8,065 matches
-
sînt, ca și portughezii, cetățeni ai unei Europe de limită. Din care pricină s-au adaptat ușor atmosferei locale, degajînd o dezinvoltură care n-ar putea fi observată la imigrantul ucrainean, rus, arab ori georgian, cu o figură marcată de neliniște, cu o privire goală: "pe români îi recunoști după comportamentul lor infinit mai destins: vorbesc tare (pe românește!), beau veseli bere pe băncile din parc, conversează la telefoane celulare, respiră adînc aerul libertății. Parcă s-ar afla în România - dar
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
întâlnesc/ astăzi/ cu o păpădie/ dar am uitat// nu mai știu bine/ este cea de pe câmp?/ sau cea desenată/ pe coperta// dicționarului Larousse" (p. 36). Cu o viziune atât de luminoasă despre viață, moartea nu poate fi privită decât cu neliniște. În condițiile în care bâtrânețea însăși poate fi trăită într-o perpetuă stare de euforie, moartea este un plonjon în necunoscut, intrarea într-o altă stare, despre care nu prea există mărturii. Cum poate fi biruită teama de necunoscut? Poezia
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
Nu mai contează cultura, educația, studiile, experiența de viață. Decît, poate, uneori, ca nuanțe. Disperarea permite accesul la starea pură a umanului. Disperarea nu poate să coexiste cu simularea. Disperarea cea adevărată, care ajunge la os, este chinuitoare, încărcată de neliniști, de nesomn, de grotesc, de tendința de a te arunca cu capul înainte, fără calcule și strategii, în orice poveste, de a sfîrși cu lumea, cu tine, de a plonja în cea mai cotropitoare tristețe. Disperarea alimentează necugetările, pripeala, se
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
constat în elan intelectual și cît în tensiune erotică. Tonul lui Heidegger e senin și sobru, acuzînd o tentă protocolară și o ariditate ce ține neîndoielnic de uzanțele de adresare ale epocii, și chiar și atunci cînd îi mărturisește Elisabethei neliniștile și grijile cotidiene, frămîntările lui sunt bine ținute în frîu de crusta convențională a unor formulări neutre. Blochmann, la rîndul ei, scrie cu o afecțiune a cărei tonalitate e una precumpănitor amicală, nimic din timbrul vorbelor sale nedepășind pragul afectiv
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
nu mai suntem urmașii Romei, se vor stropși naționaliștii de serviciu. Nu descindem direct din Traian și Decebal? A fost nevoie de-o obscură căpetenie cumană pentru a demara procesul istoric al întemeierii țării Românești? Așa ceva e inacceptabil. Le înțeleg neliniștea. Dar dacă lucrurile au stat chiar așa?! Abia încheiasem de scris acest articol, când am aflat că dl. Djuvara, acest ultim mare boier român, nu mai are unde să locuiască. E vorba de un om de nouăzeci și unu de
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
socio-istorice în lumea Republicii de la Weimar, incursiuni detaliate mai ales în catalogul publicat de Yale University Press. După un război dezastruos, o revoluție înecată și ea în sânge, intervalul dintre 1919 și 1933 a fost pentru Germania o perioadă de neliniște socială alimentată de incompetență politică. Ca și altă dată în istorie, degringolada născută din distrugerea brutală a vechii ordini a fost elementul catalizator pentru noi experimente artistice, dar și pentru abolirea unor coduri de moralitate... Poate că nu există o
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
ca într-un templu. Cine sau ce este dincolo de cortina de fier? Nu știu. Sau mi-e frică să o spun. Dincoace, pe scenă, este performanța unui spectacol orchestrat de Mihai Măniuțiu și Vava Ștefănescu ce-mi poartă spaimele și neliniștile în și prin muzica lui Ioan Pop, Anuța Pop, Voichița Tepei, Ioachim Făt, Grigore Chira, Gheorghe Pîrja. Artiști mari, rari, care ard în fiecare sunet, în gest, în relația divină cu instrumentele, cu celălalt, cu sinele meu.
