3,831 matches
-
trăiri reale, vorbele fără fapte sunt ficțiuni.Ficțiunile în literatură înseamnă mister, în viața reală sunt minciuni.Cuvânt, gest, sentiment ... viață.Camelia Constantin martie 2017... V. ABIS, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017. Stătea nemișcat pe marginea abisului. Ținea strâns, în pumn, talismanul timpului. Cu ochii închiși derula în minte filmul vieții sale. Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente. Nu-i mai era teamă
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
simple proiecții ale unei holograme formate din iluziile trăirilor, pe care ți le-ai creat singur. Nimic nu-i real într-un univers în continuă mișcare. Fiecare om își țese propria poveste, dar nu este capabil, ... Citește mai mult Stătea nemișcat pe marginea abisului.Ținea strâns, în pumn, talismanul timpului. Cu ochii închiși derula în minte filmul vieții sale.Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente.Nu-i mai era teamă
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
mâine am câteva spețe grele și vreau să revăd dosarele. Aștept telefonul tău! Noapte bună! Sărut mâinile! Puțin nervoasă că a fost refuzată, Mihaela a trântit portiera. Mihai a pornit mașina și s-a pierdut în noapte. Femeia a rămas nemișcată până când luminile bolidului nu s-au mai văzut. A doua zi după ședințele de la instanță, a plecat spre Căminul de Copii. Cum l-a văzut secretara intrând în birou s-a schimbat la față, instantaneu roșeața a apărut pe obrajii
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
și accesul spre loc. Cand a venit însă cu mașina, și-a găsit locul ocupat de o doamnă. Nervos, omul a scos pistolul, a tras, iar doamna a murit pe loc. N-a rezolvat nimic, pentru că mașina doamnei a rămas nemișcata și va mai rămâne în parcarea lui, până când se va pronunța justiția. Nimeni nu se poate atinge de ea. Locul 4 Unui șofer din Zimbabwe i s-au încredințat 20 de alienați mintal, pe care urma să-i transporte dintr-
S-au acordat PREMIILE PENTRU PROSTIE pe 2013 [Corola-blog/BlogPost/92777_a_94069]
-
neștiutori - patas sau descerebrados, cum îi supranumesc pamplonezii pe candidații involuntari la sinucidere - sunt surprinși adesea pe picior greșit. Poate și pentru că tind să se ridice imediat după ce sunt aruncați la pământ, încercând să fugă mai departe, în loc să rămână culcați, nemișcați. Îndeosebi americanii și australienii dețin recordul la accidentări. Cu toate acestea, e un adevărat miracol că se înregistrează relativ puține incidente grave și extrem de rare cazuri mortale. Taurii sunt programați genetic să evite îmbulzeala, fiind mereu în căutarea unui „tunel
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
mai respiram. Sunt pus pe mina aia, deci stau pe spate. Dacă ai sta câteva minute, ar fi chiar foarte plăcut. Toată lumea ar zice... ce face Mihai Călin?! Stă pe spate și zice niște vorbe. Dar dacă stai două ore nemișcat, e inconfortabil. Într-un exercițiu de imaginație - dacă în viața reală ați sta pe o mină, știind că o mișcare ar putea-o face să explodeze, care ar fi ultimul gând? Ce ar face Mihai Călin? Asta încerc să fac
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
Beliov. Beliov acesta era un individ fără vârstă, nu prea înalt, dar bine legat, cu părul deschis la culoare cam rărit în creștet. Ochii săi albaștri îl cercetau pe partenerul de conversație cu căutătura luptătorilor sau boxerilor care se privesc nemișcați înainte de a evolua pe saltea ori în ring. Omul avea cutele nasului adânci și colțurile buzelor trase, de parcă ar fi zâmbit ironic fără contenire. Mergea legănat, balansându-și brațele pe lângă trup. Deși era vară, purta costum. Într-o singură zi
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
ce-și tot marea volumul. Se îndrepta spre șezlong când piciorul ei încălțat doar cu papucul de casă simți o frunză ce se zdrobea. Să curat puțin frunzele astea, isi spuse! Se uită la picior și rămase cu privirea acolo nemișcata, terasă era acoperită cu petale de trandafir de culoare roșie și albă. I se făcu frig, apoi tremurând se duse la șezlong, se așeza și mintea ei nu înțelegea ce se întâmplă. Apoi își aminti, acum își amintea, florile de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
înmormântate, piatra lovită de copite, o dragoste neterminată ne apasă, uneori pământul este mai curat decât cerul. Eu scriu tragedii, spune Dionisos. Cine îl crede? Omenirea seamănă cu ursul fugărit de foame din pădure. Așa am rămas după pierdutele iubiri. Nemișcat. Pentru cât timp? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Never / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
pe care o știam din copilărie, dar erau mulți, mulți ani de când nu o mai rostisem. În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într‑un scenariu de groază: - Cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau! VA URMA... de Dorina Stoica Referință Bibliografică: Bietul om sub vremi cap III Primarita- o
