1,052 matches
-
săpunuri a fost susținută de câteva centre miniere mici, în marea parte a Statelor Unite. Cererea de litiu a crescut dramatic în timpul Războiului Rece prin producția armelor de fuziune nucleară. Izotopii litiului (litiu-6 și litiu-7) produc tritiu în momentul iradierii cu neutroni, fiind foarte utili pentru producția tritiului și totodată a unei forme de combustibil de fuziune utilizat în interiorul bombelor cu hidrogen, sub forma deuteridului de litiu. SUA devenise primul producător de litiu în perioada sfârșitului anilor '50 și mijlocul anilor '80
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
fel ca toriul și plutoniul, uraniul este unul din cele trei elemente fisionabile, însemnând că se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă o mică probabilitate de fisiune spontană sau fisiune datorată bombardării cu neutroni rapizi, uraniul-235 și uraniul-233 prezintă o mare probabilitate de fisiune când sunt bombardați cu neutroni lenți. Acest efect generează căldura din reactoarele nucleare, fiind folosită ca sursă de putere și generează materialul fisionabil pentru armele nucleare. Amândouă consecințele se bazează
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă o mică probabilitate de fisiune spontană sau fisiune datorată bombardării cu neutroni rapizi, uraniul-235 și uraniul-233 prezintă o mare probabilitate de fisiune când sunt bombardați cu neutroni lenți. Acest efect generează căldura din reactoarele nucleare, fiind folosită ca sursă de putere și generează materialul fisionabil pentru armele nucleare. Amândouă consecințele se bazează pe capacitatea uraniului de a întreține o reacție nucleară în lanț. Uraniul epuizat (uraniul-238) este
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
nuclear sub forma Uraniului Metalic sau a unor compuși chimici. În reactoarele atomice este folosit uraniul ca sursă de energie pentru producerea curentului electric. În reactorul atomic este produsă, de fapt, o explozie atomică controlată, prin intermediul unor bare absorbante de neutroni (conținând bor sau cadmiu) care au rolul de a absorbi neutronii în exces. În toate cazurile se pune problema obținerii, fie a uraniului, fie a unor săruri ale acestuia de puritate nucleară. Impuritățile (chiar urme, de exemplu, bor, element cu
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
reactoarele atomice este folosit uraniul ca sursă de energie pentru producerea curentului electric. În reactorul atomic este produsă, de fapt, o explozie atomică controlată, prin intermediul unor bare absorbante de neutroni (conținând bor sau cadmiu) care au rolul de a absorbi neutronii în exces. În toate cazurile se pune problema obținerii, fie a uraniului, fie a unor săruri ale acestuia de puritate nucleară. Impuritățile (chiar urme, de exemplu, bor, element cu secțiune de captură foarte mare) pot duce la deranjamente grave, din cauza
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
și se află lângă brom (seleniul este chiar lângă brom, iar telurul se sub seleniu). Structura atomului de brom este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că izotopul său natural, formula 3, are 35 de protoni și 44 de neutroni. Repartiția electronilor pe starturile electronice este dată în tabelul din stânga. Pe baza așezării sale în sistemul periodic, despre brom se pot trage concluziile: datorită faptului că bromul se află în grupa a VII-a principală, rezultă atunci că acesta are
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cunoscuți ai bromului cu specificarea tipului de dezintegrare radioactivă, a radionucleului rezultat și a timpului de înjumătățire. Izotopii bromului se dezintegrează în patru moduri: prin emisie de proton, dezintegrare beta formula 8 sau formula 9, respectiv dezintegrare formula 8 însoțit de emisie de neutron. De exemplu, izotopul formula 6 se dezintegrează prin expulzarea unui proton, în urma căruia transmută în seleniu, după schema: Prin dezintegrare formula 9, izotopul formula 14 se transformă în izotopul stabil formula 15 cu emisia unui pozitron și al unui neutrin, tranziția are loc după
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
