1,484 matches
-
de teatru. Aproape totul se petrece în incinta unui simulacru de patinoar, pe suprafața căruia personajele, încălțate cu patine, fac piruete, se avântă pe gheață sau se opresc brusc. Există în acest spectacol o grație "teatralizată", o atmosferă diafană care netezește asperitățile realiste ale textului. De o vreme încoace mă atrage zăpada. Înaintea antractului ninge. Zăpada implică o mișcare pe verticală... trebuie să-ți ridici ochii ca să o vezi cum cade, să urmărești zborul lin al fulgilor, să îmbrățișezi cu privirea
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
tăcerii atunci cînd șiau dat seama că nu-l pot manipula. Daniel Mahoney, profesor de Științe Politice la Assumption College din SUA, și-a luat o sarcină ingrată: să facă din ursul slav o pasăre domestică, îndulcindu-i nuanțele și netezindu-i asperitățile, pînă la a-l preschimba într-un personaj suficient de scrobit ca să întrunească pretențiile de gust americane. Adică într-un gînditor democrat care pe nedrept a căzut în dizgrație în anii ‘90, cauza caterisirii publice stînd doar în
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
un festival se rezumă din punct de vedere al travaliului și al strategiei la o afacere de familie. Zdenka și Vaclav Vaculovic, în absența unui grup de lucru care să preia și să execute impulsurile de la centru, nu vor putea netezi suprafețele festivalului, oricâte bune intenții ar investi în substanța acestuia. Mai ales că vocația lor esențială este alta: Zdenka, o fină și sensibilă violonistă, promotoare ferventă a muzicii contemporane cehoslovace; Vaclav, un pictor cu accente monumentale care, în viziunea criticului
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
culoarea nisipul, cînd trebuia să răzuim, la fiecare sfîrșit de an, pupitrele de lemn pe care apăruseră tot felul de desene și inscripții în cerneală, a căror elaborare migăloasă era o distracție în orele plicticoase. Lemnul se albea și se netezea sub mîinile noastre și uniformele cu pătrățele ni se umpleau cu pulberea moale. Cea mai frumoasă și mai veche amintire din fișierul cu gesturi pierdute este însă dintr-o dimineață de grație cînd, în loc să mă duc la grădiniță, am rămas
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
un scaun în mijloc, cît mai aproape de plafoniera din tavan. Camera mi se părea prea înaltă, lumina prea slabă. Era seara tîrziu și ochelarii mei de vedere se dovedeau deodată mult prea întunecați. Țineam ziarul deschis pe genunchi și-i netezeam aiurea, cu dosul palmei, paginile mototolite. Apoi am început să-l răsfoiesc. Am ezitat în fața plăcerii de a contempla în voie chipul extrem de atrăgător al femeii în rochie albastră. Mă deranja puterea redusă a lentilelor. Alunecam în acel gol din
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
conducerea Ucrainei, așa cum a fost în cazul albanezilor din Kosovo. Independența Kosovo a fost rezultatul unui proces de mediere internațională, sub auspiciile NATO, în timp ce anexarea Crimeii este instrumentata de Rusia, măi argumentează consilierul american. "Un grup de contact internațional a netezit drumul Kosovo către independență. În cazul Crimeii nu există susținere internațională a referendumului sau a anexării peninsulei la Rusia", mai scrie Phillips, care amintește că misiunii OSCE nu i s-a permis să pătrundă în peninsula din sudul Ucrainei.
