848 matches
-
De asemenea, el a preluat și modelul lakatosian al construcției teoriei care fusese folosit de neorealism (Keohane 1984, 1989a). În ciuda acestei baze comune cu neorealismul, neoliberalismul trage concluzii foarte diferite despre potențialul pentru cooperare internațională susținută. Așa cum am notat anterior, neoliberalii acceptă ideea că statele trebuie să își urmeze interesele în condiții de anarhie. Potrivit lui Axelrod și Keohane, anarhia "rămâne o constantă" (1993:86). Totuși, anarhia singură nu determină gradul sau natura cooperării internaționale. Neorealiștii sunt cel mai aproape de a avea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că statele trebuie să își urmeze interesele în condiții de anarhie. Potrivit lui Axelrod și Keohane, anarhia "rămâne o constantă" (1993:86). Totuși, anarhia singură nu determină gradul sau natura cooperării internaționale. Neorealiștii sunt cel mai aproape de a avea dreptate, spun neoliberalii, când există o interdependență slabă între state. Când interacțiunile economice și politice între state sunt minime, există puține interese comune care să determine cooperarea internațională. Însă când interdependența este intensă, precum după cel de-al Doilea Război Mondial, statele ajung
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interdependența este intensă, precum după cel de-al Doilea Război Mondial, statele ajung să împărtășească o gamă largă de interese, de la gestionarea comerțului internațional până la protecția globală a mediului. Existența intereselor reciproce este o condiție esențială pentru cooperarea internațională, dar neoliberalii insistă că existența acestor interese nu explică prin ea însăși gradul și natura relațiilor de cooperare între state cooperarea internațională rămâne dificil de pus în practică. Pînă și atunci când statele au interese comune, absența unei autorități mondiale centrale le descurajează
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
suficientă pentru a ști că au într-adevăr interese comune cu alte state. Aceasta explică nu numai de ce statele nu reușesc să coopereze chiar și atunci când au interese comune, ci explică și cum cooperează atunci când acest lucru se întâmplă. Potrivit neoliberalilor, statele construiesc instituții internaționale, sau regimuri, pentru a depăși aceste obstacole legate de cooperare. Definite ca "seturi de principii, norme, reguli și proceduri de luare a deciziilor, explicite sau implicite, în jurul cărora converg așteptările actorilor, într-o anumită arie a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
converg așteptările actorilor, într-o anumită arie a relațiilor internaționale", se spune că regimurile internaționale măresc costurile defectării, micșorează costurile de tranzacție și cresc transparența, facilitând astfel cooperarea în condiții de anarhie (Keohane 1984 : 57, 85-109). Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali este adesea caracterizată ca o dezbatere între cei care cred că statele sunt preocupate de avantajele relative versus cei care cred că statele sunt preocupate de mai mult de avantajele absolute. Pentru că anarhia face ca statele să se teamă pentru
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
va asigura Statului B 200 milioane de dolari profit, Statul A ar putea refuza cooperarea. Cu alte cuvinte, promisiunea avantajelor absolute ar putea să nu fie suficientă pentru a încuraja statele să coopereze, întrucât ele sunt interesate de avantaje relative. Neoliberalii neagă ideea de obstacol în calea cooperării internaționale creat de calculele avantajelor relative. Ei susțin că lumea imaginată de neorealiști este prea simplistă. Statele care au încredere în propria supraviețuire, și care sunt numeroase, nu sunt atât de preocupate de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atât de preocupate de avantajele relative pe cât cred neorealiștii; statele tind să evalueze intențiile altor state, precum și capacitățile lor relative; iar atunci când statele au multiple relații cu state multiple, calculul constant al avantajelor relative pur și simplu nu este practic. Neoliberalii caracterizează astfel statele nu ca poziționaliști defensivi, precum le consideră neorealiștii, ci ca maximizatori de utilitate, ca actori ce vor menține cooperarea atâta timp cât ea promite avantaje absolute în favoarea intereselor proprii. În ciuda acestor diferențe, neorealismul și neoliberalismul sunt, ambele, teorii raționaliste
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sunt considerate ca fiind atât de strategice, încât neorealiștii neagă de-a dreptul existența unei societăți a statelor, vorbind de un "sistem internațional", și nu de o societate internațională. Cum este neoliberalismul, prin comparație? Asumpția egoismului este exprimată prin ideea neoliberală a statelor ca egoiști raționali: actori care sunt preocupați în primul rând de propriile interese înguste, și care urmăresc acele interese în maniera cea mai eficace posibil. Ca și neorealiștii, neoliberalii tratează interesele statului ca fiind exogene interacțiunii interstatale, și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neoliberalismul, prin comparație? Asumpția egoismului este exprimată prin ideea neoliberală a statelor ca egoiști raționali: actori care sunt preocupați în primul rând de propriile interese înguste, și care urmăresc acele interese în maniera cea mai eficace posibil. Ca și neorealiștii, neoliberalii tratează interesele statului ca fiind exogene interacțiunii interstatale, și nu văd nicio nevoie să creeze o teorie legată de formarea intereselor. De fapt, explicarea originilor intereselor statelor este exclusă în mod explicit din domeniul teoriei neoliberale. În final, neoliberalii trec