exemplu formula 21 care se dezintegreză cu probabilitatea de 91,7% prin formula 9 în formula 23 și cu probabilitatea de 8,3%, prin formula 8, în formula 25. De asemenea, începând cu izotopul formula 18, toți izotopii dezintegrează, pe lângă dezintegrarea formula 8, și prin emisie de neutroni. Prezența în natură, în proporție extrem de scăzută, a radioizotopilor bromului și timpii de înjumătățire de valori mici ai acestora, face nesemnificativă contribuția radiațiilor emise de aceștia la fondul natural de radiații nucleare. Bromul este prezent în natură sub forma sa
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
ul (, "iodes", însemnând „violet”) este un element chimic, notat cu simbolul I, cu numărul atomic 53. Are un singur izotop natural stabil, cu masa atomică relativă 127, al cărui nucleu conține 74 de neutroni. ul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I). Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
cel care i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
prin urină. Doar o foarte mică parte se depozitează în rinichi și în oase. În formă de praf wolframul se aprinde ușor. Sub formă compactă nu arde. Wolfram formează mai mulți oxizi: Carbura de wolfram se folosește ca reflector de Neutroni la arme nucleare pentru a reduce masa critică. Carburi de wolfram se folosesc în prelucrarea materialelor datorită durității lor. Datorită durității și densității mari se folosesc și la muniții anti-blindaj. Wolframate se utilizează pentru impermeabilizări pentru a le face rezistente
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
CdS) - 144.46 greutatea moleculară. Punctul de topire al cadmiului este de 321,069șC, 609,924șF sau 594,219 K, iar punctul de fierbere este 767șC, 1412,6șF sau 1040,15 K. Cadmiul are 48 de protoni și 64 de neutroni. Praful de cadmiu are în componență mai mulți compuși ai acestuia, cum ar fi clorura de cadmiu. Fumul de cadmiu conține particule minuscule de cadmiu sau oxid de cadmiu format în timpul arderii. Când cadmiul ajunge în aerul umed, acesta își
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
în materialele din plastic și în electrozii bateriilor alcaline cu nichel și cadmiu. De asemenea, compușii cadmiului sunt utilizați în imprimare, în industria textilă, în fotografie, în lasere, în semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilație, ca neutroni absorbanți în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor fluorescente, în bijuterii, în gravură, în industria de automobile și avioane, ca pesticide, catalizatori de polimerizare. Cad- miul este găsit și în îngrășămintele cu superfosfat. Aproximativ 10% din consumul de
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
151 în masa atomică. Câteva dintre aceștia pot fi sintetizați cu ajutorul elementelor mai ușoare; în natură, aceste reacții au loc și în timpul procedeelor din interiorul stelelor bătrâne, precum și în interiorul supernovelor. Totuși, singurul izotop stabil este Cs, ce are 78 de neutroni. Deși acesta are un spin nuclear ridicat (7/2+), studiile rezonanței magnetice nucleare pot fi făcute la o frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are un timp de înjumătățire de aproximativ 2,3 milioane de ani
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
de aproximativ câteva minute sau chiar mai puțin. Izotopul Cs este unul dintre produșii de fisiune a uraniului ce se poate forma în reactoare nucleare. Totuși, produsul de fisiune este redus în majoritatea reactoarelor datorită Xe, o adevărată „otravă” pentru neutroni, și se transformă în Xe înainte de dezintegrarea ce are ca produs Cs. Datorită descompunerii sale în urma cărora se obține Ba, izotopul Cs este un puternic emițător de radiații gama. Timpul său de înjumătățire acesta este principalul produs de fisiune cu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
ca Cs să poată fi creat prin captură nucleară (datorită ratei de captură mici), iar ca rezultat nu trebuie să fie dezintegrat. Aproape tot cesiul produs prin fisiune nucleară provine prin dezintegrarea beta a produșilor de fisiune mai bogați în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și al aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare de locul fisiunii. Odată cu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
