9,847 matches
-
acelei comedii, am putea juxtapune o informație pe care am cules-o din cartea Sorinei Bălănescu despre Miluță : cînd directorul Haralamb Lecca are proasta inspirație să suprime postul din statul de funcțiuni, actorul C. B. Penel face o criză de nervi și...renunță la actorie ! Chiar așa, Penele tată?!... „Meseria de actor are Întotdeauna ceva sordid” (Jouvet). Știam... Cu toții avem ghinionul de-a da peste cronofagi ; nimeni n-a scăpat de insistența lor sterilă și creatoare de alergii. Dar cei mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îmi aruncă foarte mulțumit de sine, înainte de a părăsi cămăruța. Nu sunt deloc tare la înjurături, așa că repetam ca un premiant de a șaptea de pe vremuri știu, știu, copiii din ziua de azi sunt mult mai precoci în timp ce tremuram de nervi: "Morții morților morțișorilor mă-tii de idiot nenorocit!". Când ieșeam de la seminar, dau nas în nas cu Milena Stoica, lectoreasa de la "pătrunjelistică". E fată bună și n-am auzit pe nimeni din Institut să spună ceva nasol despre ea, ceea ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
însă a fost ucigător. Ucigător pentru noi, fiindcă nenorociții au făcut scârbavnica aia de manșă, iar din răspunsul meu practic și-au mai scos o levată în plus, bașca. La sfârșitul donei am crezut că mi se tulbură imaginea de nervi. Doru a zis numai atât, cu o voce stinsă: "Erau și-n zonă. Practic, le-ai făcut cadou un șlem". Eram amuțit de durere. A fost începutul sfârșitului ca să citez din clasici. N-am s-o mai lungesc. Ce rost
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
toate aspirațiile. Nu trebuie decât să ai încredere în tine și să te autoconvingi că orice dorință ți-ai pune în cap musai chestii benefice o să se îndeplinească într-un termen de timp rezonabil. Chestia e să te golești de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel drăgălaș orice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa mi să întâmplă mie. Am verificat, dacă vrei să știi cu tot dinadinsu'. Cân' mi să bate stîngu', e dă belea!" "Hai, fă, că esti mai superstisioasă ca o babă!" "Auzi? Nu mă mai inerva și tu acu' cu nervii, da? Că poate oi ști io mai bine ce zic." Trântește ușa cu obidă. Se întoarce spre el cu mâinile-n șolduri: Nu vezi că toate merge de-a-ndoaselea dă cân' am venit? Ceva nu e-n regulă, clar!". Bărbatul se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și, dacă nu o să fie cineva s-o împingă de la spate, tot o amărâtă de lector o să rămână și, mai mult ca sigur, n-o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
table și berica din punctul în care le lăsaseră. Nea Vasile a fost mult mai înțelept. Nici măcar nu s-a mișcat de pe scaun, dar a continuat să se distreze pe cinste, gratis, ca un băiat deștept ce era, martor la nervii și disperarea celor doi profesori. În cele din urmă, asistentul cel revoltat și-a dus acțiunea până la capăt, uimindu-și mai vârstnicii colegi bine, asta abia prin toamnă, când aceștia au aflat. Ce a făcut? Și-a depus demisia și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
două kile j'ma era tomnai bune. Să mă bați, să mă joci în picioare, în morții mamii, și nu știu. Acilea era, dă-le la dracu' să le mănâncă dă sticle! Parcă a intrat în pământ". Trase plin de nervi un picior uneia dintre uși și aceasta ricoșă de toc, izbindu-l direct în față, iar cu urechea aceea metalică chiar la rădăcina nasului, taman când se apleca iute, părându-i-se că a văzut tocmai în acea clipă fatală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și i'secticidu' ăla..." Strigătele se repetă: "Nea Vasile, nea Vasile! Unde ești, bre?" "Un' să fiu? La Las Vegas sunt, să mă dau în bărci cu o negreasă!", răcnește din toaletă cel chemat cu atâta obstinație. Iese plin de nervi și traversează iute holul, dând buzna în curte: "Ce-i, bă, Petrică? Unde arde, mă, mânca-l-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea Vasile, da' ce-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adică zgârcit la vorbă, nu războinic, așa cum și-ar închipui unii): "Păi!" "Păi ce?", se îmbățoșă Petrică. "Păi, nu vezi? Ce mai întrebi?" "Bre, da' zău dă nu ești culmea!", se iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui nu avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuit să mă duc după medicamente. Eh! Dacă nu eram io, la cât vă duce pă voi bila, pă mă-ta și pă tine, îi făceam dă un an acu' lu' tac'tu. Așa că mucles!" Soția îl privi plină de nervi, dar în sinea ei știa că era ceva adevăr în spusele lui. Iar chestia asta o enervă și mai tare, găsind la iuțeală un argument clasic: "Daa, mereu le întorci pă toate dân vorbe. Mare șmecher, ce ești tu! Te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unison trei băieți la fel de oacheși ca bătrânul. Hai s-o vedem și p-asta, husene! Haidi, că noi te așteptăm cu toții acia, în față. Să vedem dacă mai ești așa dă tare-n gură..." "Chem poliția!", răcni aproape plângând de nervi și neputință Relu. "Cheam-o, bărbate! Da' pân' atunci, mai aruncă niște lovele, mâncați-aș ciocu' tău dă guțan!", se amuzară bruneții. Ochi în mulțime câțiva tineri care adunau cu sârg bani. Unul dintre ei, foarte înalt, își folosea această însușire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce să recunoști!? Că ai pus la cale totu', numa' dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă lovești pă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și ține cont, asta și după ce mă jicnești în toate felurile. Da, da, alta nu știu ce făcea în locu' meu...". " Hai mă, nu-mi scoate ochii acuma. Ce vrei? Eram fiert dă nervi. Fiert eram, ai văzut și tu. Și normal să ți să pună pata și să greșești", încercă el o justificare. Se scărpină în creștetul capului cu un de om care reflectează: Totuși mă, tot n-am aflat cine-i ăla
