1,031 matches
-
nerasă se strecurau lacrimi de venin. - Unde - ai fost? zise el, apucând cu blândețe mâna mea înghețată. - Am fost să caut pe mama... unde-i mama? Pieptul său se îmflă cumplit, el mă luă în brațe, mă strânse cu foc nespus și-mi înecă fața rece c-un noian de sărutări fierbinți. - Mama ta, sărace, șopti încet, mama ta?! Nu mai ai mamă... Rămăsesem singura mângâiere a tatălui meu celui amărât. Eram lumina ochilor săi, cugetul minței, speranța bătrânețelor sale. Când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viața lui, luminată de lumini așezate în candelabre de cristal. O masă încărcată cu fel de fel de bunătăți era în mijlocul odăiei... O muzică lină își zugrăvea armonia în aer, ușile se dădură-n laturi și o femeie de o nespusă frumusețe, încărcată de haine strălucite și podoabe scumpe, intră în ea, urmată de alte femei, tot frumoase, dar departe de ea. Ea veni lângă cavaler, îngenunche lângă el și-i sărută mînile. Fetele cele tinere aduseră o cunună de laur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
n-ar fi putut să cuprindă inima acestui om superstițios, mândru, sărac... al acestui nebun, c-un cuvânt... - Pentru că inima virgină nu cunoaște amorul... Ea ridică colțul lințoliul [ui ] și descoperi un frumos cap de marmură-nvinețită, un surâs de o nespusă beatitudine era pe buzele [lui]... - O, Angelo! zise încet, ai știut tu ce-i amorul, ca să-l desprețuiești...? Ți-a mângâiat vodată urechea acelea dulci și întunecoase flori ale nopții, vorbele de iubire, dezmierdările unei femei... a bătut vodată la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se pierdu în zgomotul societății. "Ciudată copilă", gândi Angelo. Dar a definit foarte bine iubirea noastră... E ca și când aș fi însurat de mult cu ea, ca și când amorul înfocat ar fi trecut și n-ar fi rămas în mine decât o nespusă, o prietenoasă tandreță... Și ce frumușică e... Aș putea-o privi zile întregi, aș putea vorbi zile întregi, dar ca un bătrân c-o copilă de 18 ani... Sunt bătrân, sunt foarte bătrân ", zise el suspinând. Doctorul de Lys s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tare, s-aruncă în brațele lui, îl răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i netezească părul, își puse gura deschisă pe ochii lui, parec-ar fi voit să-i soarbă, îi netezi fruntea, îl sărută... O voluptate nespusă îi cuprinse tot corpul... inima lui tremura... era slab, ar fi voit să moară în acel moment... - Ai milă de mine, rugă el cu glasul muiat, ai milă de mine... Ea se-mbrăcă iute în hainele cu cari fusese îmbrăcat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asupra viitorului tău... te vei usca sub suflarea mea ca o floare desrădăcinată în arșița soarelui de vară... Trebuie s-o știi... îți trebuiesc angeli? Voi ști să seduc angeli pentru tine... numai să nu te dezguste... Un zâmbet de nespusă și sântă fericire trecu pe buzele lui... Ea făcu o mină de scârbă și dispreț când văzu acel zâmbet... Ea cetea din espresia feței toată cartea sufletului omenesc... - Ți-aduc îndată ceea ce voiești... un angel... De Lys, zise ea deschizând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
auzi un glas dulce și molcom, auzi foșnind lin o haină de gaz, auzi atingând picioare mici și ușoare covorul moale... - Bună sară, Cezara, zise ea c-o copilărească veselie... El se uită îndărătul scaunului... Cezara păstrase încă espresia de nespusă gingășie, complezență și bunătate care și-o compusese lângă oglindă... - O, Lilla! Copilul meu! vino-ncoaci la mama ta să te sărute... Ce frumușică ești... ești un înger... un boboc de roză... cum să te numesc numai... spune-mi cum ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
budoarul ei, îmbrăcat în vioriu și alb. Fără nici o jenă ea-ncepu să se dezbrace și, când el îi încunjura grumazul gol și alb cu brațele, ea zâmbea și se uita în ochii lui atât de adânc și cu atâta nespusă fericire și dragoste ca și când l-ar fi cunoscut de zeci de ani... {EminescuOpVII 290} Dar lui însuși purtarea aceasta nu-i părea deloc ciudată. Trupul cel dulce și alb ca zăpada a acestei minunate femei i se părea atât de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu putea fi fiica tătînă-său. Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mînecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