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
posibil. Ca și neorealiștii, neoliberalii tratează interesele statului ca fiind exogene interacțiunii interstatale, și nu văd nicio nevoie să creeze o teorie legată de formarea intereselor. De fapt, explicarea originilor intereselor statelor este exclusă în mod explicit din domeniul teoriei neoliberale. În final, neoliberalii trec dincolo de imagistica în întregime sistemică a neorealismului și acceptă existența unei societăți interna-ționale, dar concepția lor despre acea societate rămâne strategică. Desigur că statele se asociază în construcția cooperativă și menținerea unor instituții funcționale, dar identitățile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neorealiștii, neoliberalii tratează interesele statului ca fiind exogene interacțiunii interstatale, și nu văd nicio nevoie să creeze o teorie legată de formarea intereselor. De fapt, explicarea originilor intereselor statelor este exclusă în mod explicit din domeniul teoriei neoliberale. În final, neoliberalii trec dincolo de imagistica în întregime sistemică a neorealismului și acceptă existența unei societăți interna-ționale, dar concepția lor despre acea societate rămâne strategică. Desigur că statele se asociază în construcția cooperativă și menținerea unor instituții funcționale, dar identitățile și interesele lor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
concepția lor despre acea societate rămâne strategică. Desigur că statele se asociază în construcția cooperativă și menținerea unor instituții funcționale, dar identitățile și interesele lor nu sunt deloc formate sau constituite prin interacțiune socială. Provocarea teoriei critice În vreme ce neorealiștii și neoliberalii s-au angajat într-o ceartă de familie raționalistă, teoreticienii critici au pus sub semnul întrebării înseși bazele proiectului raționalist. Ontologic vorbind, ei au criticat imaginea actorilor sociali ca fiind cea a unor atomiști egoiști, ale căror interese sunt formate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
critici importanți au condamnat motivele din spatele acestei provocări, constructiviștii au văzut-o ca pe o oportunitate de a demonstra puterea euristică a perspectivelor non-raționaliste (Walker 1989). În al doilea rând, sfârșitul Războiului Rece a subminat pretențiile explicative ale neorealiștilor și neoliberalilor, deoarece niciunul dintre ei nu a prezis și nici nu a putut înțelege în mod adecvat transformările sistemice ce dădeau o nouă formă ordinii globale. De asemenea, a subminat asumpția teoreticienilor critici potrivit căreia teoria determină practica în orice mod
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internaționale, natura unor practici instituționale fundamentale, rolul acțiunii non-statale și problema drepturilor omului), dar eșecul raționalist în a explica transformările sistemice recente a încurajat noua generație de gânditori să revizuiască întrebări vechi și situații văzute îndelung prin lentile neorealiste și neoliberale (incluzând controlul armelor de distrugere în masă, rolul și natura culturii strategice și implicațiile anarhiei). În final, avântul luat de noua perspectivă constructivistă a fost sprijinit și de faptul că unii cercetători din aria convențională a disciplinei, frustrați de slăbiciunile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
identitățile actorilor este impor-tantă pentru că identitățile influențează interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează având un set de preferințe pre-existente. Neorealiștii și neoliberalii nu sunt interesați de unde provin aceste preferințe, ci doar de modul în care actorii le urmăresc strategic. Societatea internă și internațională este astfel considerată un domeniu strategic, un loc în care actori formați anterior își urmăresc scopurile, un loc ce
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acestea par să se miște independent de voința, alegerea sau acțiunea umană. Constructivismul și dezacordurile sale Constituirea unui cadru teoretic constructivist pentru studiul relațiilor internaționale a modificat în mod semnificativ axele de dezbatere din acest domeniu. Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interacțiunii strategice au fost astfel criticate pentru propagarea unei deloc necesare "forme subțiri de constructivism" (Laffey și Weldes 1997). O altă nemulțumire a constructivismului implică problema metodologiei. Teoreticienii critici au susținut îndelung că metodologia neopozitivistă apărată de neorealiști și de neoliberali este foarte puțin potrivită pentru studiul acțiunii umane, întrucât indivizii și grupurile analizate conferă sens acțiunilor lor, iar acest sens este modelat de un "câmp" preexistent de semnificații împărtășite, înrădăcinate în limbaj și alte simboluri, iar efectul unor asemenea semnificații
