7,995 matches
-
strâng și mai tare în brațe, eu să te înving eu să te devor definitiv. Tu îmi mângâi părul și gândurile ce mi le ascund sub faldurile firelor răvășite, îmi săruți fruntea și mă las cucerită definitiv, învinsă de zgomotul neputinței din șoaptele cu care mă alinți. O muzică fără cuvinte îmi străbate firul atingerii atunci , nu mă mai întreb și nu mai vrau nimic să câștig, învinge tu totul, eu vreau doar să ascult ce zgomot fac trupurile noastre când
MELODIILE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382230_a_383559]
-
elegantă care mă păzea, dar nu de după ușă, ci din dulapul gol. Dar de rugat...de rugat nu mă mai rugasem de mult... Într-o dimineață, la vizită, profesorul m-a privit cu deznădejde. A ridicat brațele spre cer a neputință. L-am văzut ocolindu-mi privirea și l-am auzit șoptind: nu mai e nimic de făcut! Nu! Nu era cu putință! Nu putea învinge Moartea! Nu după atata luptă! Și-atunci am căzut la rugăciune așa cum o văzusem pe
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
ai stăpân și zeii vremii nu te gonesc din Univers? Sau poate ești doar o părere, crescută-n irișii bolnavi; Minutele se-adapă-n grabă din neuronii mei concavi. Sub talpă ta-mi strivești speranța, a ,încă, unei clipe-albastre Mă-mbolnăvesc de neputința și mă amenință dezastre. 07.11.2015 versuri - Violetta Petre pictură - Florin Măceșanu ( Timpul pe gânduri )Leș aventuriers du temps perdu Referință Bibliografica: Leș aventuriers du temps perdu / Violetta Petre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07
LES AVENTURIERS DU TEMPS PERDU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382283_a_383612]
-
nu se pot replia să înconjoare pozițiile moldovenești din cauza copacilor și a terenului mlăștinos. Lupta se transformă într-un conflict de uzură, din care moldovenii ies avantajați datorită pozițiilor mai bune deținute de voievod. Același Kemal-Zade ne spune că în fața neputinței străpungerii liniilor moldovensti, Mihaloglu Ali-Bei, o curajoasă căpetenie otomană a organizat un „buluc” compus din ieniceri de elită „pentru al căror suflet bătălia era o plăcere”, si s-a avântat în fruntea lor asupra moldovenilor. Manevră albanezului turcit pare să
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
secretă neurotransmițătorul corespondent, iar în cazul depresiei, dopamina și serotonina sunt deficitare. “Depresivul se simte fără forță, în nesiguranță, este neliniștit, are mișcări lente sau agitate, faciesul este plângăcios, îngrijorat, mimică rigidă, riduri de expresie pronunțate. Depresivul trăiește sentimente de neputință, tristețe, descurajare, abandon, singurătate, culpabilitate. Uneori nu mai are niciun sentiment, este gol. Este sensibil la variațiile meteo, are apăsări de cap, dureri de stomac, tulburări digestive. Gândurile care apar în depresie sunt negative referitoare la aspectul fizic, la viitor
Într-o lume a socializării și relațiilor virtuale intense, oamenii sunt tot mai singuri și depresivi [Corola-blog/BlogPost/93198_a_94490]
-
de Theodor Răpan este special, și prin faptul că un sonet trebuie să aibă neapărat 14 versuri, dispuse în două catrene și două terține. Articolul de la domeniul Spiritualitate este scris pe fondul exagerării situației în care se află țara noastră. Neputința unora scoate ce-i mai rău din oameni: egoismul, invidia, duplicitatea, și alți monștri, care, mereu flămânzi, sunt în căutare de victime. Din păcate, foarte mulți oameni le cad în plasă, chiar dacă sunt conștienți de asta. Pare că nimic nu
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
Târgul Fălciului, Târgul Neamțului, Târgul Cucului, focul din Brăila și mai știm noi câte altele! Suntem ispitiți a crede că aceste sinistre consecutive, cari au răspândit groaza și mizeria în atâtea localități prospere, sunt opera vreunor mâini criminale. E cu neputință ca hazardul singur să cauzeze în același timp atâtea nenorociri.” ” Timpul” [14 martie 1882]. DAN TOMA DULCIU 04.04.ʻ16
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