De ce Crimeea nu este Kosovo by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54623_a_55948]
-
poposește la geam cerșindu-mi un blid de lumină mâine îi strig dar vorbele nu se aud muțenia neagră le înghite - mi-e frică Identitate La marginea marginei respiri aerul îngenuncheat prea multe nuanțe se aprind în lucruri obișnuite le netezești cu nepăsarea deprinsă de atunci de când pasărea albă ți-a sărutat părul în zori risipind ce mai lăsase somnul trucat din visele tale copilărești și a dispărut apoi în văzduh cu propria-ți umbră Matrice Drumul pe care pășeam se
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
dispărându-mi,/ Mă sfarm și totuși sunt întreagă,/ Parcă acum aș fi pământul/ Pe care de demult bunica/ Îl mângâia chemându-și mama/ În pâlpâirea lumânării./ Pe când îmbrățișa mormântul,/ Ea se vedea din nou fetiță/ și degetele ei sfioase/ Cuminte netezeau țărâna,/ Iar eu, copil, privindu-i mâna/ Mă învecheam veghind absența." (p. 130) Este lesne de observat că moartea nu are nimic terifiant în viziunea Monicăi Pillat. Morții ei sunt suflete blajine și prezența lor în amintire este reconfortantă pentru
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
plaja se îngustează lipovenii cu năvoadele pline de pește în patul de lîngă perete pe salteaua din foi de porumb sărutul e lung ca un șarpe și tocmai atunci intră pe ușă mama mea moartă cu brațul plin de garoafe netezește cearceaful pune la loc tîrîtoarele în văgăunile lor și putea fi atît de dulce lenta cedare a nisipului pe care valul îl linge și mama prefăcîndu-se că nu vede și degetul tău ascuns în pumnul meu ca toarta unei amfore
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
Andrei Zanca (fragment) «...ce pîrg de vreme ne-a adus laolaltă cînd nimic nu e întîmplător, deopotrivă ce se știe că însăși suma zarurilor înscrie într-un tîrziu o curbă deplină? să fie acel privilegiu al deschiderii divine din noi netezindu-ne întîmpinarea, ori poate răsplata unei delumiri egale îngemănîndu-ne timpurile?» - înserarea înstăpîni o ploaie atît de lină încît doar privind rîul o puteai bănui - «^vrei adevărul, ori mîna ce alină^... - m-a întrebat odată o femeie răscoaptă - ^adevărul, ce alină
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Alexandru LUNGU Lumina frântă umbrele cu fețe nevăzute pășesc într’un alai de tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
lui Liviu Suhar este o sărbătoare a întregii comunități, pe care notabilităților ei nu le e îngăduit să o ignore. Dacă tot nu pot (sau nu știu, sau nu au vreme, sau nu se pricep, sau nu vor) să le netezească artiștilor existența, cel puțin să se deprindă a-i respecta. Actorul și sălbaticii De câțiva ani buni, un mare actor român nu mai joacă. Nu că i-ar fi slăbit puterile ori că și-ar fi sleit zestrea de talent
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
nu mult după aceea, din gîtlejul unui țiuit, înregistră cu astuție faptul că amintirile lui mirosind a mosc ca și arhivele akashice tîrzii se găseau de mult în afara corpului pe care, în cîteva ceasuri lungi, îl împături cu grijă, îl netezi pe la rotunjimi ca un doctor ce caută cu suprafața nehotărîtă a palmelor o izbucnire la viață a anomaliei, apoi îl puse lîngă tomberon, gîndind că poate cineva, în grabă descălecînd dintr-un personaj nou în distribuție, îl va îmbrăca odată
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior, lungi, și sticla, din care au băut. El îi surâde. Ea-și netezește zbatul rochiei dinspre briză, și se așează în unghiul din spate; îi mai văd. Și se fac nevăzuți. ÎN PIA}A SAN MARCO Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, și te joci în rime cu ei. Vino la mine
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Domnului să afle în mintea mea părăginită Sălașu-n care să se nască? Bârnele gândurilor rupte Se-adună albe în coloane, prin geamul tulbure lumina Se despletește ca-n vitralii. Acoperișul de colibă Se-nalță-n turle, se subție, Podeaua mică, netezită Se-ntinde-n lung și-n latul lumii. Poteca ta către minune Oriunde -ai fi, crește sub pasul Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă închisoarea într-o chilie de monah? Cum
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
dreptate și cuminecă somnul celor duși dintre noi? Cine alege care gesturi din urmă se vor cerne în firea copiilor noștri, care gânduri vor trece în aprigă luptă rostuindu-se-n voie pe buzele lor? 3. Tu și inconștienta blândețe netezindu-mi amarnic dunele pântecului - până la capătul lumii, unde sângele meu se transformă în altul, unde toate de-acum îmi vorbesc în duet. 4. Oare ce-a fost ce taină a crescut - săvârșindu-se sub haina-mi de carne, ce gesturi
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
