809 matches
-
simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându-le fustele ca pe velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste fustele albe precum caimacul. Îl vedea prima oară astfel înșurubat, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât un smintit care se încăpățâna ca detaliile să-i trimită mesaje de descifrat? Se întinse pe-o parte, în locul de unde privise, și tot împrejurul, cu cotețele fermei, cu stupii pe care Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Când 1-a simțit moale, gemând numai ușor, 1-a zvârlit la pământ, cu scârbă. Didina a sughițat înspăimîntată și Gheorghe a aruncat o sută de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au mai avut de unde să-i ia. Săriseră în curtea cârciumii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cap. Keffiyeh. Știi ce e keffiyeh? — Da, știu. Spuneți-mi, vă numiți toți Aweida? —A, da. Da, suntem toți Aweida. Familia Aweida. —Spuneți-mi. E cineva din familia dumneavoastră care vinde obiecte vechi. Știți dumneavoastră, pietre vechi, vase, antichități? Părea nelămurit. —Bijuterii poate? A! Bijuterii! Înțeleg. Da, da. Vărul meu, el vând bijuterie. —Și antichități? — Da, da. Antic. Vinde în piață. —L-aș putea întâlni? — Sigur. Locuit aproape de-aici. —Mulțumesc, Sari. Maggie zâmbi. Și cum îl cheamă? —Numele lui tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! GARDIANUL: Ce mai! Ați pus degetul pe rană! ARTUR: Puturosule! Ți-e greu să sapi o groapă? Una singură? Numai a mea? GARDIANUL: Eu o sap... (Gestul banilor.): Dacă iese ceva... ARTUR (Nelămurit.): Ce? GARDIANUL: Ceva... (Repetă gestul): Știți, sunt vremuri grele. Aici toți trăim din mila deținuților... ARTUR (Indignat.): Hoților! GARDIANUL: Păcat, păcat că gândiți așa... Mie deja îmi datorăți trei arginți. ARTUR: N-am! Nu dau nimic! Pentru ce să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre icnete.): O, nu să nu faceți asta! Îl nenorociți pe călău. Îi luați pâinea de la gură... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jocul.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.): Știți... eu... aici... (Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? CASIERUL (Amuzat, își ridică din nou privirile; câteva secunde îl privește în ochi pe CĂLĂTOR; apoi, enervat că a fost întrerupt.): Ei, asta-i acum! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelămurit.): Cum? CASIERUL (Indignat oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat? (Violent, neașteptat de violent.) Și ce? CASIERUL: Mai aveți răbdare. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
costă să încercați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Nu pot. Credeți-mă. Mi se pare imposibil... CASIERUL: De ce? Ia să vă văd mâinile! Da... Cred că dumneavoastră ați putea da... frumoase zaruri... de patru-patru... (Studiază concentrat mâinile CĂLĂTORULUI.) Sau de trei-trei? (Nelămurit.) E cam confuz, știți... Cred totuși că de patru-patru. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și retragă mâinile.): Da, se poate... Dar eu... sunt împotriva acestor, acestor, cifre... împotriva tuturor cifrelor! CASIERUL: Rău faceți, domnule, că nu încercați. (Îl eliberează, dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dus în eroare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înmărmurit, pentru sine.): Deci asta era... HAMALUL: Poftim? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.): Ah, știam... știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum știu! A fost o ploaie ucigașă! Am știut ca o să vină! HAMALUL (Nelămurit.): Ce? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ploaia u-ci-ga-șă! Am știut-o! Am știut-o! CASIERUL (Nelămurit și el, dar grăbit să pună punct.): Asta e. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dumneavoastră... nu știți: ce vorbiți... CASIERUL (Urmându-și ideea anterioară.): Ba știm, domnule. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.): Ah, știam... știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum știu! A fost o ploaie ucigașă! Am știut ca o să vină! HAMALUL (Nelămurit.): Ce? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ploaia u-ci-ga-șă! Am știut-o! Am știut-o! CASIERUL (Nelămurit și el, dar grăbit să pună punct.): Asta e. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dumneavoastră... nu știți: ce vorbiți... CASIERUL (Urmându-și ideea anterioară.): Ba știm, domnule. Am fi putut să nu vă spunem, dar... n-are nici un rost să vă facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aplecat deasupra călătorului, așteptând răspunsul; se privesc drept în ochi; călătorul este crispat și încurcat în primele secunde; apoi fața i se destinde și devine zâmbitor; în loc de răspuns îi dă ȘEFULUI GĂRII o palmă ușoară, demonstrativă; ȘEFUL GĂRII o primește nelămurit, apoi fața i se destinde și începe să râdă cu poftă; călătorul îl urmează în acest hohot de râs.) ȘEFUL GĂRII: Ha-ha... ha-ha-ha... Ce fascinant! Cât e de fascinant! he-he-he. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așadar n-ați crezut? ȘEFUL GĂRII: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nevoie: iudaismul moștenea o preistorie și o bogată istorie religioasă, care cuprindeau toate aceste lucruri. Iudaismul nu avea nevoie nici măcar să păstreze "vii" unele simboluri, în întregul lor. Ajungea ca un grup de imagini să supraviețuiască, chiar și în chip nelămurit, încă din timpurile premozaice. Asemenea imagini și simboluri puteau dobândi, în orice moment, o mare actualitate religioasă. Universalitatea simbolurilor Unii Părinți ai Bisericii primitive au încercat să stabilească în ce măsură simbolurile propuse de creștinism își găseau corespondentul în simbolurile care alcătuiesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Europa, sub formă de legende, superstiții sau doar metafore. Fiecare ținut și aproape fiecare oraș ori sat are o stâncă sau un izvor care "aduc" copiii: Kinderbrunnen, Kinderteiche, Bubenquellen etc. Chiar la europenii din zilele noastre se mai păstrează sentimentul nelămurit al unei solidarități mistice cu Pământul natal. Este vorba de experiența religioasă a autohtoniei, care ne face să ne simțim localnici, iar acest sentiment de sorginte cosmică depășește cu mult solidaritatea familială și ancestrală. După moarte, dorința noastră este să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în care se pot regăsi urmele vechilor valori religioase. Nici un om modern, oricât de nereligios ar fi, nu rămâne nepăsător la "farmecul" Naturii, și nu este vorba doar de valorile ei estetice, sportive sau igienice, ci și de un sentiment nelămurit și greu de definit, în care se regăsesc urmele unei experiențe religioase degradate. Un exemplu concret ne va ajuta să înțelegem modificările și degradarea valorilor religioase ale Naturii. Ne-am oprit asupra unui exemplu din China, din două motive, mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
De ce?! Dumnezeule! De ce?! Lui Popa îi tremura colțul gurii: ― E simplu. Banii se împart acum la... patru. Doru Matei îl privi gol: ― Deocamdată... Mult mai târziu își dădu seama că ceva care n-avea legătură cu moartea lui Panaitescu, ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din nou să voteze, va ști să-și exercite datoria sa civică cu demnitatea și decența cu care a făcut-o întotdeauna în trecut, în felul acesta declarând nulă și fără efect lamentabila întâmplare în cadrul căreia, din motive încă total nelămurite, dar care sunt deja într-un stadiu avansat de cercetare, obișnuitul criteriu clar al alegătorilor din acest oraș se dovedise, în mod neașteptat, răsturnat și disprețuit. Mesajul șefului statului rămâne pentru închiderea campaniei, în noaptea de vineri, dar fraza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a țării este asediat, încercuit de un inamic, când adevărul este că acest inamic, fie-mi permis să-l numesc așa, nu se află afară, ci înăuntru. Miniștrii se uitară unii la alții, șeful guvernului făcu o figură de om nelămurit și se apucă să umble prin niște hârtii. Dar ministrul apărării avea să triumfe în bătălia semasiologică. Există un alt mod de a vedea lucrurile, Care, Că locuitorii capitalei, când au dezlănțuit rebeliunea, presupun că nu exagerez dând numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-și-l pe al ei prin fața ta, a obținut exact ce dorea - haos. Nu e de mare ajutor nici faptul că Marci e așa o răspândacă. Sophia a manevrat-o cum a vrut. Și cum rămâne cu Christopher? am Întrebat, nelămurită. În mod evident, a alergat după ambii soți și s-a mulțumit cu cel mai ușor de prins. Încetează! reușii să râd. Bine, și articolul ăla de la „Pagina 6“? — Nimic nu-i place mai mult Sophiei decât să plaseze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
post de lampă. Nu-i spuse că părintele o îndemnase cu glas moale să nu se lase amăgită de toți netrebnicii orașului, asta nu-l interesa pe străin. Bărbatul mulțumi și zâmbi cu dinții lui ca zăpada nouă, părând destul de nelămurit de tot ce i se spune. Dar femeia era la fel de sigură că bunul Dumnezeu îi va călăuzi pașii către locul potrivit, pe cât era de sigură că rătăcirea e scrisă în orice drum al vieții. Fusese și-ntr-al ei, din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
reproduce îndeosebi valurile tumultoase ale copilăriei și ale adolescenței. Creatorii de artă știu că după ce ai încălecat un tigru, nu te mai urci pe o răpciugă. Pe artiștii mari îi interesează căutarea. Pe ceilalți - succesul. În marea poezie irumpe o nelămurită mâncărime cosmică. În artă, mai sus înseamnă, de regulă, mai singur. Pitecantropii epocii moderne au descoperit că arta nu este rentabilă. În cazul creatorilor de artă, e greu să fii și mare și viu. Când citesc o capodoperă, simt cum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Știam că noaptea taina e închisă, cu desăvârșire, până ce s‟arată cândva, cumva, limba de flacăra, ca o părere, ca un fum verzui. Căutam o clipă să pătrund cu privirea întunericul, dar i-am închis numaidecât stăpânit de o teama nelămurită. Nu-mi era frică, dar instinctul mă îndemna să fiu atent, ascultând cu încordare. Aș fi vrut să strig... dar, în zadar, parcă un pustiu îmi legase limba și o neliniște mă strângea din toate părțile. Și... așa deodată, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deodată, în întunericul acela des, sus pe creasta dealului apăru o flacără... o flacără ca un fum albastru-verzui. Pentru o clipă, am rămas fără suflare... dar, spre norocul meu, peste puțin...veni un fel de revărsat de zori, la început nelămurit, apoi mai luminos și mai limpede. În depărtare, dinspre Valea Horincei, se auzeau cucoșii pentru a treia oara... și, ca prin minune pălălaia albastru-verzuie s-a stins fără urmă, așa... deodată, ca și cum nici n-ar fi fost. Inima îmi bătea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la bătrânul pădurar. - Nu cei bătrâni sunt înțelepți, și nici moșnegii... ci acei ce înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]