat, cînd am alcătuit prima mea antologie de versuri, că nu-mi mai plăcea nimic. Pe urmă, au spus și alții și am învățat și singur că, de fapt, nu mai poți modifica
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Recapitulez câteva repere biografice, care răzbat în jurnal sau sunt sistematizate, într-o fișă documentară utilă, de către Mioara Anton, în nota asupra ediției. George Macovescu face parte din categoria comuniștilor autentici, cu toate vinile și calitățile lor. Nu și-a negat niciodată convingerile de stânga, afirmate în anii '30 în ziarele "Adevărul" și "Dimineața". Devine membru al partidului comunist în 1936, deci este un ilegalist și un idealist, greu de dat la o parte ulterior. Beneficiile nu vor întârzia să apară
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele. Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că o luase. Pilotul îi atrase atenția că aveau să treacă prin multe goluri de
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
subiectul investigat de Foucault în Istoria sexualității și în Hermeneutica subiectului. Există la alș o voință de construcție care-i subordonează scriitura, adesea, și care îi comandă temele, forma textelor, literatura. Alș e un elitist de stînga care se de-neagă. E de stînga pentru că e ateu, e de stînga pentru că e multiculturalist și frivol, e de stînga pentru că e cosmopolit și pentru că stadiului estetic al existenței nu-i vede nici o continuare într-un dincolo al eticii sau al ironiei, doar
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
închiși în casele noastre. Planul era subtil. Iar noi, orbi. Orbi erau ochii pe care se depunea în straturi groase pulberea albă de îndată ce ne aventuram pe străzi, oarbă ne era judecata, orb era simplul bun-simț. Era ginandrelor începuse, iar noi negam evidența. Cu ce preț, întrebați? Priviți-vă singuri, onorați străbuni și vecini, priviți-vă! Prețul e că am devenit aceste ecorșee ambulante, rămânând în picioare doar prin îngăduința ginandrelor, care nu atacă mușchii, nici oasele, dar ne lasă fără un
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
mai mare defect al lânii. țigaia albă sau belă are în totalitate culoare albă uniformă și este reprezentată în cadrul rasei de un efectiv redus. Turme de oi din această varietate sunt puține, aspect ce i-a determinat pe unii să nege existența acesteea ca varietate de sine stătătoare. În populația de țigaie belă, la unii indivizi, deseori pe cap și pe membre pot apărea pete pigmentate de formă, culoare și mărime diferită. țigaia ruginie. Este întâlnită în zonele premontane și montane
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu noi, va rămâne partea de impostură absolută a fiecăruia, „adevărul“... Cine îl neagă, cine încearcă să îl sufoce, să îl ucidă sau, mai rău, să îl uite, îl regăsește în oglindă, prieten decăzut, urât, neînțelegând trădarea. Răzbunarea i-o simțim atunci când toate câte ni s-au adunat în viață ne calomniază, ne declasează
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]