818 matches
-
un cosmic foșnitor, Prin taina asfințitului de mări. Urmează-mă în spații de iubire, În adâncul ochiului de sfânt, Unde e scris zidirea unei Ere Ca pe un înger plutitor și blând. Și în furtună te voi împodobi nebună, Cu nestemate pietre de cuvinte Cuprinsă-n dragostea divină te voi iubi în razele de lună sfinte. Te voi iubi pe țărmul unui ocean vrăjit Unde mi-e chipul albie de stele Și taine de nisip, în dragoste se pierd, Când de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și întuneric, sfârșea această a treia viață a ei, să nu se sfârșească sub numele păgân. Așa că rămășițele glasului căutaseră mâna străină, aducătoare de alinare, încredințându-i numele ei adevărat, cel răpit de Musa și îngropat adânc în sipetele cu nestemate. Nu, nu-i tăiaseră limba. Cumva, cu greutate, silabele își croiseră drum printre dureri, în timp ce degetele ei, degetele vizigotei, băteau parcă aerul, încercând să atingă brațul din întuneric, să și-l apropie de buze, să-i arate cum se deschid
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poate că nu. Oricum, am s-o iau de la capăt. Cu Omalissan? Nu, cu Musa. Musa ibn Nusayr, cel mai de preț giuvaier Omeiad, spaima Ifriqiyei, podoaba Magrebului, cuceritorul Lusitaniei, stăpânul lui Omalissan, prințesa vizigotă pe degetul căreia a pus nestemata regelui Solomon (îți place cum sună? E puțin prețios... Ca și cum te-ai pricepe... Să continuăm... ...asta e expresia mea! Îmi place. O Galatee tâmp-ig norantă trebuie să aibă măcar o replică bună. Altfel nu se jus tifică...). Așa, deci... Musa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă care nu-i mai sclipește pe deget, pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vaporul, prima oară, amândoi, unde mergeați? La Sevilla. La Sevilla mergeau. 20. aici Orașul lui Heracle. O fortăreață a plăcerii, un vis frumos și citric. Avea ziduri albe, în capul meu, nesfârșit de albe, ca paginile goale. Iatac al creștinătății. Nestemată omeiadă. Nu e oraș pe lumea asta din care să intri mai ușor în poveste, să te pierzi, unduios, în caligrafia arabă. La Sevilla e întotdeauna cald. O căldură stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă. Dezmiardă și atât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-o ca pe o sclavă, nu a făcut din ea batjocura și gloria lui, nu i-a smuls crucea de la gât. Adevărul e că emirul meu a luat-o de soție ca pe o prințesă, i-a pus pe deget nestemata lui Solomon și a plâns-o ca nimeni altul când ea a murit, pentru că a murit, slavă lui Allah, a murit în chinuri groaznice, cu toate oasele sfărâmate, a murit și durerea lui s-a auzit până la Damasc, până la mine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu o povară foarte prețioasă, încredințată lor cu numai două ceasuri înainte de moartea lui Isabel la segunda, grație ochiului alunecos al temnicerilor ei și pumnului hulpav strâns în jurul inelului despre care, au auzit și ei, se spune că ar fi nestemata lui Solomon. Caii lor gonesc în întuneric și Musa știe, simte că ea a murit și strânge copilul și mai tare, ca și cum ar fi Leovigildo, fără să se întrebe cine e tatăl lui, fără să vrea altceva decât să l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Apa dedesubtul meu, mișcîndu-se fără odihnă, întinzîndu-se și legănîndu-se ca și cum ar fi știut că avea să înghețe. Aerul iernii care era înarmat cu ace și cuțite și-mi rănea ochii. Undeva la stînga mea, cartierul nostru cu străzile numite după nestemate, cu pietrele sale de pavaj care sugerau valuri care însă nu se mișcaseră niciodată, greoaie și solide, fără trecut. Aceste străzi ar fi trebuit cruțate, împreună cu tatăl și cu mama mea, pentru că nu aveau noțiunea degradării. Erau clădiți pe nisip
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
