834 matches
-
Într-un triumf oricât de discret și personal, singurul, totuși, genuin, posibil, prin care spraviețuitorul - adică eu Însumi - ar prelungi și multiplica supraviețuirea sa În descendenți - tu”... Adresarea devine, de data asta, directă, la persoana a doua singular, către copilul nenăscut, nedorit, căruia i se Închină Kaddish-ul convulsivei confesii. Nonexistența descendenților, tatăl care refuză rolul de tată, o vede „În contextul lichidării necesare și fundamentale” a propriei existențe. Rugăciunea dedicată morților devine, de fapt, refuzul obstinat al „metamorfozării” supraviețuirii În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
an de grădinița trebuie să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Domnule, doresc să vă felicit pentru că, pe 3 aprilie, v-ați pronunțat pentru caracterul sacru al vieții umane, inclusiv al vieții încă nenăscute. A început în chip bizar. Spuneți-mi Smitty. Departe de a fi clasica perioadă a exploziei și creșterii intempestive, adolescența mea a fost, mai mult sau mai puțin, o perioadă de letargie. Ispita mi se înfățișează mai întâi sub chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât ce este la cinci centimetri de voi. Vă interesează atât cât e un pat al lui Procust, de multe ori nici atât. Și lupii atacă, de multe ori pe muțește. Ei apucă și zdrobesc, sfârtecă, și femeia însărcinată, și copilul nenăscut moare și el, bărbatul cu carabină. Mor toți. Sunteți nepregătiți și muriți ca muștele. De ce această mare de zăpadă, de ce o haiată de lupi și nu o primăvară cu flori parfumate? Neprevăzutul, iată-l rânjind ca lupii flămânzi. Împrejurările nefaste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să sune familiar. I-am cercetat fața plină de găuri și cicatrici. — Te uiți la urmele de pe fața mea ? mama mi le-a făcut, cu fusul cu care torcea lâna. Acum știu cine ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-l vadă pe Capitolul Unsprezece preluând afacerea familiei și aducând-o la faliment În mai puțin de cinci ani. Înainte ca același Capitol Unsprezece să Înceapă să poarte o linguriță de argint la gât, reiterând pronosticurile Desdemonei despre sexul copiilor nenăscuți Încă. S-a retras Înainte de a i se goli conturile și de a i se anula cărțile de credit. Înainte ca Tessie să fie silită să vândă Middlesex și să se mute În Florida cu mătușa Zo. Și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aruncat ca pe dinții de lapte, ceva care a fost parte din tine și care acum nu mai înseamnă nimic. Patița Silvestru, Isprăvile lui Vicu Năstrușnicu, Editura Ion Creangă, București, 1980. Copertă și ilustrații de Nastac Ștefan Povești pentru copilul nenăscut Bogdan Romaniuc Într-unul dintre dialogurile sale cu Jorge Luis Borges, consemnate de Orlando Barone, autorul Tunelului, Ernesto Sabato, afirmă că „romanul trebuie să alterneze momente de poezie cu momente comune, tot așa cum statuia o așezăm într-o piață, ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
romanului, în casa vagon se face liniște. În ultima parte din Fata din casa vagon, scriitoarea schimbă perspectiva narativă, și aflăm astfel că în întreg romanul nu au fost decât poveștile pe care Ileana i le-a spus Inei, copilul său nenăscut. „Cutia chinezească“ sau „păpușa rusească“ Femei de plastilină albastră sau de carton, păpuși de pânză tăiate cu foarfeca pe fundul apei dintr-un material gros, fetițe care plâng în jurul unui borcan cu dulceață de nuci verzi, care se fac „frați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
decorul rămâne același, trist și dezolant. Fata din casa vagon, de Ana Maria Sandu, împrumută ceva din romanul The hours al lui Michael Cunningham. În ultima parte a romanului Fata din casa vagon, aflăm că Ina este de fapt copilul nenăscut, pe care Ileana l-a făcut să trăiască în paginile caietului său, i-a arătat copilăria ei, adolescența și prima iubire, viața mizerabilă pe care ar fi putut să o trăiască și casa vagon care ar fi înghițit-o și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
ieși, în hoarde triumfătoare, cu ochi teribili, plete de lumină albă, palme împrăștiind 82 flăcări, ca să spulbere dintr-o dată nenorocitul edificiu al civilizației noastre. Subteran, subteran - cuvântul ăsta ne fascina. Dedesubt se aflau gnomii, blajinii, atlanții, vrăjitoarele, zânele, hipogeii, morții, nenăscuții, precum și dublul fiecăruia dintre noi. Căutarea trebuia să se-ntoarcă spre pământ, să dea în lături humusul plin de râme și cârtițe ca să găsească Intrările. Ajungeam, tot vorbind, în valea plină de flori. Ne tolăneam între flori, în aerul verde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
