1,163 matches
-
-se solidare cu el. Mai mult decât atât: și-au făcut apariția pe rambla niște tipi ce semănau cu el și care, supuși unui examen, se costumau În chip identic, deși În culori mai palide și cu un aer categoric nevoiaș. Bomba pe care ședea Silveira avea să explodeze fără Întârziere. La data menționată, doi zbiri, Îmbrăcați civil și avându-l În frunte chiar pe comisar, s-au prezentat la o căscioară din lemn de pe strada Fără Nume. Au bătut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sigură că asta nu le-a împiedicat pe nici una dintre fetițe să decreteze cât de bătrâne eram. Dar ce conta? Cineva mi-a pus sub nas o cutie pe care a zdrăngănit-o nițel. — Vreți să dați ceva pentru copiii nevoiași? m-a întrebat un bărbat hăituit îmbrăcat cu un pardesiu ud. — Sigur, am răspuns eu, ceva mai generoasă decât de obicei din cauza alcoolului. Și am pus o liră în cutie. —Dumneavoastră? a zis el uitându-se la Laura. Pe Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e mai urîtă ca Înainte”. SÎntem În luna mai, 1992, și din presa pe care-o răsfoiesc cu tot mai mare deliciu, aflu, de la un alt colonel În retragere, că „Vadim e ca Avram Iancu. (...) A dăruit televizoare unor oameni nevoiași”. Bravo. Însă ce nevoie aveau oamenii nevoiași de televizoare, cînd ei nu au banane. Și, cu toate că Avram Iancu nu dădea chiar oricui un televizor din căruță, În editorialul său are timp să formuleze o interesantă teorie. „Cea mai veche meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luna mai, 1992, și din presa pe care-o răsfoiesc cu tot mai mare deliciu, aflu, de la un alt colonel În retragere, că „Vadim e ca Avram Iancu. (...) A dăruit televizoare unor oameni nevoiași”. Bravo. Însă ce nevoie aveau oamenii nevoiași de televizoare, cînd ei nu au banane. Și, cu toate că Avram Iancu nu dădea chiar oricui un televizor din căruță, În editorialul său are timp să formuleze o interesantă teorie. „Cea mai veche meserie cred că este hoția. Pentru că o Întîlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
caracter l-au avut toate bunurile libere ale Bisericii, care se administrau și se distribuiau în spiritul iubirii; prin ele se întrețineau sfinții slujitori, cultul divin se alimenta; mîinile săracilor, ale văduvelor, ale leproșilor, ale sclavilor, ale pelegrinilor, ale tuturor nevoiașilor deveneau prețioase scrinuri în care Biserica își păstra comorile ferite de rapacitatea omenească; și făcînd toate acestea, maica enoriașilor nu se îndepărta de slujirea ecleziastică, fiindcă este vorba aici de o slujire în spiritul iubirii materne și al mizericordiei creștine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din partea Episcopului 296. 151. Un al treilea și prețios principiu al antichității era acela prin care "Clerul să nu folosească bunurile ecleziastice decît pentru necesitățile proprii de întreținere, folosind majoritatea acestor bunuri pentru opere de caritate, în special pentru ajutorarea nevoiașilor". Cristos a întemeiat apostolatul pe sărăcie și pe abandonul în mîna Providenței care îi punea în mișcare pe credincioși pentru întreținerea evanghelizatorilor lor. El dăduse cel mai sublim exemplu. "Vulpile au vizuini, iar zburătoarele Cerului au cuiburi: Fiul omului nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
abandonau averea sau o dădeau săracilor, dat fiind că, așa după cum spune Isidor din Pelusium, tum voluntaria paupertate gloriabantur 301. Unor oameni atît de integri și dezinteresați li se încredința apoi administrarea și distribuirea bunurilor Bisericii, ca depozitari ai averilor nevoiașilor. Iulian Pomerius, după ce a vorbit de sărăcia voluntară a Episcopilor Paulinus din Nola și Hilary din Arle, care și-au abandonat marea lor avere pentru a deveni săraci oameni ai lui Cristos, a adăugat: Este lesne de înțeles, de aceea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se considera că nu este potrivit pentru un preot să trăiască din averea Bisericii dacă are propria sa avere; fiindcă nu făcea parte dintre cei săraci, nu avea dreptul să se întrețină din averea Bisericii și nici să ia de la nevoiași ce era al lor. Acest lucru era drept și întărit de Iulian: "Acei care au propriii lor bani și care doresc să se înfrupte din ce se împărțește, păcătuiesc grav atunci cînd acceptă să primească ce le aparține săracilor. Sfîntul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Același lucru este valabil și în cazul oamenilor săraci care pot munci ca să se întrețină; ei nu trebuie să se gîndească să ia din ceea ce aparține celor slabi și bolnavi. Biserica nu trebuie să acorde ajutor celor care nu sînt nevoiași, căci așa nu ar mai putea să-i ajute pe cei ce nu au. Iar cei care slujesc Bisericii devin prea lumești dacă își închipuie că ar trebui să primească salarii lumești 304 iar nu o recompensă veșnică. Dacă vreun