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Pentru neorealiști, determinantul principal al comportamentului statului este distribuția capacităților materiale între state în sistemul internațional, un determinant ce dă statelor motivația de supraviețuire, care, la rândul ei, aduce după sine competiția echilibrului de putere. În măsura în care au discutat despre asta, neoliberalii au văzut și ei interesele statului ca fiind esențialmente materiale, chiar dacă au afirmat importanța instituțiilor internaționale ca variabile intermediare în acest proces. Al doilea factor a fost conceperea prevalent raționalistă a acțiunii umane. Așa cum am văzut, atât neorealiștii, cât și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au văzut și ei interesele statului ca fiind esențialmente materiale, chiar dacă au afirmat importanța instituțiilor internaționale ca variabile intermediare în acest proces. Al doilea factor a fost conceperea prevalent raționalistă a acțiunii umane. Așa cum am văzut, atât neorealiștii, cât și neoliberalii și-au imaginat ființele umane și, prin extensie, statele ca actori atomiști, egoiști, strategici, afirmând astfel o formă standard de raționalitate instrumentală la toți actorii politici. Când au fost combinate, materialismul și raționalismul teoriilor prevalente au lăsat prea puțin loc
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la baza violenței girate de stat, sunt văzute ca fiind secundare în raport cu studiile masculine despre război și conflict în Relațiile Internaționale, datorită asocierii lor cu conceptul de politică internă "soft" (a se citi: feminină). Ca rezultat, cercetătorii neorealiști și cei neoliberali din Relațiile Internaționale teoretizează politica și sfera internațională "într-un mod care garantează că femeile vor fi absente din cercetările lor, și că agendele lor de cercetare vor rămâne neschimbate" (Steurnagel 1990: 79-80). Cercetarea feministă nu este o formă de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Pentru a realiza acest lucru, cercetătorii feminiști trebuie să-și aducă întreg bagajul de cunoștințe teoretice și empirice în studiul unei game largi de probleme, și sub nicio formă să nu cedeze teme cheie de studiu în favoarea realiștilor și instituționaliștilor neoliberali. Această agendă nu trebuie să ia o formă raționalistă, ci, în consonanță cu obiectivele reconstructive ale feminismului, cere studii empirice conduse de teorie și teorii normative mai bine fundamentate empiric, care să exploreze reflexiv și să apere abordările feministe ale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Kapstein, E. și Mastanduno, M. (ed.) (1999) Unipolar Politics: Realism and State Strategies after the Cold War (New York). Kardam, N. (1991) Bringing Women In: Women's Issues in International Development Programs (Boulder). (2004) "The Emerging Global Gender Equality Regime from Neoliberal and Constructivist Perspectives in International Relations", International Feminist Journal of Politics, 6 (1). Kassiola, J. J. (2003) "Afterword: The Surprising Value of Despair and the Aftermath of September 11th", în Jo J. Kassiola (ed.), Explorations in Environmental Political Theory (Armonk
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
175, 245 inegalități, 19, 28, 47, 88, 144, 145, 146, 148, 149, 150, 151, 152, 153 instituții, 21, 29, 59, 61, 62, 68, 80, 81, 110, 162, 170, 222, 239, 269 instituții financiare, 91, 94 instituționalism instituționalism liberal, 273 instituționalism neoliberal, 24, 39, 124, 160, 254 instituționalism sociologic, 214 integrare europeană, 239 interdependență, 19, 24, 80, 81, 82, 208, 210, 245 interese, 103, 166, 173, 185, 196, 210, 211 interes național, 92 interese de stat, 211 internaționalism, 131, 139, 142, 152
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
greșite ale adepților acestor curente, se poate spune că marxismele reprezintă una dintre cele mai importante provocări intelectuale aduse liberalismului triumfător. Falsa profeție nu este apanajul unei anume perspective după cât se pare, Istoria nu s-a sfârșit, după cum afirma un neoliberal marcant precum Francis Fukuyama, după încetarea Războiului Rece. Politicul nu poate fi gândit ca un moment înghețat. În probleme precum relațiile Nord-Sud în condițiile globalizării sau relațiile cetățeanului cu un stat din ce în ce mai restrâns în manifestarea suveranității sale, marxismele se pot
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
de experiență contează și pot fi de folos. Pentru o mișcare socială viabilă Nu există practică, ci practici ale dezvoltării comunitare. Acestea pot fi ordonate sectorial, pe finanțatori, pe beneficiari, pe ideologii (tradițional, în linia modelului britanic din anii ’50, neoliberal, de tip modernizare, populist, comunitarist, developmentalist; vezi Midgley, Livermore, 2005), pe metode, pe spații naționale sau continentale etc. Ordonarea de tip național este foarte frecventă, și nu într-un mod întâmplător . Practicile au similarități dincolo de ideologii sau metode, în funcție de condiționările
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]