2,334 matches
-
-le la infinit, puterea crea monopoluri ale unor tipografi și librari pe care voia să-i favorizeze. În plus, nu exista nici un acord internațional, iar privilegiile nu erau respectate în afara frontierelor țărilor unde fuseseră stabilite. Ideile vehiculate de cărți au neliniștit repede autoritățile. Dacă biserica favorizase adesea introducerea tiparului, ea era păstrătoarea ortodoxiei și trebuia să împiedice difuzarea ideilor eretice. Chiar din 1479, universitatea din Köln primea de la Sixt al IV-lea autorizația de a interveni împotriva cărților eretice; se iau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20. Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21. Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar, dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. 22. Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos. 23. Voi ați fost
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
simți acasă, așa cum se simțea în cosmosul antic și medieval. Universul este perceput acum ca fiind străin destinului său individual: îi apare ca o celulă strâmtă în care sufletul său se simte prizonier sau ca o infinitate ce exilează și neliniștește. În fața tăcerii eterne a stelelor și a spațiilor infinite care îi rămân indiferente, omul este singur cu sine însuși. Și fără patrie. Descriind în termeni atât de clari exilarea metafizică a omului modern, însemnarea lui Pascal intuiește cu mult înainte de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
intelectuală metoda nu este particulară formativă, dar nu este nici periculoasă într-o calitate asemănătoare. Șomajul este oprirea sa din dezvoltare : diploma nu este egală cu slujbă. O anchetă în acest sens, în 1989, arată că: „frica, panica de șomaj, neliniștește 65-85 % dintre tineri”. Tinerii față de școală Condițiile de școlarizare sunt profund modificate în raport cu cele trăite de elevii generațiilor precedente. Școlarizarea obligatorie a fost prelungită până la 16 ani, când analfabetismul era în real progres. Mai mult de jumătate din populația școlară
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
nu mai suntem. Când eu sunt aici, ea e absentă. Ea nu-i privește nici pe cei vii, pentru care moartea nu există, nici pe cei morți, pentru care ea nu mai există... Și atunci, la ce bun să te neliniștești? De ce să suferi pentru ceva ce nu este aici? La ce bun să mergi în întâmpinarea unei suferințe considerând prezent un etern absent? Doar gândul morții există și poate cauza suferințe sufletului, moartea însă n-o vom întâlni niciodată. A
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și ale patului? Cuvântul plăcere creează probleme, deranjează, generează reacții epidermice; ceea ce numește el îl neliniștește pe fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare să corespundă realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu oamenii liberi 213; a femeilor 214 tiranie 248 și viață filosofică 221, 225-227, 244-249 Psihanaliză inventată de Antiphon 11, 88-90, 93, 161; și Aristip 113 Religie ateism - și imanență 190, 274-275; și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu fervoare și persuasiv dacă e cazul, insistă, răstoarnă. Vrea să schimbe lumea. E iluminat. Intuiește mersul lumii, formulează ipoteze, dă sentințe, judecă. Mai și desființează dacă se impune. Totul în numele ideilor. Mai ales în numele ideii de dreptate. El e neliniștit, fremătător, într-o irepresibilă mișcare browniană. Cazul Kazantzakis pare emblematic în acest sens. Soljenițîn însă prezintă un alt exemplu de intelectual. Intelectualul critic, rezervat, atent, circumspect, ponderat nu face obiectul discuției de față. Atunci când îți suprimi entuziasmul atașării de o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
