801 matches
-
apa și l-a luat, Vom face altul pe râu în jos, Altul mai trainic și mai frumos. Calul alb Fortes fortuna adiuvat (Terențiu) În dimineața de ajun a Anului Nou, țăranul se trezi devreme, stăpânit de o presimțire rea, nelămurită. Îmbrăcă la repezeală hainele îngrămădite pe lavița de la intrare și ieși grăbit afară, în aerul rece al iernii geroase. Cu felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de-ar fi copilul meu nu aș putea, întrucât examenul se desfășoară în cel mai strict secret ... când mă uit pe geam iar ajungeam în centru. Văzând că nu mai am decât vreo 10 minute ... l-am lăsat mirat și nelămurit că ... cum adică ... eu mare acolo (?!) nu pot interveni ... am luat repede un taxi și am reușit să prind trenul în ultima clipă. La revenirea în Iași ... între altele i-am povestit soției pățania cu trenul ... a râs pe săturate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
dezvăluirea e cu putință, că avem mici revelații tot timpul, în toate, și că la rădăcina ei e de fapt iubirea. LV. Tandrețea e punctul tău forte. Iată un poem care îmi dă dreptate: Cu coada cârlig, privindu-mă țintă nelămurită cine sunt dacă am avut și eu pisoi, trecu țanțoș și negru ca smoala un ghemotoc și-mi lăsă ce să-mi lase o unduire mută. Versurile mi-au amintit de o scriitoare aprigă, Doris Lessing, care se topește când
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dar se poate observa că ritmul muncii nu e mai niciodată același cu ritmul cântecului, deși executat în același timp. Afară de aceasta, ipoteza e în totul parțială, fiindcă se referă numai la muzică și la poesie, geneza celorlalte arte rămânând nelămurită. O altă încercare dintre multe altele este aceea care pune originea artei în analogie cu jocul copiilor. Geniile omenirii s-ar juca la fel cu pruncii, plăsmuind capodopere asemenea castelelor de nisip. Analogia însă e foarte aproximativă. Pe când toți copiii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Barbu este o carte limpezitoare, lămuritoare și rînduitoare a viziunii și gîndului barbian, întru cîntările sale pentru ciclul balcanic din Isarlîk: "De multă vreme o cunoaștere imperfectă, dibuitoare a realității noastre pretindea zadarnic de la mine rînduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Cînd iată că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și gîndit (cu ce alte vizionare puteri) în această tulburătoare carte". Admirabilă este concizia prin care, în cîteva fraze e cuprinsă întreaga vrajă a Crailor: În desfăcutul suflet al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cunoșteau limba și obiceiurile localnicilor, uneori această incomprehensiune reciprocă putând avea consecințe serioase - de exemplu, topografii ruși care au ridicat primele hărți topografice ale Manciuriei au înregistrat, în mod fals, mai multe oiconime identice Putunda, derivând, de fapt, din răspunsurile nelămurite ale localnicilor (“nu înțeleg”) la întrebările ofițerilor ruși referitoare la toponime; imprecizia unor astfel de hărți a creat probleme serioase conducerii armatelor rusești, în timpul războiului rusojaponez din 1905. Iorgu Iordan afirma că: “toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
irelevanta pentru poem, per se, circumstanță - altfel spus necesitatea - care, în primul rând, a generat intenția compunerii poemului 101. Poetul român nu gândea altfel: "Marile realizări", spune el, într-o frază cu vădite tonalități poești, "iau totdeauna înfățișarea unei protestari nelămurite împotriva propriei personalități curente a creatorului"102. Aceeași secvență din "Veghe" circumscrie domeniul poiesis-ului ce se întinde "până la marginea celebrelor, incineratelor umbre" și îl identifica, cel puțin în parte, cu cel al memoriei active, înțeleasă bergsonian, reamintim, drept conștiința a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
