2,114 matches
-
învață pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
...Trecuseră intempestiv, pe nesimțite, aproape două ore de când, în adânc de seară, la Festivalul Internațional de Teatru ,,Atelier”, motivasem Premiul ,,Dan Turbatu” - pentru cel mai tânăr actor - și Premiul ,,Radu Comănici” - pentru cea mai bună actriță -, acordate de organizatori și sporite în consistență de
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune”1. Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
CARTEA SECRETELOR autor, Bertoni D Albert Îți mai aduci aminte cartea Din care îți citeam eu uneori ? Am dat de ea întâmplător, pe-o saltea Rămasă sus, în pod, în partea În care ne iubeam adeseori Decadele-au trecut pe nesimțite Sunt numai două, dar cum au trecut!... Mi-e dor să-mi spui "iubite" Iar astăzi ți-aș promite Că vreau să fac tot ce nu am făcut Era o carte numai cu secrete Și îți destăinuiam din fiecare În
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
nu se vedeau și ne durea-n șpiț că ne pârau la partid. Partidu’ avea atunci treabă, nu se ocupa de muieri! Îi fac un semn ospătarului să mai treacă două beri în contul meu, că bani, de unde, iar după ce nesimțitul îmi rupe nervii cu băutul calm al halbei, plescăit, râgâit și oftat, scoate din buzunar o cărțulie răpciugoasă. - Ia și citește că e de milioane! Citesc titlul: Femeia în Islam. Ca să fiu sincer mă doare drept în bască de chestia
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
să venim! Boieri mari să vă găsim! Ne dați, ne dați ori nu ne dați?” Ultimele cuvinte le țipam și mai tare. Ca o somație, ca o amenințare (un fel de : „Vă luăm la poceală dacă nu ne dați!). Dar...”nesimțitelor” de gospodine nici că le păsa de suferința noastră. După câteva strigături la porți, Petriță a spus enervat : -Mă, ce mama dracului se întâmplă? Parcă au murit toți, parcă sunt casele pustii! Măcar să iasă, să ne găsească, să ne înjure
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Împotriva guvernului Florenței. O otravă care ne-ar fi ucis, pur și simplu, ar fi provocat În sânul Comunei o criză gravă, dar care se putea depăși. În schimb, să fim Împinși pe tăcute spre nebunie, să fim purtați pe nesimțite În tenebrele halucinațiilor e cu adevărat o lucrare diabolică. Să păstrezi tăcerea cea mai deplină asupra acestei infamii. Trebuie ca cei care au instrumentat-o să nu afle de avantajul nostru. — Iar domnia ta ce vei face? — Eu trebuie să Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de curând, interesul meu major era să ies, naibii, de aici și să-mi văd de-ale mele. În clipa de față, nu mai sunt atât de sigur că asta Îmi doresc În primul rând. Situația s-a complicat pe nesimțite, iar dacă acum cineva mi-ar deschide poarta Centrului spunându-mi „ești liber”, nu bag mâna În foc că o voi zbughi afară cu cea mai mare viteză pe care sunt capabil s-o dezvolt. Ce mă reține? E dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru el și familia lui începând cu mai bine de cinci generații în urmă era o mândrie neasemuită, fiind practic însemnul bărbăției și puterii lor, să fie motiv de batjocură pentru o creștină nesimțită? Niciodată, asta era o insultă prea mare adusă la adresa familiei, religiei și în general a oricărui lucru care privea tradiția musulmană și pe el. E adevărat că Abdulah s-ar fi bucurat oricând de farmecele trupului tinerei cu dragă inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care îi spuneau că educația îl va face un om respectat. Abdulah pur și simplu spumega de furie și nu știa ce să facă, pentru că ar fi vrut să-și strige întreaga ură tuturor celor din magazin, în frunte cu nesimțita respectivă. Ceea ce se întâmplă însă depăși cu mult imaginația lui Abdulah și deveni, de altfel, cauza care declanșă totul, inclusiv detonatorul din mâna lui Abdulah. Încet, parcă urmărind o imagine desprinsă dintr-un vis sau un film de groază, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
același drum. Zâmbi în sinea lui imaginându-și fața lui Burcilă când va apare el din întuneric și îl va bate pe umăr. Pășea neauzit printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa. Ai văzut de ce este în stare? Nu numai că se strecoară și te cuprinde pe nesimțite, dar poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească acolo cele mai ascunse taine pe care nu va pregeta să le folosească pentru a te înșela. Stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe pat. Retrăise în memorie evenimentele petrecute, dar ideea refuza să iasă la iveală. Era sigur că informația se afla acolo, în mintea lui, numai că n-o putea scoate la lumină. Oboseala îl doborâse și somnul îl furase pe nesimțite, ațipind fără să vrea. Se trezise speriat, sărind imediat în picioare. Se repezise la