6,179 matches
-
ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi stat la spatele meu și m-ar fi împins cu putere să lovesc. Iar, chiar dacă gloata s-ar putea repezi acum să-mi spună mie că așa se manifestă nervozitatea exagerată, eu pun asta, totuși, pe seama unei puteri superioare, nevăzute și față de care n-am avut cum să mă împotrivesc, poate chiar a divinității... Și, cu toate că am încercat să arăt întreaga mea îndărătnicie atunci, dorind să mă pun, cu tot dinadinsul, împotriva acelei porniri nesăbuite și primare, am rămas doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gri și negru În jurul tău Parfumul ploii După o ploaie scurtă și caldă de vară, parcul, rămas singur, Își asculta parcă, propriul puls și savura prin toți porii frunzelor parfumul rafinat, ozonat, lăsat În urmă de ploaia fugară... Nu știu ce mână nevăzută, Încărcată cu brățările unui timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
primul sentiment revelator, Înnălțător, necunoscut mie până În acel moment. Ce vis frumos! Poiana plină cu flori și ciripit de păsărele. Un timp solar și plin de promisiuni... M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
jumătate de oră, au Început să vină tot mai mulți. Cei aflați În biserică stăteau În genunchi și-și tot plecau capetele până În pământ. Mi-a venit să râd! Nu știam ce să fac, să râmân sau să mă fac nevăzută?. Ce să fac? Ce să fac? Am revenit la măicuța care mi-a dat eșarfa și care vindea turiștilor pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii și pentru morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mi-am amintit de dorința pe care mi-o mărturisise și mi-am spus: „Da, Doamne! Cu adevărat, Tu știi și le vezi pe toate! Nimeni, din cei ce cred și nădăjduiesc cu adevărat în Tine, nu rămâne neauzit și nevăzut!” Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de trup, ci mult mai multe. El, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dintr-un corp în celălalt, deodată se stârnesc râsete care vin de foarte aproape, Sandei tresare, își retrage mâinile dintr-ale lui, dar continuă să se uite la băiatul de dincolo de gardul de sârmă ca și cum ar fi legați cu fire nevăzute care nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude zgomotele care se furișează spre ei, frica începe să i se strecoare pe șira spinării, simte umbre în jurul lor, umbre care se mișcă precaute, simte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prelinseră câteva lacrimi rotunde, ca niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții. Intrară în dunele de pene, se cocoloșiră cum putură mai bine, dar nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nimeni nu mai pomeni despre fata lui Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să-și adune câteva scule, puse nicovala în fața cortului și continuă să lucreze la o tingire începută cu o săptămână în urmă, ascultând fiecare bătaie a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unei zile, Vișinel începea să se agite. Voia să părăsească cât mai repede această casă și să plece la șatră, unde i se părea că soarele răsărea mai devreme decât în oraș. El se simțea legat cu mii de fire nevăzute de șatră fiindcă, din primele clipe ale zorilor, o întâlnea pe Voica, fata pe care o îndrăgise nespus de mult, numai cu ea împletea deseori sumedenie de gânduri și vise... Se priveau minute în șir, neavând trebuință de cuvinte, socotindu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de care era cuprinsă. - Sunt, mamă, sunt foarte fericit! La auzul acestui cuvânt, cel mai scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care se aflau inflexiuni inedite, lacrimile agățate cu firele nevăzute ale unor dorințe de bine pentru fiul ei, niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie mai mult de grupul părinților, deschise larg mâinile ca două aripi cuprinzând cât putu mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din iulie 2012, intitulat „Umor fără frontiere în Tara de Sus” manifestare pe care am organizat-o în ciuda contestatarilor și a lipsei mele de experiență în domeniul râsului. După unii părereologi, volumul meu de debut în genul satirico umoristic, Fața nevăzută a lumii, tipărit în 2011, satirizează elementele negative ale caracterului uman, încercând să îndrepte moravurile din societate prin arma ironică a râsului. Râsul este un fenomen social și cultural al progresului uman, din latura biologică în cea socială, net superioară
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ploaia din zori. Soarele răspândește pretutindeni lumina-i ocrotitoare, iar păsări din Înaltul cerului se opresc din când În când pe umărul meu și răspândesc triluri divine. În adierea vântului blând, lalelele se clatină ușor, mângâiate parcă de o mână nevăzută. Sunt cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-o mare de singurătate. Sunt o statuie veritabilă, care a Început deja să surâdă, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută și și-ar fi dat drumul de pe ultimele trepte. Pot să vă rog ceva, dacă nu e cu supărare? mi-a zis dezinvolt, privindu-mă direct, cu niște ochi stăruitori, exoftalmici, de insectă. Ați fi dispus să ascultați... un cuvânt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de importanță: mooliiiciuuuneeee. Rostise cuvântul cu un fel de prelungire a sunetelor, lugubră până la un anumit ton, dar catifelată. Se Înălțase pe vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl găsiți? E... divin, nu-i așa? Și, concentrându-se, Îl pronunță Încă o dată, de data aceasta și mai pătruns, cu ochii Închiși și cu nările desfăcute, ridicând ușor gâtul și insistând Îndelung pe fiecare sunet, ca o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oprit dezorientat, ca și cum nu ar mai fi recunoscut locul. Apoi și-a rotit brațele Într-o mișcare neînțeleasă și s-a lăsat pe vine, cu capul atârnat peste piept, dizolvându-se Într-un gol absolut, cu mâinile Întinse spre ceva nevăzut. Se mai auzi doar țipătul disperat al mamei zbătânduse neputincios Între pereții casei. Misterul s-a dezlănțuit a doua zi, seara, când domnul Martin, Învățătorul, a venit la priveghi, la capelă, unde tata (bunul său prieten) fusese depus pe un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zile, nemaisuportând concertul acela de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]