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
meu nu contează, madam. Al tău e estraordinar dă prețios, 'zgura mă-tii dă pocnitoare bătrână!", se montă singur domnul Ciucurel. Ar mai fi comandat un pahar, însă se gândi că nu-i o idee tocmai inspirată. La halul de nervi în care era, cine știe ce porumbel ar fi putut să-i scape. Și asta-i mai lipsea, să o pună pe vaca asta pe picioarele de dinapoi. Știa el ce-i poate pielea și cât de ranchiunoasă era. După încă o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și pe saci, aproape de tavan. Toți strigară în gura mare: Castelane! Castelane! Castelane! Vă rog frumos căutați-l peste tot, că nu-i de joacă. Ce mama dracului! Ne înecăm la mal? - zise regizorul, cu părul vâlvoi, abia stăpânindu-și nervii. Reluăm scena fără el, până vine - se aude vocea uneia dintre fete. Imposibil - își ieși din minți regizorul-El e personajul cheie. Fără el, d-ta și nevasta d tale n-aveți cum să mai muriți. Dar înțelege odată pentru totdeauna
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
multe lucruri într-un timp mai scurt, într-o relaxare și un echilibru interior fantastic, după ce am înțeles ceea ce am scris mai sus. Acum sunt mult mai fericită, energia și vitalitatea mea sunt la cote maxime, sunt mult mai sănătoasă, nervii și gândurile negative nu mă mai controlează. Acum nimeni și nimic din exterior nu mă mai îngrijorează și nici nu-mi provoacă emoții negative pe care să nu le pot controla, deci făcând aceleași lucruri dar într-un mod diferit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe generalul d’Erlon că transpirase și n-avea schimburi la el, iar pe mareșalii Ney și Grouchy pentru că se Îmbrânceau, spunându-și reciproc „porc de câine“. Când a ajuns pe câmpul de luptă, Wellington era deja un car de nervi, iar bătrânul Blücher se retrăsese În cort să-și facă inhalațiile cu mușețel. De-abia atunci Napoleon și-a dat seama că-l uitase pe Ney, cu corpul lui de cavalerie, Într-o poieniță unde se jucaseră cu toții de-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doi treceau la treburi mai serioase. În Purgatoriu devenise vegan, pentru a-și prelungi viața de după moarte, iar pe la colțuri se șoptea că era dependent de ceaiul de tei, pe care-l bea În cantități industriale, pentru a-și liniști nervii. Nici ceilalți doi membri ai găștii nu semănau deloc cu portretele care le supraviețuiseră În tratatele de specialitate: Adler o virase spre moda punk, fiind accesorizat ca un parc de distracții, iar Jung, crăcănat cum era, semăna cu un membru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cele care n-ați cunoscut nicicând intenția perversă a minții omenești sau umbletul șui al piciorului, ascultați-mă! O jalnică imitație a noastră numită om, lipsită de carte tehnică și de certificat de garanție, construită dintr-un aliaj efemer de nervi, unghii, păr și sânge, s-a instalat la conducerea lumii pe care noi am construit-o prin neîncetată uzură și adeseori până la ultima picătură de combustibil. De când a coborât din copac, nici n-au trecut bine câteva secole și arătarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar și respectul înnăscut al adevăraților țărani" (p. 93). Talentul narativ al autorului este cel mai bine pus în evidență când sunt evocate, fără respectarea unei cronologii stricte, după inspirație ori dispoziție, dar întotdeauna cu fler, cu haz și cu nerv, întâmplările, desigur memorabile, ale anilor de copilărie. În acest sens sunt de amintit relatările despre scăldatul la hârdău în ograda bunicilor ori despre năzbâtiile săvârșite cu inocență în timpul vacanțelor la țară, la Vârteșcoiu, în Vrancea, cum este cea cuprinsă în
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
niște ai noștri, care i-au bătut și înfometat. În ciuda faptului că sîngele apă nu se face - un sînge totuși destul de amestecat, se pare - sclavii i-au dat de gol autorităților spaniole pe frații lor întru cetățenie. Italienii, călcați pe nervi de blestemățiile alor noștri, vor să întoarcă foaia și să ceară sancțiuni europene împotriva României, fiindcă nu e în stare să-și țină infractorii acasă. Și cred că mai sînt vreo trei țări care de-abia așteaptă să facă același
Hoții noștri și mafioții lor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9195_a_10520]