forței creatoare. Până astăzi a tipărit zece cărți, însă, așa cum îl știu eu și așa cum se prezintă în momentul actual ca stare de sănătate și putere de muncă nu este exclus să ne mai bucure în viitor cu încă alte nestemate spre cinstea școlii românești și a slujitorilor săi devotați. Volumele realizate de profesorul și scriitorul Vasile Fetescu sunt cărți care au înglobat vasta experiență a unui educator cu vocație și tocmai de aceea ele ar trebui să fie cunoscute de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de stânci crăpate se auzea din spatele unor rodii înfloriți. Contesa alergă printre ei în relanti. Aici domnul Popa, în chip de Adam (adică exact așa cum adormise), crăpa cu mâinile goale două stânci, din care izvorî pentru Contesă un râu de nestemate, cacao cu lapte și tablouri de Degas. Contesa era fericită: era tot ce își dorea. După ce Contesa bău cacao și își prinse în pletele nerușinat de bogate câteva nestemate - nici cele mai mari, nici cele mai mici, nici cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
goale două stânci, din care izvorî pentru Contesă un râu de nestemate, cacao cu lapte și tablouri de Degas. Contesa era fericită: era tot ce își dorea. După ce Contesa bău cacao și își prinse în pletele nerușinat de bogate câteva nestemate - nici cele mai mari, nici cele mai mici, nici cele mai șlefuite, nici cele mai neregulate -, îl luă de mână pe Popa și începură să alerge fericiți, să joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe copacii și pomii Raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îngenunchează) Toți magii: “Dumnezeu este virtutea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu” - zice un psalm al acestei țări binecuvântate. Să ne încredem Lui! Povestitorul: Care credeți că este cadoul lui Isus pentru noi? O monedă din aur de suflet ! Cu nestemata iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In aer rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
MEARGĂ PÎNĂ LA CAPĂT? NU DĂDEAU NICI UN SEMN DE VIAȚĂ. PAISPREZECE NOAPTEA CALDĂ ȘI ÎNNORATĂ PĂREA SĂ FI LUAT FOC. STRADA LUNGĂ, BINECUNOSCUTUL BULEVARD AL NOROCULUI STRĂLUCEA CA UN GIUVAER ÎN TIMP CE GONISH MERGEA PE EA. KILOMETRU DUPĂ KILOMETRU DE GIUVAERURI, NESTEMATE CARE SE UNEAU ȘI SE TOPEAU UNA ÎN ALTA DEPARTE DE TOT, ÎNTR-O DIRECȚIE SAU ALTA, PREFĂCÎNDU-SE ÎNTR-O LICĂRIRE ÎN CARE SE AMESTECAU TOATE CULORILE, MAI ALES ALBUL. FIRMELE ȘI PANCARTELE STRĂLUCEAU CĂTRE NEGATIST, O SPLENDOARE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei și la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
geam: tot munți. Făcând astfel, băgă de seamă pentru prima oară că purta haine nepotrivite pentru Ashargin, băiatul de fermă: o mare ținută de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu - pantalon cu galon de aur, vestă colantă cu revere cu nestemate - rezervată celor mai înalți demnitari ai statului major general, o ținută cum Ashargin nu mai văzuse de la vârsta de paisprezece ani, adică de vreo unsprezece ani. General! Importanța rangului, îl surprinse pe Gosseyn. Gândurile i se limpeziră, se ascuțiră. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede, iar dincolo de ea luceau nestematele astrale ale centrului galaxiei. Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii finale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de un fast extraordinar, vorbea puțin și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat drept o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele vizir, apoi în fața lui se face