bune) nu poate fi confundată cu practica Yoga și nici cu altă practică păgână.” Când scriu aceste rânduri, mă gândesc câtă asemănare poate fi între această realitate și seceta din natură, care pârjolește plantele și le usucă. Ce durere și nelămurită milă simți privind cum se ofilesc aceste plante, în dogoarea căldurii pentru că le lipsește apa. în locurile unde este apă neîntrerupt, covorul mătăsos al pajiștei crește și înflorește din plin. N-au cum crește bălăriile aici. Dar ce se întâmplă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în împrejurările cele mai dificile. în cazul ordinii totalitare, eroul nostru este refractarul-tip, opus oricăror structuri conformiste, bestia neagră a liniei oficiale, neaderentul exemplar, neafiliatul de orice gen, prin temperament și vocație. Procesele sale interioare sunt complexe, adesea obscure, nelămurite uneori chiar și propriei conștiințe. Tema ar merita studiată mai îndeaproape. Un număr de documente, jurnale, mărturii etc. încep să se adune. Dar câteva note caracteristice sunt vizibile de pe acum. Poate cea mai importantă este refuzul, cel mai adesea tacit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire întregului parcurs încă nestrăbătut. Întrevăzutul este deocamdată imaginea clar-obscură a perspectivei, nelămuritul unui semn aparent-disparent: Calea lactee abia ghicită se pierde/ scrisă în noapte fierbinte și calmă"; "un astru/ văzut - nevăzut, în albastru 12" călăuzește imposibila apariție a ceea ce totuși începe, se așază într-un început nevăzut. Stă chiar în natura diafanului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forme (...). Niciodată însă imaginea nu se poate realiza complet fără ca prin aceasta procesul asimilării să nu fie stânjenit și metafora să nu fie împiedicată a se produce. Metaforele trezesc, așadar, unele imagini, dar acestea din urmă trebuie să rămână destul de nelămurite pentru ca expresia lor să poată fi transferată asupra unui alt lucru. Spiritul nu trebuie să rămână, dacă e vorba ca metafora să apară, în sfera exclusivă a imaginii. Imaginea trebuie să elimine mai multe din trăsăturile ei componente pentru ca să devină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ei. Nici cei din urmă, în definitiv, nu evitau vreo compromitere anume, cât urmau imboldul unui instinct ancestral, ce-i făcea suspicioși la adresa luminii și amatori de o penumbră prielnică metamorfozelor ad-hoc. E posibil chiar ca acest crepuscul al contururilor nelămurite, cu pletora lui de forme ispitind orice conținut dat, să fi fost pentru ei un superlativ greu de admis, dar încă și mai greu de conceptualizat, al locuirii - tocmai imposibilitatea confuz-fremătătoare de localizare între limite precise a locatarului, de lecturare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Émile d'Audiffret, care este tratat ca logodnic oficial, se ferește să facă vreo propunere de căsătorie. Tot ce face este s-o atragă pe Marie, într-o seară de iulie din 1875, într-un ungher ferit și, "printre cuvinte nelămurite, strângeri de braț și clipe nesfârșite de tăcere", să-i declare că o iubește. Îi propune, "făcând tot soiul de aluzii", să-i devină amantă. Ce duș rece, ce umilință pentru Marie, care înțelege dintr-odată că d'Audiffret își
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe buzele tuturor, se răspândește în saloanele mondene. Este considerat amuzant, fiind repetat până la saturație. Este preluat ca titlu de piese de teatru, de romane, de publicații. I se dau definiții peste definiții, umoristice ori poetice. Flirtul este "o năzuință nelămurită care se înalță-n zbor și imediat se risipește", se spune în publicația Paris-Flirt. El "sfârșește acolo unde începe Dragostea". "Tot ce ține de el este o dulce și gingașă dezmierdare". Pentru alții, ca de pildă romancierul Paul Bourget, flirtul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
infernului, ale diavolului, ale desfrânării"175 printr-o fotografie înfățișând acest celebru dans dezlănțuit. În aceeași măsură însă, ea cristalizează tainicele aspirații ale unei generații întregi. Ea prefigurează și întruchipează un nou ideal privind femeia și iubirea, rămas până atunci nelămurit. Potrivit analizei sociologului Edgar Morin, dacă Brigitte Bardot se bucură de un asemenea succes este pentru că, la fel ca Marilyn Monroe în Statele Unite, ea combină inocența extremă cu erotismul extrem, copilăria cu animalitatea 176. În felul acesta, B.B. spulberă dintr-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tot atât de iute ca cel mai de preț bidiviu din grajdurile ducelui. Noaptea se apropia cu repeziciune. Călugărul le conduse pe cărări necunoscute, urcară și coborâră prin păduri și poieni, până ce Întunericul le Învălui cu totul. Adelheid simți cum o spaimă nelămurită o cuprinde. Nu era numai grija pentru starea iubitului ei, ci, pe măsură ce-și croiau drum pe sub cetinile negre, Își amintea tot mai lămurit sfatul sihastrului: „Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare!“ De câteva ori i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-i făcea lui, Conrad, semne să treacă dincolo. Bertold, cu armura lui strălucitoare, era călare pe un armăsar alb cu harnașament argintiu. Dar fața nu i se vedea. Sub viziera ridicată a coifului nu se zărea decât o pată nelămurită. Tânărul prinț se trezi speriat. Se ridică dintr odată dintre pernele Înalte de mătase cu flori albastre și-și spuse că tre buie să-l Încunoștințeze pe fratele lui de tot ce se Întâm plase cu Adelheid. Să-i spună
