846 matches
-
sau alții? - chiar Dumnezeu le zisese Înmulțiți-vă!, asta și Încercau, dar nu prea izbuteau, sămînța era omorîtă În prezervative, chimizată cu bomboane anti, Înghițită, urîtă treabă, dar așa stăteau lucrurile. Cum să nu prețuiești, atunci, femeile care, În dorința nestăvilită de a avea un copil, mergeau la Cryos sau la altă clinică asemănătoare, așteptînd la rînd, plătind, umilindu-se puțin? Cei patru membri ai Păcătoasei familii erau Împreună pentru prima oară, dar asta nu avea prea multă importanță. Dacă Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unii și-ar fi pierdut definitiv mințile. Ori, cine știe, plăcerea nu ar fi fost dublă, creșterea ar fi putut fi la pătrat, chiar o progresie geometrică se putea declanșa atunci, ceva nimicitor, mulți ar fi izbucnit În țipete de nestăvilit, s-ar fi repezit apoi, bezmetici, un fel de zombi, În stradă. Lipsiți de memorie, dar cu porniri sexuale greu de potolit; doar acuplarea i-ar fi liniștit, oarecum, pînă la următoarea demență, mai nimicitoare, și tot așa. O lume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai regăseau; gîndeau mai mult, În schimb, dacă așa ceva era un cîștig. Era; semn al unei viitoare Înțelepciuni. După cum putea fi doar un balast: cei doi judecau mai adînc, adică Întîrziau: nu mai luau hotărîri pripite, cum, dintr-un avînt nestăvilit, făceau cîndva; de multe ori, acum, prea Întorceau lucrurile pe toate fețele pînă decideau ceva. „Eram, cîndva, Castor și Pollux! Ții minte? Tineri, frumoși, uniți, Thomas! În stare să murim unul pentru altul! Eu am ales să mor pentru bani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
asta explicația pentru hotărârea ta de a ține secret ceva ce-ar fi trebuit să-mi spui imediat, Cel puțin n-am avut intenții rele, Asta ar mai fi lipsit, Îmi cer iertare, murmură Marta, pierită, și plânsul reveni, de nestăvilit. Tatăl o mângâie pe păr, spuse, Lasă, timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim și dăm înapoi la ordinele lui, greșeala noastră e că ne închipuim că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vieți artizanale care nici măcar ca ruină de muzeu în aer liber nu merită conservată. Să ne lăsăm de nostalgii care nu fac decât rău și ne țin pe loc, spusese Cipriano Algor cu o neobișnuită vehemență, progresul merge înainte, de nestăvilit, trebuie să ne hotărâm să-l urmăm, vai de cei care, de teama posibilelor neliniști viitoare, rămân așezați pe marginea drumului, plângând un trecut care nici măcar n-a fost mai bun decât prezentul. Rotundă, perfectă și desăvârșită, fraza i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul feței de masă. Femeia se ridicase, cu coșul de pâine în mână. O privi. Momentul de pace al zilei. Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și sufocat, ca de obicei. Soneria. N-are putere și n-are chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
existenței ei de femeie nesătulă, Mitică Petrache, murmurau cei 50 de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache, scrâșnea seceta pântecului ei neînsămânțat de Mitică Petrache! De aici (ah, Revoluția!), Mioara Alimentară, timp de patru ani, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care l-am ocupat acum și care se află în mâinile noastre, zisei gesticulând, este singura noastră modalitate de a lupta împotriva unui inamic care ne grăbește sfârșitul și care, în mai puțin de cinci ani, va avea control nestăvilit asupra gândurilor noastre. Nu trebuie să lăsăm să se întâmple așa ceva. Avem nevoie de oameni! Avem nevoie de elevi! Voi, șefii claselor, trebuie să-i convingeți să lupte, să le explicați situația în care se află. A mai durat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cel mai amuzant lucru din lume și, Înainte să-mi dau seama, izbucnesc În râs. Preț de o fracțiune de secundă, Jack pare total bulversat, după care pur și simplu i se Încrețește subit fața și izbucnește Într-un râs nestăvilit. Atunci când râde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie de ori mai amuzant. O, Doamne. Acum chiar că nu mă mai pot opri din râs. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
arătat, atunci când vremea este liniștită oamenii pot să ia măsuri și să construiască zăgazuri și diguri, așa încât, dacă apele vor crește din nou, ele sau se vor scurge printr-un canal, sau furia lor nu va mai fi nici atât de nestăvilită, nici atât de păgubitoare. La fel se întâmplă cu soarta: ea își arată puterea acolo unde nu există o forță pregătită și dinainte orânduită care să i se împotrivească, și de aceea ea își îndreaptă atacul într-acolo unde știe că