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
la nivelul acestui roman) ea mută accentul dinspre exterior - descrierea nudă, cinematografică, uneori ironică până la limita cinismului, a ceea ce se întâmplă în imediata noastă apropiere - spre interior - relatarea prin procedeul dicteului automat a succesiunii de gânduri, vise trăiri, obsesii, speranțe, neliniști culturale și existențiale. La fel ca în celebra plimbare a lui Leopold Bloom, cele două planuri se derulează în paralel. De cele mai multe ori, un element exterior modifică radical direcția gândurilor. Ceea ce la nivel exterior pare continuitate și monotonie devine, la
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
sau mai puțin grave. În noul limbaj al comunicării, câmpul fenomenal pune în mișcare neașteptată câmpul conștiinței, dar cu un mare grad accesibilitate și cu maximum de mesaj. Tâlcul e găsit în psihologia eternă a mulțimilor, care implică o ancestrală neliniște deviată în spaimă. Și o reflectare în actualitate: Această cutie cu chibrituri este un adevărat simbol. Cred că epoca noastră este plină de asemenea derizorii catastrofe. Trăim de la un timp în plină panică. Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
dedublând rima ultimei scoici. Aceeași sete devorând/ înserarea, descătușând clipa/ înainte de verb./ Citând ploaia,/ justificând stânca,/ vei adormi a doua lacrimă."; "Semnând declarația/ de dependența a zborului/ unei alte păsări,/ vei concedia amurgul,/ peste mareea din palma/ ultimului anotimp."; " Dedic neliniștea/ unui anotimp,/ întocmind sentința/ ultimului amurg./ "Ai abrogat anotimpul,/ căutând în nimic/ sâmburele de măr,/ împrăștiind rima/ din acoladă./ Nu ezita umbra fructului,/ iertând tăcerea."; " Niciodată toamna/ nu vei afla metafora/ pentru care ploile/ săvârșesc silaba/ unui alt amurg." Mie
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
să nu supere atenția societății unde, în chipul cel mai util și cel mai plăcut, i se adăpostește persoana și i se apără interesele". De-asta sînt, vezi bine, gingașe. Fie că scrie despre ideal, trecînd de la feldmareșali și istorice neliniști ale popoarelor, rezolvate grotesc, la filosofi și la studiile, din nou în vogă astăzi, despre swarm intelligence, inteligența roiului, sau scrie despre feminism și micile écart-uri (sic!) ale oamenilor mari, despre lacrimi, politică și literatură, despre "lenea gîndirii și hărnicia
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
fi transformat dintr-un fruct al libertății redobândite pe ruinele URSS - cum părea în momentul proclamării sale - în expresia unei alte aserviri față de Răsărit, 18 ani mai târziu, când purtăm acest dialog. De aceea mă gândesc cu speranță și cu neliniște, totodată, la alegerile parlamentare din primăvară - cruciale pentru viitorul european al Basarabiei. Ceea ce trăim noi acolo, dar în bună măsură și românii din România (în care ofițerii fostei Securități fac jocurile politico-financiare), sunt consecințele celui de-al doilea război mondial
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
al lui Mircea Horia Simionescu (este prenumele pe care ar fi trebuit și i-ar fi plăcut să-l poarte) este întruparea scriitorului suspendat între ochiurile adevărului și labirintul ideilor zadarnice, între terenul ferm al cunoașterii și întinderile înșelătoare ale neliniștii: "totul stă în mine foarte aproximativ și, deopotrivă, cât se poate de precis". Este împătimitul în a cărui inimă totul se traduce în cuvinte, iar experiențele de viață se transformă involuntar în fapte estetice, scrisul luând-o deseori înaintea vieții
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
propriile lui construcții labirintice...". Alteori scriitorul este comparat cu un hamster care suportă pe viu, în deplină stare de conștiență, disecții și amputări dintre cele mai dureroase. Dar scriitorul are și privilegiul de a simți gustul incredibil de seducător al neliniștii...