administrație sau șefi de sindicate, ei aparțin cu toții unui cerc al puterii redistribuite, avînd responsabilități mult diluate. Ei se luptă sau negociază, își fac și desfac coaliții în funcție de circumstanțe, iar conducătorul Statului, plasat undeva deasupra oricărui amestec eterogen, interpretează cu nespusă plăcere rolul arbitrului. Întotdeauna însă președintele păstrează pentru sine instrumentele autorității puterile de domeniu ordinar și cele de domeniu special. Dar nu mai deține, asemenea generalului de Gaulle, esența, nu mai stăpînește deopotrivă respectul indivizibil al funcției și admirația persoanei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o „cîmpie lichidă, cristalină”. Divina Eva are sînul de alabastru și fruntea ei respiră prin perle transparente. Misterul unirii se petrece Într-un loc care concentrează puritățile tuturor elementelor, Într-un climat de fervoare și pietate: „Cine-ar putea descrie nespusele transporturi, Candoarea virginală și grațiele Evei, A lui Adam fervoare, Întreaga fericire Și-extrema pietate-a ritului plinire?” Zicînd că n-o poate spune, poetul o spune, În fapt, indicînd un model erotic. Heliade Îl reproduce, În genere, În poemele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Gaittany plin de optimism. La a treia anchetă, Gaittany nu negă, complică numai formalitatea. - Am supus-o consiliului! Cred că se face. După aceasta, Gaittany, dând ochi cu Hagienuș pe când ieșea de la Casa de Artă, îl salută cu o gingășie nespusă, făcîndu-i bezele, și se refugie repede în limuzina sa, de unde continua a trimite saluturi lui Hagienuș, rămas pe peronul Casei de Artă. În fine, după o lună, Hagienuș prinse pe Gaittany. - Ce este, domnule Gaittany, cu urna mea? Spune-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altceva, protestă Smărăndăchioaia. . - Nu-nțeleg nimic, își mărturisi Gaittany incompetența.Vom mai încerca. . A doua zi după refuz, Pomponescu mâncă în oraș cu Smărăndache și Smărăndăchioaia, îi duse la concert în loja sa, se purtă față de ei cu o delicateță nespusă, spre invidia cunoscuților lui Smărăndache. Smărăndăchioaiei, Pomponescu îi oferi, cu știința și alegerea doamnei Pomponescu, un étui de aur pentru rouge. Purtarea părea paradoxală. . - Ești un om fericit, îi zise cu alt prilej Pomponescu luiSmărăndache. Duci o viață liniștită, lipsită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și că de fapt, în marea poveste a vieții, începuse saga cuceririi libertății lui viitoare. Faptul că drumul acesta trecea prin mine, ca tată al lui, că eram o etapă necesară în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă și îmbogățea sensul iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o cunoscusem până atunci și care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii înseși. Și lucrurile s-au petrecut întocmai. În primul an de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu i se văd, doar în prelungirea liniei nasului se poate vorbi de prezumția orbitei stângi. Și totuși, în chip inexplicabil, se simte intensitatea privirii care este pusă pe Cioran și care îi dictează acestuia expresia de orgoliu și de nespusă fericire. "Obiectele" din fotografie apar în ordinea inversă a importanței lor: cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificație al zeului, iar la limita vizibilului, pierdut în atmosfera anticvarială a pozei, este chipul fetei care constituie "cauza eficientă" a chipului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eroare și, ca să spun așa, într-un fel impropriu. Chipul lui Irinel (trecuse de 50 de ani), marcat de exoftalmie, cu nasul coroiat, cu sprâncenele desenate și fardat în alb era acela al unei măști japoneze. Corpul avea o gracilitate nespusă (părea că poți să-l iei în palmă și că, suflând asupra lui, urma să se desprindă și să plutească în aer ca un fulg de păpădie), cu inconfundabilul mers al balerinelor, iar umărul stâng se zbătea la intervale regulate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