aceea că celelalte tipuri de fenomene fizice ce fac parte din ansamblul general al interacțiunilor fundamentale, dar sunt conceptual diferite de forțe, pot fi descrise pe baza acelorași reguli. De exemplu, o diagramă Feynman poate descrie pe scurt cum un neutron se dezintegrează, rezultând un electron, un proton, și un neutrino, interacțiune mijlocită de aceeași particulă purtătoare responsabilă pentru forța nucleară slabă. În teoria relativității restrânse, masa și energia sunt echivalente (după cum se vede calculând lucrul mecanic necesar pentru a accelera
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
quarkurilor libere a arătat că particulele elementare afectate nu sunt observabile direct. Acest fenomen se numește "confinement". Forța slabă este datorată schimbului de bozoni W și Z, particule masive. Cel mai cunoscut efect al ei îl reprezintă dezintegrarea beta (a neutronilor din nucleele atomice) și fenomenele de radioactivitate asociate acesteia. Numele de "slabă" provine de la faptul că intensitatea câmpului este de aproximativ 10 ori mai mică decât a câmpului unei forțe tari. Chiar și așa, ea este mai puternică decât gravitația
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
mai grele ca Fe au o energie netă care consumă energia solară de fuziune, deci nu se poate ca o stea să creeze în interiorul său xenon. În schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor supernovelor , sau de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
spinului nuclear de formula 2 și un moment electric cuadrupolar nenul, avand un timp de relaxare T cuprins în domeniul dintre milisecunde și secunde. Există izotopi radioactivi ai xenonului, cum ar fi, Xe și Xe, care sunt produși prin activarea cu neutroni a materialului fisionabil din zona fierbinte al interiorului reactoarelor nucleare. Xe joacă un rol considerabil în procesul funcționării reactorilor de fisiune nucleară, Xe având valoarea secțiunii eficace de absorbție neutronică foarte mare, de circa 2.6×10 barni, se comportă
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
fierbinte al interiorului reactoarelor nucleare. Xe joacă un rol considerabil în procesul funcționării reactorilor de fisiune nucleară, Xe având valoarea secțiunii eficace de absorbție neutronică foarte mare, de circa 2.6×10 barni, se comportă ca un absorbant efectiv de neutroni care încetinește viteza reacției, până la oprirea ei (otrăvirea reacției) după o anumită perioadă de timp. Acest comportament al izotopului a fost descoperit la exploatarea primelor reactoare nucleare de producere a plutoniului din cadrul proiectului american Manhattan. Din fericire, proiectanții reactoarelor au
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
perioadă de timp. Acest comportament al izotopului a fost descoperit la exploatarea primelor reactoare nucleare de producere a plutoniului din cadrul proiectului american Manhattan. Din fericire, proiectanții reactoarelor au prevăzut sisteme de rezervă care permiteau creșterea reactivității reactoarelor (mărirea fluxului de neutroni de fisiune care induc alte fisiuni in nuclele combustibilului). Calitatea izotopului Xe de a otrăvi reacția în lanț, a avut un rol major în declanșarea avariei reactorului care a condus la accidentului nuclear de la Cernobâl. Oprirea sau scăderea puterii unui
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium și alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivității reduse (datorată structurii stabile) a suprafeței cristalului, prin iradiere cu neutroni crește gradul lui de duritate. Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) și presiuni ridicate. Rocile mamă (de însoțire) a diamantului sunt Peridotit și Eclogit sau in vulcani, sunt roci bogate în gaze Kimberlite
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
s (0,23c), ducând la o creștere rapidă a temperaturii și densității. Procesele cu pierdere de energie ce au loc în miez încetează să mai fie în echilibru. Prin fotodezintegrare, radiațiile gamma descompun fierul în nuclee de heliu și în neutroni liberi, absorbind energie, în timp ce electronii și protonii fuzionează prin captură de electroni, producând neutroni și neutrini electronici care părăsesc steaua. Într-o supernovă de tip II, miezul de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]