perfecțiunea și nu se oprește până n-ar aduce paradisul pe pământ. Tatăl său, care aflase că ar fi devenit bolșevic, cu bun simțul specific omului simplu dar onest, îl somează: „Vezi că pun câinii pe tine”. De copil, e neliniștit, însoțit de incertitudine, de căutări care nu se opresc. E în căutare permanentă de hrană intelectuală. La început își potolește nevoia de ideal cu lecturi din viețile sfinților, apoi într-un târziu se oprește în ideile lui Nietzsche pe care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și așa tineri sau cruzi să se fi despărțit de viață. Moartea ar fi fost doar o absorbție a vieții în pântecele primitor al pământului. Moartea, adevărul, libertatea, dragostea sunt experiențe care-l zguduie, nu sunt simple teme livrești, îl neliniștesc până la a-l scoate din circuit. E pe urmele lor, niciodată elucidândule. Și ele sunt pe urmele lui, fără să-l slăbească. Întors acasă în prima vacanță studențească, trăiește sentimentul chinuitor că singur s-a izgonit din rai. Experiamentase dragostea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se fi apropiat cultural de Hristos. În Fugă spre câmpul cu ciori, Baștovoi are un capitol în care provoacă o întâlnire cu moartea. Se îmbată, el care nu era un alcoolic, și experimentează o stranie alunecare spre ținutul care-l neliniștise atâta de copil. Este o pândă periculoasă, cu atât mai mult cu cât moartea vine la întâlnire: „Trebuia să mor așa de prostește. Da, dacă aș mai putea întoarce timpul înapoi, nu aș mai bea niciodată, nu aș mai ispiti
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cea mai tulburătoare și importantă dintre toate: „De ce trebuie să mor?”. Cunoscându-se pe sine și cunoscând lumea, Eul personal realizează raporturile sale directe și imediate cu sine și cu ceilalți, dar cu toate acestea el va continua să fie neliniștit. Această neliniște va da naștere interogației, continuu repetată: „Cine sunt Eu?” și „Care este destinul meu?”. Ori această neliniște este expresia raportului Eului cu sine Însuși. Ea este de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În mod critic persoana umană și actele acesteia. Conștiința morală este completată de gândirea explicativă sau reflexivă, de cugetare, care este procesul psihic ce dă o formulare coerentă și inteligibilă conținutului conștiinței morale. Cugetarea este cea care răspunde Întrebărilor ce neliniștesc conștiința morală și care, În același timp, este obligată să le explice. Relația dintre conștiința morală și cugetare este de următorul tip: conștiința Întreabă și cugetarea răspunde. Omul este o ființă neliniștită. Ne dăm seama de această neliniște interioară prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eternitate. Știe Însă că acest lucru este imposibil. Din acest motiv, Încearcă „să iasă din timp”. Ieșirea din timpul lumii, al cosmosului, este proiecția unei aspirații a supraeului moral și spiritual. Dacă ar fi numai trup, omul nu ar avea neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra destinului său și proiectează speranțele sale În salvarea printr-un miracol. Având Însă și spirit, omul se deschide. Neliniștile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Într-o anumită măsură, Înțeleasă numai atunci când o experimentezi personal. Dar „măsura suferinței” diferă de la o persoană la alta, chiar dacă, În mod formal ea este aceeași ca natură, ca etiologie. Patologia psihomorală ne oferă aspectele unor experiențe subiective interioare, care neliniștesc persoana, atunci când se manifestă ca o regresiune către trecut sau ca o Întoarcere către sine. Ea are, dimpotrivă, un caracter deschis, zgomotos, atunci când ia forma unor acte de violență sau de exaltare. Existenta unei patologii psihomorale este incontestabilă, dar ea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe alții. Aceasta mă umple de neliniște. Cum mă voi Înfățișa Înaintea lui Dumnezeu la judecata acestuia? Cu binele pe care nu l-am făcut și cu răul pe care l-am făcut?”. În perspectiva moralei creștine, moartea nu mai neliniștește prin ideea perisabilității ființei. Ea pune probleme de ordin moral, legate de responsabilitatea persoanei pentru viața pe care a trăit-o. Neliniștea În fața morții este dată, În acest caz, de răspunsul pe care persoana va trebui să-l dea În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
problemele sale. Încă de la Erasmus, orice umanist pune problema omului și Încearcă să o rezolve. Cum poate fi Înțeles și definit omul? Ființă plenară și complexă, unică În lume, omul descoperă că este singur, iar această singurătate Îl tulbură, Îl neliniștește, ori de câte ori se Întoarce, prin reflecție, asupra lui Însuși. Această neliniște naște interogația ultimă, care este mereu repetată: „Cine sunt?” și „Care este destinul meu?”. Se poate răspunde la această Întrebare În interiorul meu sau În afara mea? Dacă voi Încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