români. Suntem prinși într-o capcană. Dacă mergem la vot, opțiunile noastre nu contează... Dacă nu mergem, parcă încep să conteze!"... Iar în final: ..."în loc să voteze, românul preferă să chibițeze la televizor, îmbrăcându-și frustrările în dispreț față de sistem și neputința în lipsă de orizont. Că eu, ca intelectual sceptic și central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?" Cu riscul de a fi acuzat că scot ideile din context, îmi voi permite
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
să recunoști că filozofia a ajuns la capăt? Că și-a atins apogeul sterilității și că nu mai e nimic de așteptat de la ea? Ca un pește prins într-un acvariu a cărui apă se scurge printr-o fisură cu neputință de acoperit, tot efortul tău retoric va semăna cu convulsiile unor branhii care vor totuși să respire pe uscat. Buze mișcîndu-se în gol într-un mediu în care etalarea jargonului speculativ nu numai că a devenit monedă calpă, dar chiar
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
fie o soluție prea îmbietoare pentru filozofi, și asta din simplul motiv că trei sferturi dintre ei nu ar putea trece proba prozodiei scriitoricești. De aceea, a-i cere unui filozof să aibă talent aduce cu un afront personal cu neputință de reparat, un afront tot atît de lipsit de delicatețe ca gestul de a-i cere unui filolog să aibă cultură filozofică. Tocmai de aceea fiecare alege calea cea mai bună pentru a-și ascunde lacunele: unii își camuflează neputința
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
neputință de reparat, un afront tot atît de lipsit de delicatețe ca gestul de a-i cere unui filolog să aibă cultură filozofică. Tocmai de aceea fiecare alege calea cea mai bună pentru a-și ascunde lacunele: unii își camuflează neputința literară în spatele jargonului din lemn funerar antic, iar literații își ascund incultura filozofică după paravanul improvizațiilor livrești. Cei care însă vor fi capabili de îmbinarea celor două însușiri vor fi autorii viitorului. Potrivit lui Ciprian Vălcan, soluția stă în "realizarea unei
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
unui legionar fanatic, nu doar citind cărticica șefului de cuib, nu doar, așa cum a făcut-o deja, analizînd miile de pagini consacrate șovinismului sîngeros. A trăi clipă de clipă alături de unul ori altul din acești dușmani, urmărind slăbiciunile, ezitările, gafele, neputințele, remușcările, căci toți sînt oameni la fel cu noi, el vrea să se lămurească și să explice cît mai convingător care este complexitatea fenomenului cu care se confruntă oamenii de bine. Intervine aici, cred, puternica vocație pedagogică a lui Volovici
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
viciul lui solitar și cu fața oarecum dezagreabilă ("Cearcăne, vinișoare sparte pe obraji și pe gât, coșuri, dinți stricați"), este antieroul perfect. "Delicios de pasiv", "gaga rău", alcoolizat și melancolizat, dacă nu idiotizat de atmosfera provincială și de propria-i neputință în toate cele. Doriți cumva amintiri din comunism? Autorul oferă un capitol întreg, calificându-l ca "obligatoriu" pentru a ne arăta că menține o distanță ironică. El știe, ca și noi, că amintiri despre comunism s-au tot scris în
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
vezi în ea cum oameni cît se poate de normali intră deodată într-o precipitare a gîndului. Și devin anormali. Precipitarea e de natură teoretică și gîndul e de sorginte fizică. Zeul lor e mecanica cuantică și dușmanul lor este neputința de a cădea de acord asupra consecințelor acestei mecanici. Și astfel, cuplați parcă la o sursă galvanică de însuflețire interioară, preocupările lor capătă tenta insolită a unei investigații stranii: o investigație căreia îi putem spune oricum - speculativă, reflexivă sau meditativă
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
etalon sub care nimeni nu ar trebui să coboare, atunci cartea lui Heisenberg, tocmai fiindcă ridică ștacheta prea sus, poate avea efectul unei treziri dureroase: realizezi, prin contrast, că lumea lor nu e lumea ta. Că există o discrepanță cu neputință de acoperit între probleme lor și temele tale. Că acolo unde lor le umblă mintea a ta nu are ce să caute. În plus, după ce ai încercat o vreme să ții pasul cu ei, în momentul în care te vei
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
