58,987 matches
-
pe spatele amărîtului de cetățean" ("Evenimentul zilei"= EZ, 1051, 1995, 1). Din toate aceste surse, mai cu seamă din conotațiile uzului pentru "ins nedeterminat" și "ins supus legii", s-a constituit tendința de a-l folosi pe cetățean în contexte negative și de a-i asocia o valoare depreciativa. Același proces s-a produs de altfel și cu ins și individ, desemnarea generica fiind în unele cazuri ofensatoare pentru persoana umană. Determinat sau nu, "cetățeanul" nu e privit cu simpatie: "Un
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
spaimă paralizanta a iliescienilor, care se așteptau, din clipă în clipa, să fie ridicați și zvârliți în pușcării. N-ar fi opus nici o rezistență, pentru că se știau putrezi până-n măduva oaselor. Or, oamenii lui Constantinescu și Român (cei doi poli negativi ai societății românești de dupa '96) erau ocupați să zmulgă din mână pedeseristilor benzinăriile, pădurile, lanțurile de shop-uri și funcțiile de conducere de la bănci, FPP-uri și alte vaci grase. Iar în ce-l privește pe cetățean, e simplu: dacă
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
exemplar de creație. Dar cel puțin poate deschide piste, oferi sugestii, idei importante. Updike însuși a fost întrebat dacă lucrînd la alcătuirea acestei cărți concepția să despre literatura americană s-a modificat în vreun fel. Răspunsul lui, indirect, a fost negativ. Dar două chestiuni remarcate de Updike sînt semnificative: mai întîi că decadă 20 a fost cea mai unitară din punct de vedere stilistic în literatura americană, si apoi că între anii �70-�80-�90 e foarte greu să faci diferența
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
și miere. (an subsidiar fie spus, pedeseristii și tovărășii lor de drum să nu se ămbete cu apă de Dâmbovița, crezând că electoratul românesc al momentului leșină de dragoste pentru ei: procentajul actual din răspunsuri nu e decât votul preelectoral negativ al nemulțumiților tranziției și, daca fatalitatea va decide și scrutinul propriu-zis din 2000, aceiași pedeseristi să fie convinși că nu dragostea pentru ei a contat, ci votul negativ al celor ce suporta duritățile reformei.) Că alegerile bat la ușă, e
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
dragoste pentru ei: procentajul actual din răspunsuri nu e decât votul preelectoral negativ al nemulțumiților tranziției și, daca fatalitatea va decide și scrutinul propriu-zis din 2000, aceiași pedeseristi să fie convinși că nu dragostea pentru ei a contat, ci votul negativ al celor ce suporta duritățile reformei.) Că alegerile bat la ușă, e doar o figură de stil. Pentru că până la momentul lor e un răstimp an care forțele democratice din țară ași pot eșalona strategiile an așa fel că lovitura - ultima
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
substantivul caz e articulat și e urmat de un genitiv - în cazul.... - și cea nearticulata și prepoziționala - în caz de... Observația (transpusa în domeniul limbii române) că locuțiunea în caz de este urmată întotdeauna de elemente care au o trăsătură negativă nu apare în dicționare sau în gramatici. O sumara verificare o confirmă totuși, demonstrînd că locuțiunea a circulat de la o limbă la alta împreună cu preferințele ei semantice: pe un corpus ad-hoc (improvizat chiar prin căutarea directă pe texte românești din
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
gasit construcția urmată de cuvintele: pericol, catastrofă, accident chimic, accident nuclear, intoxicație, urgență, război, agresiune armata, deces, infracțiune flagrantă, divergență, demisie, demitere, remaniere guvernamentală. Evident, nu toate elementele seriei sînt la fel de grave și tragice, dar componentă și mai ales perspectiva negativă sînt evidente. De altfel, locuțiunea apare de preferință în texte juridice sau administrative, în instrucțiuni și în texte de avertizare. Singurul exemplu din dicționarul academic (DA, tomul I, partea a II-a, C) e de același tip: "în caz de
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
să publice, cu observația că nu poate pretinde a fi național (poetului abia i se decernase Premiul Național) un poet care scrie că "viața e o mare porcărie". Ulterior, în articolul lui Sorin Toma, tocmai astfel de expresii sau imagini "negative" vor fi colecționate în vederea condamnării operei întregi că decadenta, burgheza și nociva ideologic. O jumatate de secol mai tîrziu, iată, texte din Cioran sau din optzeciști care au intrat în manualele școlare alternative, sînt incriminate pentru "vulgaritate" ori pentru că ar
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