devotament crescut, înclinație obsesiv-compulsivă scazută) - obțin performanțe bune în munca prestată, sunt satisfăcuți, în schimb interesul față de alte domenii care nu au legătură cu munca este scăzut; workaholicii compulsivi (ambele dimensiuni sunt crescute) - de obicei au performanțe mai slabe, sunt neliniștiți, intră în conflict cu ceilalți, ritualizează obiceiurile de muncă; nonworkaholicii (ambele dimensiuni sunt scăzute) - se implică mai mult în alte activități decât în cele de muncă; nonworkaholicii compulsivi (devotament față de muncă scăzut, inclinație obsesiv-compulsivă crescută) - se angajează și petrec mai
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o vreme, revine la vechea sa meserie: desenatoare. A fost angajată cu acest titlu de o mare întreprindere de construcții. Își desfășoară meseria într-un birou împreună cu o altă colegă și cu trei bărbați. La început Gertrude nu s-a neliniștit atunci când cei patru colegi plecau împreună să dejuneze, fără să o invite și pe ea. Apoi, încetul cu încetul, ea a realizat că cei trei colegi nu o plăceau, mai ales femeia care o agresa cu remarci de genul: „Du
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acestor credințe, la formarea sufletului etnic au contribuit ordinea spirituală moștenită, folclorul („expresie” și „ordine de viață”), Biserica și Curtea boierească, în fine un gen de literatură scrisă, cărțile populare. Cartea lui P. este strigătul de alarmă al unui intelectual neliniștit de rezultatele nefaste ale modernizării, care distruge structurile civilizației sătești tradiționale fără a pune ceva trainic în locul lor, care îl scot pe om din armonia firii, îl înstrăinează, îl însingurează. De asemenea, autorul declară că a vrut să facă mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
în aceleași păcate sau în păcate și mai grave, înseamnă că ea este de la diavol, pe când, dacă acea amintire a păcatelor îl duce pe om la pocăință și îndreptare, înseamnă că este de la Dumnezeu. Orice păcat săvârșit aduce cu sine neliniștea (Geneza 4, 9-11), pe când viața în Duhul Sfânt aduce pacea; păcatul aduce mustrarea conștiinței (Rom. 2, 9; Ps. 37, 3), Hristos aduce liniștea și lauda conștiinței; păcatul aduce bolile trupului (I Cor. 11, 30), Hristos aduce sănătatea morală, sfințenia și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
într-un sacru sanctuar, la fel ca celelalte. Aici slujeau tot douăzeci de preoți, dar erau îmbrăcați diferit. Nouăsprezece erau îmbrăcați în haine aurii, numai unul singur avea hainele purpurii. Levitau milioane de luminițe palide, haotic, dând impresia că sunt neliniștite, dezordonate și dezorientate. -Cei nouăsprezece sunt Mai marii luminii restauratori ai vieții. Cel cu haine purpurii este Mai marele marilor luminii, ajutorul Domnului. Preoții își văzură de treabă, fără să ne dea atenție. Trecurăm de ușă, dând de două săli
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Nietzsche, sunt niște idealiști nemulțumiți, care au trecut prin optimism, sunt oameni care în sufletul lor au mult optimism, acest optimism care există azi în Argentina în spatele pesimismului din fiecare tânăr cu care mă întâlnesc pe stradă și care este neliniștit și disperat, în același timp"28. Tristețea și angoasele personajelor lui Sábato trebuie puse în legătură cu propria biografie a autorului, desi Sábato spune că este simplu să poți răspunde la întrebarea dacă personajele te reprezintă, cu un simplu " Da, Madame Bovary
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
165. Bordelul este sexul în stare pură, iar imigrantul solitar care intră într-un bordel își rezolva problema ușor, "cu tragică facilitate cu care se rezolvă acest lucru în locurile astea sinistre", spune Sábato. Nu era, deci, sexul ceea ce-l neliniștea pe imigrantul de la Buenos Aires, ci el tânjea după comunicarea cu altă ființă, după iubire, după femeia că iubita, mama, cămin, si nu prezenta, atât de pasagera, a acesteia ca obiect de desfrâu. Așa cum spun versurile unui tangou: În viața mea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]