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de a face cu un animal. Asta încercam să-ți spun încă de dimineață. Nu contează ce e, îl vom prinde. Îți dai seama cum îl putem folosi? Îl vindem vechilor noștri colaboratori din Orient. Este o armă teribilă, de nestăvilit. Îți dai seama ce ar însemna să-i dai drumul într-un oraș? Nici nu ar ști ce i-a lovit. Cine i s-ar putea opune, cine ar fi în stare să o oprească? Basarabeanul visa cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am înconjurat, desculță, pe toate meridianele, în zadar într-un joc de-a v-ați ascunselea inițial dulce, apoi amar aud încă vocea ta numărând am pornit după tine apoi prin aer, cu aripile largi, bătând a dorință sălbatică, de nestăvilit am întâlnit numai nori din trecut, numai furtuni orbitoare am scotocit după tine în cele mai mici lucruri din casa mea cu o singură cameră și pe cerul cu stele am încercat să îți recunosc forma aud încă vocea ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în josul pantei, privind norii de praf și fum de pulbere dintr-o parte. — Acum! Acum! murmura el, lovind neîncetat în șa. Într-o parte a taberei din Moyama se băteau gonguri și tobe mari de război, sporind confuzia. Forțele de nestăvilit ale lui Hideyoshi călcaseră peste propriile lor victime, asupra liniei defensive a pușcașilor, și pătrundeau deja adânc, în armata clanurilor Sakuma și Maeda. Și, la fel de ușor pe cât semănaseră haosul în armata centrală, acum veneau cu o asemenea furie, încât nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestea, în timp ce pentru Hegel deus era în cea mai mare parte ex, pentru musulmani Spiritul Lumii și Lumea sunt unul și același lucru. Astfel, aveau de-a face cu o buclă cosmologică: tocmai când cocoșelul progresului pare să se avânte nestăvilit prin structuri și schimbări sociale, de fapt și-o trage singur pe la spate. Nu, nu. Hai să-ți spun adevărul. Dave 2 își pusese deja labele pistruiate pe altă pradă, de departe mai savuroasă decât mariajul lui Dan și Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se desenau mușchii lui Bull când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens al acestei clădiri, lovindu-se de pereți. Bună dispoziție. Mânat și avântat de nestăvilita mea curiozitate, de pofta mea niciodată satisfăcută de a petrece zile întregi, m-am avântat pe scările ce urcau către o uriașă sală de lemn. Vocile se auzeau dinspre o ușă aflată în stânga mea, o monstruozitate de stejar de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
anume provoca sunetul acela perfect continuu, asemănător murmurului din piepturile și gâtlejurile a mii de războinici încurajându-se înaintea ultimei bătălii de pe tărâmul vieții, suscitând în același timp teroare în inimile dușmanilor aflați pe colinele din zare. Și iată că nestăvilita mea curiozitate a fost grabnic răsplătită. Cercetând încă o dată chipurile participanților la cenaclu, am înțeles, spre teribila mea groază, că ei erau cei care emiteau în chip atât de straniu sunetul acela, devenit acum ca de uzină. Fixându-ne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a început îmbarcarea. Clasa întâi, întâi. M-am ridicat și am intrat în tunel. Am pătruns tot mai adânc în noaptea ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le-am spus: — Hei, am auzit că una de-a voastră a mierlit-o alaltăieri - poate că nu era cel mai fericit cuvânt pe care l-am găsit, totuși voiam să-mi exprim compasiunea și îngrijorarea, impulsionat de o simpatie nestăvilită. Mi-au întors spatele, cu un gest specific femeilor cinstite la petreceri sau în cluburile de noapte, manifestând un dezgust civic. — Scuzați-mă, am spus eu. Doriți niște bani. Uite - luați niște bani. L-am văzut pe împuțitul de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ele... Să mai...” Dar oamenii nu l-au mai lăsat să vorbească. „Ceasu’! Atunci să vedem ceasu’!” „Așa e, ceasu’!” „Da, să-l vedem pe dinăuntru!” „Ceasu’! Ceasu’! Ceasu’!” Mai mult decât o dorință: un drept; ardoarea mulțimii era de nestăvilit. Orologiul era acolo, nu-l șterpelise nimeni: să-i fie arătat! Pe scară s-a cocoțat întâi Funcționarul. Pentru că mai era loc, s-a repezit și un telegrafist. Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din atelier de Jandarm, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de înviere a Domnului. De cum intrase, Olga fusese lovită de aerul greu de respirat, neștiind cum să părăsească mai grabnic această cameră-cavou. Depuse coșulețul pe masă și, cu ochii pe ușă, spuse zorită sărut-mâna, apoi o ținu într-o fugă nestăvilită, până acasă. Îi împărtăși mamei ei cu ce impresie rămăsese din această vizită. Mama sa o certă cu asprime: - E o biată bătrână! N-are pe nimeni. Pot să ajung și eu ca ea dacă fata mea, în loc să învețe carte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să-ți dau un calmant, să-ți fac un ceai? - Nu, mamă, n-am nevoie de nimic, mă duc să mă culc. Mă doare îngrozitor capul! În drumul spre pat, Olga mai avu timp să reflecteze: etapele vieții se succed nestăvilite precum anotimpurile, fără să știm când și mai ales cum. Când aflăm că au trecut, e prea târziu și nu mai avem puterea să recuperăm ceea ce am pierdut. Un lucru e limpede, o primăvară topită de timp nu mai ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mi ceri niciodată, dar niciodată să-ți gătesc gulaș unguresc. Alex izbucni într-un râs hohotit, gata-gata să și piardă echilibrul. Se opri o clipă, îi luă din nou mâna Inei, i-o sărută, și iar izbucni în acel râs nestăvilit. - De ce? De ce, draga mea? - E o poveste mai lungă, totul e ca tu să fii de acord, îți voi da detalii într-un moment mai potrivit... - Nu-i nici o problemă. Dacă vrei să știi, nu e o mâncare după care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]