910 matches
-
se justifică prin neîncredere instituționalizată. Prestigiul devine rating de fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu e mai presus de audit - ceea ce înseamnă însă și că fiecare trebuie să poată combate, permanent și în termeni de audit, prezumția nerostită de impostură. Sînt auditat, ergo cogito. Nenea Anghelache, săracu’... Despre limite Curtea de Casație italiană a decis că o mamă de etnie romă care cerșește pe stradă cu propriul copil nu poate fi condamnată pentru exploatare de minori, pentru că „un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu demnitate. Verdictul Hertei Müller rămîne astfel dureros de adevărat : regele e gol ! Ce ne rămîne atunci ? Păi, istoria, viața, realitatea, așa cum au fost ele. Dar oare cum au fost ele, de fapt ? în mod ciudat - și aici intervine fondul nerostit al problemei atinse de laureata Premiului Nobel -, nu prea știm să răspundem corect la această întrebare și, mai grav, se pare că nimeni nu este dispus (încă) să caute cu bună-credință răspunsul. Pentru oamenii zilei, comunismul rămîne mai mult un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alte noi prezențe, este tocmai conștientizarea perpetuă a faptului că cel drag cândva nouă continuă să trăiască chiar dacă atât de îndepărtat ființei noastre. Locul său nu poate fi negat și anulat, el rămâne ca tribut strident pentru clipa de fericire nerostită când alături de cel drag am trăit experiența unei iluzorii proiecții dincolo de timp ca zei ai propriei idile. Cazul dispariței totale, al morții celui drag implică survenirea unor alte aspecte și presupune o nouă experiență afectivă în perceperea și asumarea imaginii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acest Hristos al dumitale mitic? Nu-i și el o figură ambiguă, magică? Părintele Bernard începuse să se simtă agitat și iritat de Rozanov și, în mai mare măsură, de el însuși, pentru că vorbise atât de prolix despre lucruri care, nerostite, sunt atât de clare și de pure. Spuse: — N-ar fi trebuit să vorbesc despre el. — Înțeleg, înțeleg. O să-l lăsăm în pace. Dar religia nu are datoria să se transforme în consolare? Dumneata nu vrei să schimbi sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grup compact cei care sînt prosistem, cei care ne simpatizează. Această aranjare o facem cu scopul izolării elementelor antisistem și cu scopul slăbirii puterii incisivității acestora față de conducerea sistemului organizator. Această dispunere va avea ca efect și o anumită presiune nerostită, dar implicită, a celor pro sistem asupra celor antisistem, care îi va face, inconștient, pe aceștia din urmă să-și îndulcească, să-și îmblînzească tonul întrebărilor. Între aceste două entități sînt așezați cei neutrali care, de asemenea, vor fi influențați
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina dintâi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rămână deschisă. dar iarba se usucă mai departe-n ogradă, iar vecinii abia se mai văd după gardul necuvintelor lor. Doar Drumul Robilor, rămas nepăsător, mai lasă-n calea ta, arzând, câte o stea. Sau poate e doar gândul cel nerostit cândvaacum și în cădere el poate lumina. Moment Nu voiai să renunți... Încercai în forță să treci, iar eu mă temeam de adâncimea acelui cuvânt. Puteai să rămâi la jumătate din el în marea vâltoare neiertătoare, din mijloc. A făcut
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
acolo, iar mai departe cum o vrea Domnul. Poate așa-i mai ușor sau sunt deja istoviți - le sunt goale privirile; odată atât de vii și pline de speranțe erau... Acum ochii lor triști vorbesc pentru ei dureros. Vorbele lor nerostite sunt poate mai de folos. Mesaj în seara Suspendării În seara aceea pe un post tv oarecare i-am întâlnit pe Dumitru Farcașu, pe Ioan Bocșa și pe Dorel Vișan; au apărut și în altă ordine și în cele din
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
răsuflarea și m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta din parte-mi un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit. Tăceam înghețat și-mi era teamă să nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se și roșind de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În ritmul trecerii Cristina Oprea schimb de tură - între noapte și zi nici-un cuvânt lecții în noapte - același salt al broaștei clatină stele cer cu lună plină - în vechea pușculiță un singur bănuț când cerul tace - întrebări nerostite printre morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi tot cerul în lac - rațele adormite în Carul Mare drumul spre casă - linia continuă e tot mai lungă între Anotimpuri - acoperind golurile ropotul ploii stropii de ploaie bat tempo-ul
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de tăcere, de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