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți". Să te desprinzi de prezent, să îl pui în paranteză, să uiți imediatul. Condițiile odihnei. Ea este posibilă prin îndepărtare. Dar îndepărtarea de imediat, de concret, de neliniștea lui nu este altceva decît o călătorie în amintiri, în ceea ce te alcătuiește, în ceea ce definește raportul adînc cu sinele. Departe de zgomotul oamenilor se aude zgomotul omului. Se aud vocile ființei pe care o porți cu tine fără să
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
a arătat simptomele unei societăți închise traumatizante și catastrofa alienării și a dezumanizării, induse de absența libertății. Cercetător al cancerului, căutând în laborator un citostatic mai eficient, medicul Ion Cristian, personajul central al romanului, vedea foarte bine și arăta cu neliniște celor din jurul său (îndeosebi studenților) că mai gravă decât boala unui individ, posibil a fi izolată și învinsă, e maladia întregii societăți, imposibil a fi limitată ca efect și eradicată din moment ce nu e nici măcar recunoscută. Ofensiva incomodă și stăruitoare a
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
săi vor să-l închidă în laborator, să-l despartă de catedră, să-i diminueze influența civică. Opozanții săi devin dușmani abili, care îl sapă pe toate planurile (profesional, politic, sentimental, familial). În demnitatea morală a profesorului Cristian și în neliniștea cercetătorului implicat în viața politică și socială, contemporanii primei apariții a romanului Orgolii au întrezărit silueta academicianului Octavian Fodor (1913-1976), specialist în gastroenterologie, medic clujean de prestigiu, cu autoritate civică și științifică impresionantă în anii '60-'70. Ecoul romanului în
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
Barbu Cioculescu Se apropiau sfintele sărbători, o neliniște pulsând din necunoscute straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
vorbește sincer și emoționant despre performanță în teatru, despre implicare și modestie, despre ororile înfăptuite de om pretutindeni. Un spectacol vibrant, puternic, un spectacol cu miză, în care se simte o școală solidă de teatru, se simte smerenie și o neliniște tușantă a creatorilor.
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
obiectul în cauză. Nu sîntem nici noi, în atari circumstanțe, despărțiți de întreg, căci îi putem realiza prezența transfiguratoare astfel cum o lentilă ar concentra lumina pînă la aprindere: "duc în brațe cartea/ singurătatea/ lumina ei ca nisipul/ privind în neliniște// mă așez în genunchi/ lipindu-mi obrazul/ de cuvinte/ sărut în gând muritoarea mână/ care a scris nerăsplătită/ singură" (duc în brațe cartea). Sau: "in// veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
devalorizată prin colonizare. Vorbim aici despre contribuțiile lui Edward Said, Franz Fanon, Albert Memmi și Homi Bhaba, devenite deja clasice în domeniu. A doua fază cuprinde ultimele decenii ale secolului al XX-lea și ar fi perioada marilor ambiguități, a neliniștii identitare, a neputinței de a defini, delimita și obiectiva caracteristicile, de a pătrunde în adâncuri și a trasa clar diferențele, deoarece, pe de o parte, s-a creat o rezistență la tot ceea ce e legat de perioada colonială, iar, pe
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
de un număr mai mare de cititori? Să fie dorința de a ajunge în rând cu popoarele mari, puternice, cu acei cuceritori ce se lăudau cândva că asupra imperiului lor soarele nu apunea niciodată? Sau să fie și o oarecare neliniște ontologică la mijloc, o profundă nemulțumire legată de propria istorie și cultură, de un trecut mai puțin "evoluat", astăzi, când tradiția pare ceva desuet și nu mai este deloc apreciată? Răspunsul, probabil, le cuprinde pe toate. Cititorul modern, interesat în
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
acasă, pe stradă, la locul de muncă sau în alte locuri pe care acesta le frecventează, o supraveghează în mod sistematic sau o alarmează prin apeluri telefonice sau alte mijloace de transmitere la distanță, cauzându-i astfel o stare de neliniște și teamă din punct de vedere psihic. Retragerea plângerii prealabile de către victimă presupune că aceasta a ajuns la concluzia că se poate împăca definitiv cu agresorul pe calea medierii, în urma căreia poate obține o hotărâre judecătorească prin care acesta este
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
amplifica până la acele dimensiuni. Ada se dezbrăcă foarte repede și timp de zece secunde, Rică văzu poate cel mai frumos trup de femeie din toate câte avea să mai vadă În Întreaga sa viață și cu toată starea sa de neliniște, frică și revoltă nu se putea stăpâni să nu admire Într-o stare de excitare crescândă minunata fată goală care a Îmbrățișat lățimea biroului, s-a Întins pe acesta lăsând la vedere o grimasă care exprima rușine, decădere și repulsie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]