motto din Schopenhauer, motto care ar da ocazie acestui renumit scriitor - dacă ar trăi - să să supere, pentru nu știm a câta oară, că-și vede numele scris cu pp, căci prin pp se dă numelui său un aer de nespusă eleganță. Apoi urmează altele ejusdem farinae. Globul nu cuprinde literatură populară nici prin materie, nici prin formă. Dacă editorul "Globului" au avut în vedere foaia "Gartenlaube", al căreia format îl imitează, atunci ar fi trebuit să știe că acea "foaie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să arate și strașnic, ca să-i ia boierii de frică [...] au început pe o samă ce nu-i boierească, a-i înfrunta și a le grăi cuvinte proaste, vrând ca să nu-i știe cine sunt, arătându-le și o mândrie nespusă, care nu mai stătusă la alt domn, făcând și mare nedreptate țării și săracilor”. Într-o asemenea situație, „au început boierii a să face totuna”, adică s-au unit împotriva domnului, recurgând la mijloacele de luptă practicate în epocă: arzurile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Neagoe s‐au pus bazele unui ziar 112 care să predice adevărul și să distingă abuzul și nedreptatea..” Ziarul respectiv era Paloda. „Te avizez că în Bârlad apare un ziar hebdomadar - Paloda; în localitatea noastră aparițiunea sa a făcut o nespusă impresiune de bine. Vă rog a‐i urmări ideile - este ziarul exclusiv al meu” - îi scria Șt. Neagoe lui G. Bariț. Ideile ziarului erau în bună parte cele ale Semănătorului creat tot la Bârlad de Ion Popescu. Avea drept crez
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și cu mulți ostași, iar acum din umbra zidurilor împroșcau cu ocări pe polonii, ruși și românii care încercau s-o cucerească și nu puteau. Bine înarmați, îmbrăcați în zale, cavalerii teutoni au ieșit din cetate și-au lovit cu nespusă mânie și putere ostile aliate. S-a dezlănțuit o bătălie deznădăjduită, cruntă. Duduia pământul de tropotul cailor. Scapără văzduhul de izbirea spadelor și a lăncilor. După două ceasuri de necontenite izbiri se vedea că biruința avea să fie a cavalerilor
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
O notă a editorului confirmă lacrimile ce întrerup adesea scrisul: "Ca și în alte scrisori, și aceasta are urme de lacrimi care au decolorat cerneala și au fost apoi stângaci șterse"175. Lacrimi, lamentări, așteptarea nervoasă a scrisorilor și bucuria nespusă a lecturării lor, sfaturi, evocări răscolitoare, imaginea României în continuă transformare, începutul anchetei, confiscarea averii, sustragerea agendelor lui E. Lovinescu, condițiile grele de trai și speranța că fiica sa o duce mai bine, vești de la și pentru prieteni, măsura tuturor
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
CELLINO: Ei, bine asta-i Veneția. De câteva sute de ani asta-i Veneția. De aceea, nu înțeleg ce aveți cu mine. De ce îmi cereți mie socoteală pentru tot ce se întâmplă azi în Veneția. PIETRO: Pentru ce? (cu o nespusă părere de rău pentru ceea ce nu e) Pentru că ești tânăr? Pentru că ai fi putut fi tânăr! CELLINO (surprins): Tânăr? PIETRO: Da. A fi tânăr înseamnă a fi de oțel. A privi totul în față. A nu putea minți niciodată. A
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
noastră?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIII, VI, în PSB, vol. 21, p. 283-284) „În cele din urmă, Dumnezeu a văzut că chiar după atâta purtare de grijă, oamenii tot mai au nevoie de multa și nespusa Lui iubire de oameni; a văzut că n-au avut nici o putere, nici patriarhii, nici profeții, nici minunile acelea nemaiîntâlnite, nici pedepsele, nici îndemnurile adresate fiecărui om, nici acele repetate robii; de aceea, îndurându-se de neamul nostru, a rânduit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
noi ca noi”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a II-a, 5, în PSB, vol. 81, p. 214) „În cele din urmă, Dumnezeu a văzut că chiar după atâta purtarea de grijă, oamenii tot mai au nevoie de multa și nespusa Lui iubire de oameni; am văzut că n-au avut nici o putere, nici patriarhii, nici profeții, nici minunile acelea nemaiîntâlnite, nici pedepsele, nici îndemnurile adresate fiecărui om, nici acele repetate robii; de aceea, îndurându-se de neamul nostru, a rânduit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nimeni nu poate explica nașterea aceasta în timp din Fecioară, naștere cu nenumărați martori, prezisă cu atâția ani înainte, văzută și pipăită, cât de mare trebuie să fie nebunia acelora care iscodesc și încearcă să pătrundă cu mintea nașterea cea nespusă a Fiului din Tatăl? Nici arhanghelul Gavriil, nici Matei n-au putut sa spună ceva mai mult, ci atât doar că S-a născut de la Duhul Sfânt; dar cum de la Duhul și în ce chip, nici unul din ei nu ne-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]