fereastră, privind cu teamă afară. Nu întâr ziase, încă era lumină, seara nu începuse să coboare peste munți. Ieșise în mare viteză din casă, salutând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde se afla. Își șterse fruntea de apa care i se scurgea din păr și privi în sus. Gata, băiete! îl auzi el pe Calistrat chiar lângă el. Vâlva nu e nici aici, putem merge mai sus! Bătrânul venise pe nesimțite și sunetul vocii sale îl luase pe nepregătite. N-ar fi recunoscut în ruptul capului, dar se speriase puțin. Fără să spună nimic, porni la drum. Moșul îl prinsese de braț conducându-l prin beznă. Te-ai udat bine, constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se întorsese tăcut și acum îl strângea cu putere de braț. Nu mai fă chestii din astea! se răsti inspectorul la el, supărat. Nu poți să te apropii și tu ca un om normal? Chiar trebuie să vii așa, pe nesimțite? Mă bagi în toate boalele! Taci! îi șopti bătrânul în ureche. E aici! Unde? nu se putu Toma să întrebe. Chiar în fața ta. S-a strecurat lângă tine la adăpostul ceței. Cristian se simțea jenat. Îl certase degeaba pe Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aspectul feței sale nu era cel mai potrivit pentru o masă în familie. Închisese numai puțin ochii, doar cât să rememoreze evenimentele zilei. Nici nu-și dăduse seama când adormise, pleoapele deveniseră dintr-o dată grele și somnul îl furase pe nesimțite. Cineva se juca cu o oglindă, încăpățânându-se să-l orbească. Deranjat, întoarse capul și deschise ochii supărat. Razele soarelui matinal se strecurau printr-o fantă în perdeaua de la geam. Ileana era aplecată peste el, ștergându-i fruntea transpirată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu trebuia decât să se îngrijească să nu-l vadă cineva pe drumul până la casa bătrânului ori la întoarcere. Din acest punct de vedere însă nu-și făcea griji, nu era nimeni mai priceput ca el să se strecoare pe nesimțite. Se îngâna ziua cu noaptea când ajunsese la casa lui Calistrat. În mai puțin de un sfert de oră, întunericul urma să fie deplin. Ocolise prin pădure și ajunsese în partea din spate a curții. Ascuns între copacii din marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
său tată. Dar, mai devreme sau mai tîrziu, pumnii săi Întîlneau din nou carnea moale a Sophiei și, cu timpul, Fortuny simți că, dacă nu o putea poseda În calitate de soț, avea s-o facă În calitate de călău. În felul acesta, pe nesimțite, soții Fortuny lăsară anii să treacă, Înăbușindu-și inimile și sufletele, pînă În clipa cînd, de atîta tăcere, uitară cuvintele care le-ar fi putut exprima adevăratele sentimente și se preschimbară În niște străini ce locuiau sub același acoperiș, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fel de aventuri neașteptate, o viață cinstită, decentă și - datorită celor doi copii bine crescuți și simpatici, atât de clar meniți să ducă mai departe tradițiile normale ale neamului și ale condiției lor sociale - nu lipsită de semnificație. Treptat-treptat, pe nesimțite, aveau să îmbătrânească, aveau să-și vadă fiul și fiica ajungând la vârsta înțelepciunii, căsătorindu-se la timpul potrivit - băiatul cu o fată drăguță, viitoare mamă a unor copii sănătoși, iar fata cu un băiat frumos și plin de bărbăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cumva să întâlnească vreun sătean. Doctorul îi repetă că dacă are nevoie de el e suficient să-i trimită vorbă și o să vină imediat. LVI Apoi trecură doi ani - sau poate chiar trei, căci în Tahiti timpul se scurge pe nesimțite și e greu să nu-i pierzi șirul. Dar într-un târziu i se aduse doctorului Coutras mesajul că Strickland e pe moarte. Ata aținuse calea șaretei care ducea poșta la Papeete și-l implorase pe vizitiu să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai nobilă, răspunse Arrigo după o clipă. - A ști totul e un alt fel de a denumi omnisciența. Iar omnisciența e atributul doar al lui Dumnezeu, precum arată Toma din Aquino și sfântul Bonaventura, printre mulți alții, replică poetul. Pe nesimțite, Își Încrucișase din nou mintea cu vechiul profesor, reluând un duel neîncheiat. - Mai există și alți maeștri care să ne lumineze bezna. Alții au căutat și caută lumina, pe lângă cei mari la care ai făcut trimitere. Despre unii am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am spune adevărul, lumea asta s-ar prăbuși, nu suportăm toți adevărul, cum să-i povestesc despre mine și ăla, cum să-i spun că se culca ea cu iubitul meu, ai auzit?, ea și Străinul, fata mea și ăla, nesimțitul ăla, perversul naibii, violatorul de copii, idiotul, dacă ar fi aci, acuma, i-aș tăia coaiele și i le-aș băga pe gât, să vadă și el cum e să te doară... am căzut la pământ și am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]