interiorul altora, explorând abisalitatea spiritului până la esența omului, care este conștiința-de-sine, redescoperirea dublului din noi ce ne reîntregește, ne redă stării primordiale, dinaintea păcatului biblic: , adică te depărtezi de archaeus-ul tău, care ți-ar confirma sensul valoric al firii. Gemenii nenăscuți vorbesc între ei - aluzie metaforică la pregeneză, la încercarea de a prinde substanță, de a se individualiza într-un alt spațiu decât cel impus de sacralitate. Intrarea și ieșirea din moarte sunt o condiție a cunoașterii prin care Iona se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
în noi ca ceva neîntrerupt, ca ceva care nu poate fi „parte“ decât împreună și odată cu viața; și nu numai cu viața noastră, ci cu sursa tuturor vieților, a vieților din tot timpul, al veșniciei celor născute și tuturor celor nenăscute... Conștiința este, ca să spunem așa, o instanță a vieții interioare prin care „ne dăm seama“ că știm ceva. Altfel spus, noi știm ceea ce știm sub forma sub care conștiința își însușește această stare de realitate. Noi realizăm astfel ceea ce știm
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întâlnind negustori și conducători, clerici și țărani, bărbați și femei aparținând multor culturi și clase sociale, am fi avut o privire de ansamblu a lumii așa cum începea ea să se schimbe și să se adapteze piețelor, consumatorilor și industriilor încă nenăscute. Pe măsură ce începeți să gândiți despre globalizare, amintiți-vă următorul adevăr: lumea lui Marco Polo este încă lumea noastră. Din cele 6,5 miliarde de locuitori ai planetei, relativ puțini sunt conștienți de existența altor culturi. Mai puțin de 10% dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nu mesteca. Mestecă, dar nu înghiți. Cum e cu putință să ridice atâtea bariere în calea acestor mici personalități în curs de dezvoltare? Copiii vin pe lume prin noi, dar nu din noi. Legătura pe care o avem cu ființa nenăscută e hotărâtă de zei. Atunci, cu ce drept le lansează interdicții și le îngrădește acțiunile, când ei trăiesc încă de pe acum în Casa Viitorului, despre care adulții ha bar n-au cum arată? Aude un tușit greoi în apropiere. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de excentrice, încât pentru ceea ce vrea Jonathan, textul este nefolositor. Se repetă mereu fraze care fac referire la șansă și posibilitate. O pagină întreagă de referiri la vrăjitorie. Sunt posedat de un spirit rău/ un spirit bun/ spiritul unui vițel nenăscut/ al unei muște de cal/ al unii salcâm... Ideea că există o țară în care o persoană poate fi posedată de un tufiș este deprimantă. Jonathan copiază frazele într-un caiet, același pe care l-a folosit cândva pentru observațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
culcușul de opt săptămâni... Strălucea într-o unsoare opacă... suntem miniaturi fără brațe, fără unghii sau umeri... În burta mea ești nervi și mușchi în rețele. Începi să ai oase și muguri de dinți... În ipostaza ei de Gaia a nenăscutului, mama Ioana își asumă o stare simbiotică, o simbioză în care unul crește din alta și o schimbă pe aceasta: să fiu primitoare și blândă cu oscioarele noi... să te aștept cuminte, cum se cuvine... ești acolo, începi să fii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
femeie păcălită să se lase zidită pentru o glorie care nu-i aparține. O femeie care n-a consimțit o clipă la jocul de-a moartea și capodopera. Și care scâncește slab în zidul în care a fost imolată cu nenăscutul prunc. Am recitit la maturitate această baladă despre minunăția sacrificiului Anei, care ne-a fermecat cândva mințile încă necoapte, dar atât de modelabile. Nu. Nu este nimc mai mult în acel text decât povestea orgoliului masculin și a celui voievodal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