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care făceau parte vizirul, câțiva emiri, zeci de ofițeri și de demnitari, femei vârstnice din familia sa, Împreună cu sute de străji și de sclavi, cu care a dus la Bagdad daruri de mare preț, camfor, smirnă, brocart, casete Întregi de nestemate, ca și o sută de mii de monede de aur. Califul i-a primit pe cei mai Însemnați membri ai soliei, a schimbat cu ei fraze politicoase, dar vagi, apoi, rămas Între patru ochi cu vizirul sultanului, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar Khayyam din Nishapur”. La Alamut, Mântuitorul porunci ca Manuscrisul de la Samarkand să fie venerat drept o mare carte a Înțelepciunii. Li se dădu În seamă unor artiști s-o Împodobească: picturi, miniaturi, un sipețel de aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere a acestuia, câțiva privilegiați veneau s-o consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevărat să părăsești totul, prăvălie, familie, pentru o biată sumă de bani?” Atunci fața i se Întunecă, nu-mi răspunse și ieși. N-a revenit decât după șase luni. Dintr-un buzunar interior, scoase un sipețel de aur, bătut cu nestemate, pe care mi-l Întinse deschis. „Privește acest manuscris, cât crezi că poate valora?” L-am răsfoit, apoi i-am descoperit conținutul, tremurând de emoție. „Textul autentic al lui Khayyam; picturile, ornamentația, e inestimabil!” „Mai mult de o mie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câștig o să te-ajungă, Dar c-un leu, caznă degeaba. Când în viață nu mai poți Nici o faptă ca să scoți, Poți ca de folos să fii Cu un sfat pentru cei vii. Dacă nu ai judecată În van soarta-i nestemată; Totul de râpă se duce, Sărăcia te seduce. * „Adio și un praz verde!” Au zis cu tare glas; Trecutu-n timp se pierde, Prostia a rămas. Uitarea cade peste toți, Indiferent de merit - Un „privilegiu”, făr’ să poți Lesne a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nevoi, ci crez opac, Din noapte pe pupilă; Nu pot să fac ce alții știu În viața lor întreagă, Să pun speranța în sicriu Cînd mi-i atât de dragă; Nu pot să scriu cum alții pot Cu har și nestemate, Dar pot să fiu un antidot Nădejdii zbuciumate; Nu pot vorbi fără să spun Chiar de-i târziu acuma - Azi, crezu-mi este tată bun, Speranța este muma. 21 iulie 2004 NU POȚI TRĂI FĂRĂ SĂ PLÂNGI Nu poți trăi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ochii pleoștiți de tăria vinului amestecat cu soare fixând hipnotic ochiul nopții, Luna. Ba da. Când? Anul trecut, care an trecut, adevărat, nici n-a apucat să plece, trăim cu plecarea ei, bogată, lăsată, păstrată, nealterată, descântată, nediluată, neuitată, de nestemată, alunecată, îmbibată, îmbălsămată, neterminată. Silozurile pârâie de porumb. Dunărea geme de pești aruncându-se peste maluri împreună cu noaptea, de-a valma. Greierii cântă, ziua dă buluc cu parfumurile care s-au dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o pedichiură pe măsură. Dar ceea ce nu putea uita Rică era fața sa cu fruntea Înaltă, părul mare și coafat artistic, cele care confereau deopotrivă puritate, prestanță, delicatețe și senzualitate, iar gura sa neasemuită și greu de descris era piatra nestemată a acelei coroane de invidiat. Purta inele cu pietre prețioase, rubin și safire, ce exprimau echilibru și noblețe și nicidecum grandoare și opulență. Sâmbătă, la final de program, Rică primi cheia de la contabilă precum și o schiță cu blocul, scara, apartamentul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Sper să fim prieteni și sper să nu mi-o tragi, Sidonia Klick Fundul începe să coboare. Mă las în apă și încep să înot încet, fără efort. Brațele mi se ridică ritmic și picăturile de apă strălucesc că niște nestemate în lumina lunii. Sunt liber. Klick Mai bine de o săptămână nu am intrat pe chat. Dar gândurile mi se întorceau tot mai des spre el. Nu puteam citi, nu mă puteam concentra, începusem să îmi pierd somnul... Și încercam
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]