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acesta; pe de altă parte, exemplul luminos al întreținerii publice și clericale a săracilor prin intermediul Bisericii a încetat, și prin acea hrană trecătoare stricată s-a stricat și hrana spirituală; Biserica se ocupa în mod special de acea masă de nevoiași care considera că îi aparține și cu care ținea permanent legătura, și simplul fapt că o păștea în acel chip era o realizare, un stimul față de gratitudinea care îi făcea pe oameni să cunoască, să venereze și să iubească Biserica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
non ut querar, sed ut sciant quid non querar, comprehendi, malo enim nos pecunia minore esse, quam gratia. După care, la scurtă vreme, a adăugat: "Posesiunile Bisericii sînt la dispoziția săracilor. Cîți captivi are Biserica pretutindeni, cîte alimente a distribuit nevoiașilor și cît ajutor a dat refugiaților". 2. Epp. Lib. 1, ep. XVII. 289 Etenim e aetate, spune Berardi, vorbind despre acest pasaj, quotiescumque negotium ecclesiasticum peragendum erat, Episcopus Cleri consilium, convocata Synodo, expetebat. Gratiani Canones etc. De Gelasio C. XLVI
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit să-i pomenească porecla sau să-l fi ocărât și înfruntat pe față, cumnatul său Galan. Nicanor era mai mic ca etate, nu făcuse războiul și lui, dintr-o cimotie de nevoiași, i se îngăduise să o ia de nevastă pe Petronia, cea cu ochii precum două medalii aurii, dar pururea înlăcrimați, fiind orfană de ambii părinți și cu cei doi frați mai mari, pierduți în imensa vrăjmășie a războiului. Numai fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hiperbolice), chiaburul, vă zic, oricum, n-avea cum să-l laude pe moș Mardare, fiindcă o trăsese pe baba Frăsina, după el, în colhoz, mai exact, în suszisa, Gospodăria cea mare. Ba, atât în Goldana, precum și în Cotonoaga, sat de nevoiași, pitulat hăt! dincolo de creasta Baisei, se credea că, dimpotrivă: în capul lui, chiaburul îl socotea pe Mardare cel mai mare tolomac! Îndârjiți în sărăcia lor de veacuri (uneori, în Moldo-Valahia, doi tineri însurăței puteau să mănânce și dintr-un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
până la cerul roșu, ce amurgea. Da' s-a ivit și s-a evidențiat Pepenoaica! protestau obrăznicăturile! S-a arătat că e în lotul dumitale, de folosință personală... Bade, Pepenoaica cea mare este în lotul dumitale... În țeasta cu creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit și recent colectivist goldăneștean, a lui Nicanor Galan, sfârâi ca o scăfârlie de chibrit aducerea aminte și înțelegerea. Dădu înapoi, cedând terenul în fața masei de copii agitați, intră în grajd, pipăind, prin obscuritatea înserării, biciul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comunității-activează din 1994 pe plan local, derulând proiecte menite să sprijine persoanele defavorizate social din Timișoara și județul Timiș. Cele mai cunoscute acțiuni, devenite deja tradiționale, sunt organizate cu prilejul Sfintelor Sărbători de Crăciun și de Paști, când sute de nevoiași beneficiază gratuit, în Piața „Timișoara 700“, de o masă caldă și dulciuri. În această primăvară, una din cele mai interesante inițiative vizează organizarea unui bal de caritate. După cum ne-a informat domnul Konrad Pfaff, în calitate de președinte al Lions Club Timișoara
Agenda2006-13-06-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284902_a_286231]
-
sănătos în mijlocul nostru și că-l putem întimpina cu "Bun sositul între noi! ". Căci cât despre partea M. Sale, netăgăduit este și va fi că ce-a stat în putința unui om cu bine și cu noroc au împlinit. Cel nevoiaș, norocul lui când nu întîlnește dușmani în drum; iar cel voinic, norocul dușmanilor că nu-l întîlnesc pre el. Și n-au avut acest noroc dușmanii, căci odată lucrul hotărât, nu mai încăpea multă vorbă și viteaza noastră oștire, cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acele provincii. Între alții deputatul Wurm a susținut că capitaliștii omnipotenți și lacomi storc populațiile și guvernul îi vede și-i lasă să facă. Uzurarii sânt organizați ca o ceată de tâlhari. Agenții lor descoperă pe industriașul sau pe țăranul nevoiaș, îi înșeală fără sfială și fără nici o piedică, iau țăranului averea și meseria și țăranul ajunge a fi proletar. În anul 1874 cel puțin 10000 țărani din provinciile de dincolo de Leitha și-au pierdut proprietățile. În același an s-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