este faptul că seamănă ca două picături de apă cu discursurile actuale ale inițiatorilor proiectului de lege pentru interzicerea avorturilor și cu discursurile naționaliștilor care tremură retoric de frica „împuținării” ființei naționale. Toate aceste discursuri conțin obsesia grijii pentru cei nenăscuți și sunt oarbe și surde la nevoile celor născuți deja. Genele sunt mai importante decât indivizii. Ele sunt scop în sine în calitate de „purtătoare de neam”. Persoanele sunt doar mijloace de împlinire a neamului prin nemurire genetică. Autoarea americană - îmi pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de lucru”, subminează independența patriei, denaturează „împlinirea destinului femeiesc” este un atac la „patria mumă” și la „plaiul strămoșesc”, împuținează patrimoniul „partidului părinte” (pp. 124-130). Comunismul nu a operat niciodată cu o etică a drepturilor individuale (alta decât cea pentru nenăscuți). El a operat doar cu o etică a datoriei, zgomotos propagată pe toate canalele. Pe lângă datoria de a construi societatea socialistă multilateral-dezvoltat, femeile mai aveau și datoria patriotică de a naște și crește copii, în general nu mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cât și justificarea. Ceaușescu dorea constructori ai comunismului. Mulți și anonimi. Sacrificabili pe altarul ateu al paradisului terestru. Ideologia care îl anima era cea naționalist-comunistă. Domnul senator ne prezintă un coctail ideologic justificativ de altă natură: creștinism și drepturile omului (nenăscut, se înțelege). Din perspectivă creștină, senatorul alege doar argumente de inspirație vetero-testamentară (contracepția era interzisă în principal fiindcă evreii îl așteptau pe Mesia și nu doreau să rateze apariția acestuia) și fatalistă: femeilor li se refuză liberul arbitru în decizia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
morală și penală) pentru utilizarea pilulelor contraceptive și avort. Drepturile omului nu-i spun nimic despre dreptul persoanei de a dispune de propriile ei capacități (drept în absența căruia libertatea este nonsens). Grija senatorului se îndreaptă doar spre dreptul persoanei nenăscute, pe care o așează sub incidența drepturilor copilului. În paranteză fie spus, m-a impresionat profund că bibliografia asupra drepturilor omului și copilului este citată din manuale de cultură civică de clasa a treia și a noua și nu din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
-mă să mă întreb dacă nu cumva trupa maghiară e, în prezent, cea mai bună din țară. Mai întâi de toate, Vinerea lungă, în regia lui Tompa Gábor, pe un text de Visky András (adaptare a romanului Kadiș pentru copilul nenăscut de Imre Kertésză: un spectacol foarte puternic, o combinație halucinantă de imagine, muzică și text, o litanie îndurerată a identității evreiești și a destinului său în secolul XX (efectul dramatic a fost sporit și de traducerea în română din căști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ales jocul de perspective, amestecul planurilor. Cititorul este pus deseori în situația de a nu mai ști care dintre cei „doi“ Dan Stanca a scris cu adevărat acest jurnal. O tulburătoare întrebare încheie jurnalul sinucigașului Dan Stanca: „M-am văzut nenăscut, vei fi, Doamne, atât de bun cu mine ca să mă lași să mă văd și mort?“. Din galeria de femei malefice a romanelor lui Dan Stanca (scriitorulă, principalul personaj feminin din Mut atrage în mod deosebit atenția cititorului, iar numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
deosebit de importante pe care poate nu le-ar fi putut trage din străfundurile creierului niciodată dacă nu ar fi stârnit de profesor să gândească. Câte creiere nu-și risipesc potențialul din lipsa unui imbold extern sau intern? Câte idei rămân nenăscute din pricina comodității, a indiferenței? Marcu avea nevoie de prezența profesorului, acesta fiind un catalizator misterios care-i angrena mecanismele înțepenite ale celulei nervoase. Din când în când simțea nevoia să se ducă la Alexe, dorința aceasta devenise un viciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu se știe încă de către cine, Șarpele... timpul... pământul. TOT MAI STRĂIN Tot mai străin de lume și de ceilalți, ăștia, și ei, tot mai străini de-aceeași lume (ori de alta...), străini de ei, de vii, de morți, de nenăscuți, curând vom fi cu toții neam de "străini" într-acest chip înfăptuindu-se, în sfârșit, mult visata înfrățire între seminții, pas important către pacea internă, vis frumos, n-ar mai fi nimic de sperat pe planeta pământ, așadar străini din toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
picioarele, îi dă viață și își ia viață, mișcările îngemănate dintre corp și obiect fiind, de altfel, foarte reușite de-a lungul întregului spectacol. Fac parte din dans și scaunul cu rotile, și patul de spital, și păpușile semnificând copiii nenăscuți. Între scenele dansate - multe dintre acestea purtând o intensă încărcătură erotică -, pe ecranul din fundal sunt proiectate tablouri ale Fridei Kahlo, în variante animate, ca și cum personajele pictate ar fi prins pentru un timp viață, pe pânză. Tot direct din tablouri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]