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de aici mi s-a tras și porecla, de mică, până la liceu, Mamițica. (râde) Împărțeam totul cu prietenii, rari și buni, pe care i-am avut. Nopțile mi le furam, citind cu un nesaț și un instinct al timpului: ceva nelămurit mă presa necontenit, parcă știam că vor veni ani grei, când timpul lecturii ne e măsurat, iar cultura temeinică nu se face decât la vârstele fragede. A.B.Cred că și astăzi vi s-ar putea spune "Mamițica"! Dar studenta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se decolorează. Orice creator autentic, indiferent de domeniu, se simte vizitat de un daimon bun (în latină genius); la cei din vechime, grecescul enthousiasmos era un mod de jubilație pură, entheos presupune euforie, transsubstanțiere prezidată de zei. Pulsiuni diverse, inițial nelămurite, o premergătoare punerii în operă, acționează dureros de dulce, exercitând presiuni varii insumabile în ideea de iluminare; mai exact, iluminarea e descoperire, o breșă spontană în mister, ascensiune în marginea sublimului. Există vădit o stare de pre-poezie, o alta de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
școala ne avertizase ca elevii să nu poarte costume, preferând să vină ca „ei înșiși“. Școala aprobase inițial costume „potrivite“ ocaziei, descurajând orice temă necuvenită (nimic „violent“ sau „înfricoșător“ sau „cu armament“), dar așa cum era de așteptat, copiii, cu toții puțin nelămuriți, au început să vocifereze, astfel încât costumele au fost interzise (părinții obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un pic înfricoșător?“ - care a fost respins). Asta l-a dezamăgit profund pe Robby, așa că în timp ce Jayne verifica paharele care fuseseră în spălătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Carlos, la o reuniune internațională.” „Pe ce temă?” „Dezbat destinul cultural al Europei de mâine.“ „Și noi ce facem de circa 40 de zile? Nu tot despre asta am perorat până la sațietate, chiar la Madrid?!” „Au rămas, probabil, niște lucruri nelămurite după plecarea voastră!”, râde Danuta, dar replica ei nu mă înveselește. Mi-e sufletul greu... Dimineața, coborâm cu boccelele la parter și, cum mai avem o jumătate de oră până să urcăm în autocar, mai fac un tur al împrejurimilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi domni români. Acestea l-au făcut pe Stoicescu să considere că cei doi domni români au dus o politică divergentă, s-au temut unul de altul, iar Chilia a fost mărul discordiei, deoarece Țepeș a ocupat cetatea „în împrejurări nelămurite”, poate după moartea lui Iancu de Hunedoara. În concluzie, N. Stoicescu considera că „Ștefan cel Mare a încercat să ocupe Chilia în timp ce Mahomed se afla în Țara Românească, slăbind în acest fel capacitatea de rezistență a lui Vlad Țepeș, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Muntenia de peste 100 de kilometri în linia dreaptă, o bază organizată în altă țară care, potrivit istoricilor amintiți, până acum se afla în conflict cu Țara Românească. Demonstrația lui Nicolae Stoicescu se bazează numai pe presupuneri legate de „împrejurări nelămurite”. Datoria istoricului era să lămurească împrejurările și după aceea să tragă concluzii. Ceea ce n-au observat istoricii noștri a fost felul în care N. Iorga a tratat problema Chiliei în sinteza sa de Istorie a românilor, vol. III, p. 137-138
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea va organiza o flotă care să atace cele două cetăți. În același timp, el plănuia să ocupe toată Moldova. Dlugosz știa acest lucru, dar credea că sultanul urmărea doar înlocuirea lui Ștefan cu fratele său Alexandru. Dar, din motive nelămurite, Alexandru fusese ucis, încât nu se mai punea problema înlocuirii lui Ștefan cel Mare cu un pretendent, ci ocuparea țării. Planurile sultanului sunt, după cum se poate ghici din zvonurile care circulau în Polonia și Ungaria, în 1475, mult mai vaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]