eu i-am ascultat poveștile dar nu însetam să văd aceste orașe * căpitanul nostru s-a dus din cort în cort dând fiecărui om o pereche de aripi nu e ușor să le păstrezi suplețea toată noaptea am auzit soldații netezind penele n-a plecat nimeni în zbor * în anul stelei celei arzătoare în formă de cal mulți oameni au fugit în peșteri de frica cerurilor mama și tata nu ei s-au culcat în iarbă sub vasul spart care-i
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii ce nu-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ștearsă cu guma... rabla mea de memorie...s-o freci întruna cu glaspapir, cu șmirghel, s-o netezești, s-o pilești răbdător, îngăduitor...să capeți, să depozitezi numai amintiri pastelate, flou... așa... nourași trandafirii de abnegație amoroasă... mda... fraza se lățea fără sens, degeba mai încercam să scriu...trebuia să termin povestea... sau să o tîrîi... la cheremul
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
am ajuns pe o pajiște foarte însorită, cu iarbă verde, tunsă și fragedă, de parcă era într-o primăvară timpurie sau într-o toamnă târzie și lungă, cu câțiva arbori în preajmă și niște pietre înfipte în pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat - pe câmpul acela atât de viu colorat, cu zări însorite, deschise până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe covorul acela de iarbă, cu spatele rezemat de o piatră
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
seara, apoi străinul l-a rugat să-l ajute. Era tîrziu și voia să plece acasă. Bine, a zis bărbatul. În cîteva minute, împreună, or să ducă treaba la capăt. Așa că i s-a alăturat. Cînd fundul gropii s-a netezit, bărbații au ieșit pe cărare. Nu-și vedeau fețele bine, nici nu-și vorbeau. Stelele întinseră peste cerul nocturn o manta cu butoni din alt veac. Au mers alături pînă la poarta care-i scotea lîngă casa spițerului. Acolo aveau
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
trebuit să fie coborâtă până la cea mai de jos treaptă a comunicării în virtutea unui așa-zis principiu al unității (de fapt, al uniformității - care nu e departe de "uniformă"). Nu este de înțeles, teoretic vorbind, de ce era nevoie să fie netezit scrisul lui Eminescu - pentru ca nea "cutare" să știe să facă cerere de intrare în colectivă? A fost, ca să rezonăm în cheia unui comentator actual al eminescianismului, o sacrificare a poetului - și nu numai a lui: a întregii poezii românești. Pauzele
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
cerurile mele. ah, istoria mea esențială - eu, mereu între aceleași două personaje centrale ciudate, că doi stâlpi de bolta: ființe imense, incomensurabile, una dintre ele trece peste mine cu un fier de călcat abstract, mă face una cu pământul, mă netezește, mă reduce la tăcere, iar cealaltă îmi pompează aer în plămâni, îmi întocmește aripi, mă extinde, mă tese-n raze. ah, istoria mea esențială, o singură clipă dilatata. te-am iubit am fost viu (trecerea lui aprilie prin pomi) te-
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
sub numitor comun războinici de mit și trupe de bătăuși, păpuși cu membre amenințătoare și oameni ghemuindu-se sub imperiul spaimei aristocrați europeni la partida de tenis fantomatică, fără minge, și mineri, cărora Ghandi, cu găleata plină de becuri, le netezește calea spre iluminare. Și, la sfîrșit, să fie ironie oare, poate chiar cinism, apropierea iluminatului personaj de sfinții moderni? Aglomerarea cadavrelor mumificate în imaginea finală, să însemne oare, sfîrșitul utopiei cuceririi libertății fără violență?" (...) Deci, finalul, cu totul copleșitor: Ghandi
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
pentru depunerea candidaturilor este 15 iulie 2003, iar decizia finală se va lua în 6 iulie 2005 la congresul C.I.O. din Singapore. l Președintele interimar al clubului F.C. Barcelona, Enric Reyna, împreună cu membrii comitetului director și-au depus demisia, netezind astfel drumul spre alegerea unui nou președinte. Conducătorul organismului provizoriu de conducere, Juan Trayter, a anunțat data de 15 iunie pentru alegerea noului președinte. Șapte persoane și-au depus candidatura. Sondajele de opinie îl indică drept favorit pe Lluis Bassat
Agenda2003-22-03-23 () [Corola-journal/Journalistic/281077_a_282406]
-
scris. Am cam terminat versiunea șaptea (penultima cred) ș...ț”. O ciudată premeditare, o vanitate de autor opacă în paroxismul ei, un minus de autenticitate pentru un plus de luciu, o scriitură fără vârstă, un sculptor bătrân care-și tot netezește viața. Autorul a mizat pe o singură carte și de la ea așteaptă totul. Jurnalul îl domină, îi tot cere versiuni, una mai bună decât cealaltă, îi actualizează criteriile în virtutea cărora, frazele citite de o sută de ori sunt păstrate sau
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]