vede, nu adevărul e cel căutat, ci idealizarea. Cu toate contradicțiile de rigoare: nimeni nu pare supărat de portretul pe care cronicarul i-l face lui Ștefan cel Mare ("repede de sînge vărsătoriu"), prezent în manuale dintotdeauna, dar orice remarcă negativă a autorilor contemporani la adresa aceluiași domnitor stîrnește revoltă. Argumentul educativ (nu vorbim de literatură, ci de manuale!) este, și el, specios. Educația nu se poate face întorcînd spatele realității. Continuînd să opunem literatura (frumoasă, ideală, nobilă) vieții, perpetuam atît o
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
oportun. Poate că ar trece neobservată, mai ales că există o traducere anterioară de prin anii '70, daca nu mă ănsel (uitată, ansa, mă tem), ori poate pentru că numele lui Kuhn e deja și la noi inflamat de conotații steril negative, cat si păgubos pozitive. Dacă nu ar sta pe rafturile librăriilor laolaltă cu infamele manuale, poate că i-aș propune o altă lectură acum, una mai "științifică", mergand pe firul receptării ei, al carierei pe care au făcut-o unele
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
-i ansa autoritate. Dar pentru că veni vorba de Ralea critic literar e drept să se observe că laudă, de obicei, scrierile autorilor din constelația Vieții Românești (Jean Bart, Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Sadoveanu, Brătescu-Voinesti, firește G. Ibrăileanu) dar rostește opinii partizanal negative despre românul Hortensiei Papadat-Bengescu Concert din muzică de Bach (1927), numai pentru că prozatoarea abandonase, pentru "Sburătorul", cercul revistei ieșene. Aceste adevăruri trebuiau spuse răspicat (și nu o face!) de autorul volumului pe care al comentez. Dar până că Ralea să
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
a DEX); evident, aceleiași forme îi pot corespunde ambele sensuri principale, detectabile din context. Sensul analogic e mai interesant pentru analiză limbajului politic modern, pentru că este cel legat de contingent, de actualitatea imediată sau de o imagine clișeizata (de obicei negativă) asupra unei națiuni. Semnificațiile acestor vebe etnico-politice sînt efemere, durînd adesea doar atîta vreme cît situația la care fac aluzie rămîne în atenția publică. Dicționarele generale le înregistrează de aceea, în mod firesc, cu mare prudență; după o vreme însă
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
popor invidiat, pașnic dar totuși periculos. În clasa a XII (1975) tonul devenea perfect neutru a "noul împărat, Traian (98-117) se hotărăște să-l atace și să-l supună pe Decebal" a evitînd mitizarea convențională sau tratarea în cheie ideologică negativă, dar și eliminînd total interesul pentru figură istorică. E evident că în nici unul dintre discursurile citate nu putea fi vorba despre banalul breton...
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
1964, Lucian Pintilie monta la Bulandra Prostii sub clar de luna și Dinu Cernescu punea în scenă la Comedie Somnoroasa aventură. Între 1970 și 1978, autoritățile - prin cenzură - l-au interzis pe Mazilu, considerîndu-i satiră un pericol. Lumea cu semn negativ din piesele dramaturgului nu era tocmai pe plac. După '78 se observă, în mod paradoxal, o revenire în forță a lui Mazilu printre opțiunile regizorale și ale directorilor de teatre: Sanda Manu pune în 1978, la Teatrul Național "I.L. Caragiale
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
comportamentului ilustrului om politic. Și, pe deasupra, sînt cu totul biografice, examenul critic lipsind cu totul. De abia anul trecut, în cartea dlui Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, în ultimul capitol aflăm cîteva observații menite să surprindă, obiectiv, asupra unor trăsături psihologice negative precum aceea a refuzului acțiunii și a asumării responsabilității înalte, o anume abulie, catastrofală totuși, pentru un om politic de primă mărime. E ceea ce reiese și din cartea de convorbiri a dlui Adrian Niculescu cu regretatul Emil Ghilezan, care a
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
felurile, numai fabule, personaje, scenarii, perspectiva și așa mai departe. Poveștile au invadat laboratoare, tratate de psihologie, chestionare de sociologie, ecuații matematice, si mai știu eu ce soft bazat și el pe vreo intrigă buclucașa, cu eroi dar și personaje negative (virușii). Dar toate acestea s-au petrecut cu un preț. Povestea a fugit, de fapt, din literatura. Aciuîndu-se prin alte sălașuri intelectuale, a dispărut de unde îi era, la drept vorbind, locul. Din române, din nuvele, din proza. Dezepicizarea literaturii care
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
irealitate absolută, fără nici o legătură cu ceea ce se petrecea în jur". Așadar, în viziunea comunistă, limbajul creează realitatea. Nu e o creație inocentă, căci, fiind numită în discursul oficial, realitatea e instantaneu sancționată axiologic, din capul locului conotată pozitiv ori negativ, fără drept de apel. Consecințele? Iată doar cîteva exemple dintr-o serie imensă: "Mari filosofi ori scriitori, Regele României, Basarabia și Bucovina de Nord - pentru a da exemplele cele mai curente - au fost oficial loviți de non-realitate în perioada dominației