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un roi de schije din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că asistase la scenă. Cine e? Vorbește, ți-o poruncește un prior al Florenței! Bărbatul nu părea prea impresionat. — E doar baba Martina. E nebună, să nu o bagi În seamă. Și-a pierdut amândoi copiii la Campaldino. Dante rămase nemișcat pentru Încă o clipă, În timp ce mulțimea reîncepuse să Îl Înghiontească În mișcarea ei frenetică. Acea referire la mozaicar trebuie că fusese o Întâmplare. Ori poate că unul dintre polițai povestise ce văzuse În biserică, iar zvonul se Împrăștiase. Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe poet să se apropie pentru a se ridica toți deodată, Înclinându-și fruntea Într-o plecăciune mută, măsurată dar politicoasă. Dante Își plecă și el fruntea, uluit: Întregul corpus al artei fiziognomoniei era acolo, dinaintea ochilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu plete negre și dese, care Îi cădeau peste umeri. Ochii acvilei scăpărau pe chipul său tânăr, Însă deja marcat de veghea studiului ori de o tainică neliniște. Aștepta nemișcat, ca unul din marile mozaice bizantine pe care Dante le văzuse În delta Padului. Asistase la prezentări În tăcere, fără să Își dezlipească nici o clipă privirea de pe fața poetului. Vorbi fără să aștepte ca Teofilo să Îl introducă. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care dansatoarea Își curmă dintr-o dată rotirea vertiginoasă, aparent fără nici un efort, ca și când nu ar fi cântărit nici cât un fulg. Mantia Îi căzu la loc peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând că nu Își dădea seama de frenezia pe care o deșteptase În cei de față. Dante rămăsese și el Împietrit. Își Închise grăbit gura, pe care trebuie că o ținuse deschisă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alergare. Amnarul căzu ricoșând cu un sunet metalic pe pardoseala din piatră, În timp ce el Încerca să-și păstreze echilibrul. Mâna Îi fugi spre mânerul dăgii. Dar când reuși să o scoată, atacatorul misterios dispăruse deja dincolo de gardul de pari. Rămase nemișcat, Încordându-și auzul pană la chin, spre a Încerca să deslușească vreun zgomot În Întuneric. Parcă nu era nimeni. Se aplecă pe vine, să caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e bine ca un confrate să le cunoască. — Ce vrei să spui? — Cine știe, poate că Într-adevăr vei fi În măsură să mă ajuți... poate că știința dumitale... continuă Teofilo fără să răspundă la Întrebare. Mai rămase o clipă nemișcat, ca și când ar fi voit să depășească o ultimă perplexitate, iar apoi se apropie de un scrin. Îl deschise și scoase caseta perfect cubică, făcută din Întunecatul și prețiosul lemn african iubit de faraoni. Meșteri ceva scurt pe una din laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
consecințele? Dacă vei fi descoperit... Inchizitorul scutură din cap. — Nimic nu va putea fi niciodată pus În legătură cu persoana domniei voastre și nici cu sfânta Biserică. Acquasparta Începu să străbată Încăperea Înainte și Înapoi, Învârtindu-se În jurul lui Noffo, care rămăsese nemișcat. Apoi se opri dintr-o dată. — Ei bine, fă-o, hotărî el În cele din urmă, oprindu-se. — E deja făcut. Mă bizuiam pe aprobarea eminenței voastre. 15 În aceeași zi, după-amiaza târziu Bargello se Înfățișă din nou În chilie. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și Încruntat, simțea asupra lui ochii dansatoarei, Înconjurați de umbre. Se Întoarse cu fața la perete, pentru a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
femeia. Îmi vreau răsplata, adăugă ea cu un glas fără ton, ca și când nu ar fi priceput Înțelesul a ceea ce spunea și s-ar fi mărginit să repete un sunet dintr-o limbă necunoscută. Începu să plângă În tăcere. Dar rămăsese nemișcată, În picioare, În mijlocul Încăperii. — Răsplata. Capul Îl durea din nou. Niște Înțepături ușoare, nu mâna de fier din anumite nopți, ci atingerea ușoară a unui vechi dușman ce nu se vrea uitat. Mușchii de pe față i se contractară Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stranie. Se aplecă pe vine, Încercând să ia o poziție de apărare, strângând daga din răsputeri, așteptând ciocnirea cu masa care se năpustea asupra sa. Dintr-o dată, orice mișcare se opri la câțiva pași distanță, ca prin farmec. Omul rămăsese nemișcat. Poate că Își lua elan pentru a-l ataca, se gândi Dante cu teamă. Apoi, o pânză mare parcă se Însufleți de o viață proprie, ridicându-se de pe frânghia de susținere, Înainte să cadă peste el. Simți cum pânza udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bine, până la urmă, ai Început lucrul la Ospățul acela al dumitale? Acea sumă a Înțelepciunii despre care ne-ai vorbit? Dante ceru din nou să i se umple cupa. După ce cruciatul execută comanda, poetul o luă cu amândouă mâinile, rămânând nemișcat În acea poziție, cu buzele strânse. Apoi, după câteva clipe, se scutură. — Nu. Opera aceea, care Îmi părea atât de oportună acum câteva zile, În ultimele ceasuri și-a pierdut orice interes, pentru mine. Acum mă gândesc la un volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ajunge la adevăr, și hărăzit, din această pricină, să rămână În tenebre, afară din casa Domnului. Și Cecco Angiolieri, sfâșiat de melancolia care Îl străbate ca o otravă fără leac. Fiecare ar fi putut ucide, pentru pasiunea sa. Veniero rămăsese nemișcat, ascultând În tăcere. Se mărgini să Își Încrucișeze brațele peste piept. — Dar În acele crime nu simțeam gustul pasiunii. Purtau semnul unei alte umbre, mai zise poetul. — Care? — Durerea. Durerea unui suflet smuls de pe propriul său pământ, aruncat În frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]