porțile răsăritului așa cum am făcut cîndva, Într-o dimineață, și vom mai căuta, așa cum am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului și gloria și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce. Rămas-bun pînă-n septembrie. Cei de aproape și cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tocmai ai făcut - comunicarea de la Gosseyn Doi era propriul său gând ca și mai înainte - și eu sunt de părere că ar trebui să vină alături de tine, lăsându-mă pe mine aici pentru a supraveghea lucrurile." În gândul transmis, partea nerostită a sensului cuvintelor "ceea ce tocmai ai făcut" era acel fel de proces pe care intelectul îl executa automat. Referirea fusese făcută la adresa faptului că "fotografiase" o porțiune de podea. "Vrei să spui ...acum?" - veni ca un ecou gândul de răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cel puțin acum, nu era decât o noapte gălăgioasă, care risca să-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe care și-o acceptase de câteva zile. Sau poate că tăria tăcerii lui va acoperi tot vacarmul, iar sentimentul nerostit va fi auzit ca țipătul liniștii în mijlocul gălăgiei. Se simțea jumătate luminos, jumătate plin de întuneric. Lumina venea de la trecut, întunericul era pentru viitor. Grija cea mare era ca ea să nu vină, după ultima lor întâlnire, pentru că de-atunci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
M-ai întrebat și pe mine dacă sunt de acord să o vinzi? Eram extrem de atașat de pălăria aceea. — Îmi pare rău, Ignatius. Nu știam că-ți place așa mult. N-ai pomenit niciodată de ea. Îi purtam o afecțiune nerostită. Îmi amintea de anii copilăriei. Era o verigă care mă unea cu trecutul. — Da’ mi-a dat cinșpe dolari, Ignatius. — Te rog, nu mai vorbi despre ea. Toată povestea asta e un sacrilegiu. Dumnezeu știe ce întrebuințări degradante va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atâta rea-voință În privirea creaturii ăleia, Încât nu reușea să-și explice de ce nu-i spunea să plece din viața ei o dată pentru totdeauna. Cum de putea fi atât de atrasă de el, de parcă ar fi Împărtășit o taină de nerostit? Mătușii Banu nu-i fusese niciodată atât de frică de djinnul ei. Niciodată nu-i fusese atât de frică de faptele pe care era capabilă să le comită. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Apă de trandafiri — Încă un deochi. Ai auzit sunetul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu ne-a stricat câtuși de puțin săptămânile petrecute la munte. Am făcut excursii frumoase pe jos, am citit cărți serioase, n-am stat niciodată așa de mult cu copilul ca atunci. Dar Între mine și Lia a rămas ceva nerostit. Pe de o parte, Lia mă pusese cu spatele la zid și-i displăcea faptul că m-a umilit, pe de alta nu era convinsă că m-a convins. De fapt, eu simțeam nostalgia Planului, nu voiam să-l arunc, conviețuisem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că icoanele Înnegrite de fum care atîrnă pe pereții tăi sînt reprezentări ale singurilor dumnezei la care merită să te rogi și că zeii și rugile celor de peste deal sînt jigniri de nerostit pentru care trebuie să le iei gîtul. — Deci tu crezi că asta e tot? Prostie? Wakefield e de-a dreptul uluit de elocvența lui Jackie și de adevărul pe care l-a dezvăluit. Susan nu spune nimic și Wakefield Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sentiment profund de afecțiune și siguranță, atât de puternic încât o convinsese că poate înfrunta orice încercare a vieții. Știau amândoi acest lucru, dar rareori îl recunoșteau prin viu grai. Între ei, ceea ce conta cel mai mult era ceea ce rămânea nerostit. — Unde e mama? întrebă. Camera de zi era, în mod excepțional, în dezordine, purtând semnele unei destinderi tipic masculine. O plăcintă cu carne de porc neterminată - în care recunoscu una din faimoasele plăcinte de casă de la Singer the Butcher, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Majoritatea bărbaților care voiau să privească galeș în ochii ei ar fi avut nevoie de o scară. Nu arăți rău deloc, îi spusese tatăl ei când se pregătea să meargă la prima petrecere din viața sa, dar cu atâta mândrie nerostită, încât, în zilele bune, mai că-i venea să-l creadă. Se întrebă ce standarde de eleganță stabilise Henrietta pentru cauza infertilității. Gama vestimentară a Henriettei se întindea de la ținute lucitoare à la Shirley Bassey la un anume minimalism monastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
afectare oarecum de prisos ca să îi îndrume spre sala restaurantului, aș prefera să o luăm prin grădină. Narcisele galbene arată minunat. Cei doi bărbați ezitară o clipă. Erau în martie și afară era ger. — Sigur, doamnă, zise acesta în timp ce cuvintele nerostite lăsau să se subînțeleagă că doar o persoană fără minte s-ar putea gândi la un asemenea ocol, cum doriți. Îmi doresc într-adevăr lucrul ăsta. Fran se strecură grăbită spre ușa laterală, rugându-se să fie deschisă. Era. — Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ni se va Întîmpla niciodată. Dar sigur că exact asta mi se Întîmplă și ni se Întîmplă. Primele cîteva săptămîni sînt oribile și, În majoritatea serilor, mă Întind În pat cu spatele la Dan, ca rezultat al Încă unei certe, alte resentimente nerostite erupînd noaptea tîrziu, Într-o rundă de cuvinte Înverșunate și de voci ridicate. Căci eu sînt aceea care se trezește odată cu Tom, În fiecare noapte. Chiar de mai multe ori. Eu sînt cea care nu poate să plece de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noi, spun eu oftînd. Știu cît de nefericită eram, cît Îl uram pe Dan, și asta timp Îndelungat, dar acum nu-mi vine să cred că s-a terminat atît de repede și de ușor. Aparent, au mai rămas lucruri nerostite, dar nici unul din noi nu e În stare să Înceapă, să găsească vorbele portrivite. Urmează o clipă de tăcere. — Vrei să vă Împăcați? Apoi, Încă o pauză. — Nu știu. Știu numai că păream foarte nefericiți Împreună și mă gîndeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]