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
în vreme ce condescendenta ar fi o "purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferenta". Doar la substantiv e adăugat un sens secundar, cu indicația "peiorativ": "aer de superioritate, infatuare, semeție". Se creează astfel impresia că acest uz negativ (pe care DLRM 1958, de altfel, nici nu-l înregistra) ar fi ulterior primului sens - cel normal, pozitiv -, că ar fi derivat din acela. De fapt, lucrurile stau chiar invers. E suficient să ne întoarcem la vechiul Dicționar al Academiei
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
p. ext. apropiat, afabil, binevoitor", condescendenta fiind "luare în seamă (cu bunăvoință) a persoanei altuia ". Sensurile sînt motivate de o origine destul de transparență (elemente latine, con "cu" și descendere "a coborî"), în franceză definiția fiind clar centrată pe componentă lor negativă, de politețe ofensatoare (în Petit Robert, 1991, condescendance e "superioritate binevoitoare amestecata cu dispreț", iar un context tipic pentru condescendant e "un surîs ironic și condescendent" a trad. n.). Ideea de asumare voluntară a unui comportament amabil față de un inferior
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
Pavel Șușară PuȚine cuvinte au făcut, în vremea comunismului, o carieră comparabilă, prin dimensiunea conținutului negativ, cu aceea a adjectivului amator. Toate profesiunile artistice, de la cele spectaculare și pînă la acelea care presupuneau un consum în intimitate, au fost invadate grosolan de substanță acestui calificatic ce devenise un imperativ politic și un sinonim garantat al eșecului
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
aici, un semn de ingratitudine și inamiciție. Dar n-avea voie irascibilul Camil Petrescu și el la o reacție scrisă? I-a răspuns lui Camil prin pamfletul Vola căcare?, izbutit în sine, dar displăcut ireverențios față de scriitor. Ba chiar și negativ. La 6 decembrie 1931, la cenaclu, citește portretele Voronca, Fundoianu. Rezultatul: "Insucces complect! Care e cauza?" se întreba neliniștit criticul. A răsuflat ușurat cînd în "Vremea", a apărut cronică lui Pompiliu Constantinescu, recitita în cenaclu, si socotita de Lovinescu "admirabila
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
criticul. A răsuflat ușurat cînd în "Vremea", a apărut cronică lui Pompiliu Constantinescu, recitita în cenaclu, si socotita de Lovinescu "admirabila". Riscantă, orice s-ar zice, tentativă împlinită a criticului nostru, de a publica, în viața fiind, memorii antume! Reacțiile negative au fost inevitabile, desi autorul nostru a notat despre toate articolașele ciracilor săi tineri plasate în diferite gazete. Al doilea moment esențial al acestui al treilea volum din jurnalul "Sburătorului" este episodul românului Bizu. În iulie 1932 pleacă în obișnuită
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
român nu era, atunci, decît un autoportret, ce-i drept foarte izbutit. Astăzi o astfel de scriitura romanesca ar fi perfect acceptată. Nu și în 1932, cînd tipologia românului era perfect țărmurita, abaterile nefiind îngăduite. Receptarea a fost, în general, negativă. O demonstrau cronicile lui M. Sebastian, Șerban Cioculescu, Perpessicius, de abia Pompiliu Constantinescu încercînd o strategie țintind spre favorabil, prin aceea că nu consideră cartea un roman ci al treilea volum din Memorii. Criticul devenit romancier a notat în jurnal
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
consideră cartea un roman ci al treilea volum din Memorii. Criticul devenit romancier a notat în jurnal opiniile din toate aceste cronici (la aceea a lui Cioculescu a conchis lapidar "catastrofală"). Lovinescu a fost atît de descumpănit de calitatea receptării negative a cărții sale încît a comis imprudenta de a răspunde în numărul de Crăciun al "Vremei" (O scrisoare a lui Bizu, iscălita Anton Klentze), sub forma unei epistole a lui Bizu. Să citez un fragment: "Biată mea viață, în pateticul
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
doar un an și jumătate, ambițioasă carte, la interferență documentarului cu ficțiunea. A consultat arhive cu documente istorice, a încercat să-și formuleze textul pe alocuri în dialect berlinez, renan etc.... Rezultatul acestor strădanii este discutabil, nu neapărat în sensul negativ al termenului. Chiar dacă tonul moralizator și intențiile didacticiste se fac pe alocuri simțite, nu acesta este elementul care deranjează. Și nici absența ironiei sau autoironiei, care ar fi putut salva unele istorioare de nedorită lor asemănare cu pasaje dintr-un
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]