buturugi câte 18 sfanți pe an; pentru fiecare stup de al-bine câte o zi de lucru și de la fiecare om câte trei găini (vezi I. Ionescu, eodem loco, p. l49și534). Pentru asemenea tocmeli numite pentru munci agricole stoarse de la locuitorul nevoiaș sau constatate ca primite de săteni în urma înțelegerii frauduloase între arendași și împiegații comunali, s-au instituit prin legea din 1868 pentru tocmeli agricole o jurisdicție specială a consiliului comunal care, din cauza împrejurărilor cunoscute, nu oferă nici o garanție pentru sătean
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat, în copaie l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi, căci erau bolnavi, furam lemne de foc de la rândașul de jos, îi îngânam cântece, pocneam din degete și, cu burta goală, l-am crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primitoare și iubitor de oameni. Astfel, marelui Avvă și eremit egiptean Antonie cel Mare († 356) i s‑a descoperit de la Dumnezeu În pustiu următorul lucru : „În oraș, există cineva asemenea ție, un medic care dăruiește din prisosul științei sale celor nevoiași și care cântă În fiecare zi Trisaghionul (cântarea Medicii credincioși și jertfelnici - oameni cerești și Îngeri pământești 251 «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, miluiește‑ne pe noiă - n.n.) Împreună cu Îngerii”269. Se prea poate ca aceasta să fie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
purificatoare. Cu câteva rânduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămâie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe o promisiune de aur (s.n.) în poala gospodinei nevoiașe, să răspund acelui - Pe cine căutați? recunoscut în vocea tremurată”... Întreg textul, închis cu un pasaj ce reia fraza de început, se structurează în funcție de aceste două mari teme, în secvențe izomorfe, ce se înscriu pe axa reprezentărilor negative (în configurația
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
accentul pus de Coran pe etică corect]rii nedrept]ților existente în viață economic] și social]. De exemplu, indivizii sunt încurajați s] își cheltuie averea și efortul pe: 1) familie și rude; 2) orfani; 3) s]răci; 4) vagabonzi; 5) nevoiași; 6) eliberarea sclavilor. Astfel de acțiuni sunt cele care definesc responsabilitatea unui musulman de a dobândi o conștiinț] social] și de a împ]rți resursele individuale și comune cu cei mai puțin privilegiați. Aceste obligații sunt incluse în Coran în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
includ rug]ciunea, postul și pelerinajul. Coranul a c]utat s] aboleasc] practicile c]m]ț]rești din cadrul comunit]ții mercantile din Mecca și Medina, stigmatizând-le, deoarece acestea reflectau lipsa unei etici a muncii și exploatarea nedreapt] a celor nevoiași. La nivel social, accentul pus de Coran asupra familiei include și o preocupare pentru îmbun]ț]țirea statutului femeii, prin abolirea practicilor preislamice, cum ar fi pruncuciderea fetelor, și acordarea de noi drepturi acestora. Printre acestea, putem aminti dreptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vestit magician, de vreme ce știa dinainte tot ce avea să se petreacă ), când fiul său era de patru ani, răsfoiește Cartea Destinului , pentru a vedea ce i-a pregătit viitorul. Tatăl descoperă că fiul său se va căsători cu o slujnică nevoiașă, care tocmai se născuse. Nobilul aruncă fetița În valurile râului Ouse. Aceasta e salvată de un pescar. Abia la sfârșit, nobilul Înțelege că nimeni nu se poate opune forței destinului. După credințele poporului român, ursitoarele scriu viața omului, așa cum are să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și al văduvei Louise de Marillac, a fondat organizația Les Filles de la Charité. Femeile care nu doreau să ia calea mânăstirii, intrau în această organizație și anual depuneau jurământul de credință, apoi mergeau prin spitale și acordau sprijin celor bolnavi, nevoiași și orfanilor. Organizația a cunoscut un succes imediat și funcționează și în zilele noastre, fiind recunoscută pe toate continentele. Pe lângă interesul pentru operele de caritate, regina Ana era o mare admiratoare a artelor, mai ales a teatrului. Chiar și în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]