pachete de cîte o mie de bucăți, în majoritate în valoare de un cent - neștampilate. După care se achiziționează un clasor". Să aibă Barbu Cioculescu un suflet de colecționar, de "filatelist" sui generis, așa cum dă de înțeles? Nu e cu neputință. Adunînd tipuri omenești, evenimente de diverse calibre, situații, anecdote, dar și replicile-i personale, grafiate cu amuzată paciență, d-sa ne oferă clasorul lor, constînd dintr-o severă (avem impresia că exagerat de severă) selecție a articolelor publicate, după 1989
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
cum le-ați scris, cum le-ați rostit. Să apucăm ziua aceea de bucurie cuviincioasă când lumea dintr-o librărie timișoreană să vă îmbrățișeze îndelung. Până atunci, înțelesul înăbușit al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
Până atunci, înțelesul înăbușit al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință bolnavă de încăpățânare. Cu toată stima." (Gh. Muscoi, Timișoara) * Pentru început, din grupajul trimis nouă de curând, am ales un
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință bolnavă de încăpățânare. Cu toată stima." (Gh. Muscoi, Timișoara) * Pentru început, din grupajul trimis nouă de curând, am ales un singur poem, Fericire II, pentru a-l supune atenției eventualului cititor. Câteva date
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință bolnavă de încăpățânare. Cu toată stima." (Gh. Muscoi, Timișoara) * Pentru început, din grupajul trimis nouă de curând, am ales un singur poem, Fericire II, pentru a-l supune atenției eventualului cititor. Câteva date de recunoaștere. Născut în Pitești acum 28
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
parte și că e inutil să-și consume energia luptându-se cu morile de vânt ale corupției, minciunii și nesimțirii drapate în formule juridice. În loc să voteze, românul preferă să chibițeze la televizor, îmbrăcându-și frustrările în dispreț față de sistem și neputința în lipsă de orizont. Că eu, ca intelectual sceptic și central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
Sau în locul lor. O dimensiune a morții, un lamento răvășitor. Ca discursul acestui regizor. Ca voluptatea ideilor cu care naște pe scenă o energie incredibilă. O imaginație inepuizabilă, susținută și argumentată cu acel tip de filosofie socratică. Primară și suculentă. Neputința lui Hamlet: ideea pe care merge Nekrosius. Prezență absentă și Absență prezentă. De la început Tatăl este socotit instanța supremă. Pe scenă, deasupra capetelor tuturor, tot din nimic, din două elemente, regizorul definește puterea. Dintr-un joagăr circular acoperit cu o
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
o suspendă deasupra scenei. Mai mult decît atît. Tatăl devine Însoțitorul lui Hamlet. Îi spală picioarele, ritualic, ca unui Crist, știind că patimile există, ca și crucea, ca și moartea. Va fi mereu cu el, lîngă el, îi va anula neputința, îl va ajuta să ducă pînă la capăt ce are de dus. Va transforma imposibilul în posibil. Gheața se topește și din aburii ei se ivește nu doar pumnalul răzbunării lui Hamlet, ci și povestea despre Hamlet și Tatăl său
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
de pe insula Chipru. Un băț țanțoș care măsoara plecarea și întoarcerea mării devine elementul principal de decor, marcînd vizual și ideea regizorului. În jurul acestui instrument de măsurat se învolburează apele mării, ale unei povești de iubire și ale unei alte neputințe:gelozia. Nekrosius schimbă aici și tonul, și registrul, și cromatica. Locul negrului predominant este luat de nisipiuri, de tot felul de nuanțe de alb. Ludicul înlocuiește, într-un fel sumbrul, alimentînd, pervers, tensiunea și tragicul. Nu am văzut asta pînă
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
vegetală și potopul vital al tropicelor adus - lucru rarisim - în viața de fiecare zi, pe bulevarde, în cotidian. Și geometrismul poate să displacă cuiva, însă Brasilia mi se pare a fi (totuși) poate singura metropolă din lume unde este cu neputință să te rătăcești. Inovatorii, exact ca și aventurierii tuturor timpurilor, nu lasă în urma lor "opere finite", "desăvârșite", ci mai degrabă probe ale curajului, dovezi de exemplaritate creatoare, monumente de iluminare și liberă cugetare, cum reușise dealtminteri centenarul Niemeyer, care sughite
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]