1,127 matches
-
promovate ca valori primordiale; de cealaltă parte, proliferează compulsiile și frenezia neoconsumatorului. Dar nimic din toate acestea nu seamănă cu bucuria dionisiacă. Dimpotrivă. Excesele la masă erau de origine colectivă, ale contemporanilor noștri sunt individuale; cândva erau festive, acum sunt nevrotice; ele constituiau o figură a fericirii colective, acum îl culpabilizează pe individ, căpătând un caracter rușinos și patologic, ținând de o cultură care nu mai cunoaște decât controlul de sine. Plăcerile gurmande și bucătăria hipermodernătc "Plăcerile gurmande și bucătăria hipermodernă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sa. Totuși, evoluția sa normală n-a fost în mod fundamental compromisă: întâlnirile în cadrul a ceea ce numim psihoterapie scurtă au permis menținerea acestei fluidități și au facilitat „ruperea” legăturilor cu imaginile oedipiene, legături ce riscau să ia o formă mai nevrotică. Ea s-a îndrăgostit în același timp de un băiat pe care, pentru prima dată, nu l-a „provocat”. DISPOZIȚIE DEPRESIVĂ Este vorba despre „o privire devalorizantă orientată către sine, care învăluie într-o stare de nemulțumire reprezentările, activitățile și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
multe familii incomplete (părinte absent, dispărut, decedat, separat fără divorț) la adolescenții spitalizați deprimați decât la adolescenții spitalizați fără simptome de depresie. Bévérina, Basquin și Quemada (1993) au constatat existența unui nivel semnificativ ridicat de tulburări așa numite reacționale sau nevrotice doar la fetele cu părinți separați sau divorțați dar nu și la băieți. În studiile noastre privind populația clinică (vezi capitolul 2) s-a constatat că 23,5% dintre adolescenții depresivi veniți la consultație au părinți separați sau divorțați. Diferența
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
destul de repede într-o reflexie asupra morții, apoi asupra sinuciderii. Anxietatea apare repede marcând aceste gânduri apoi, pe neștiute, întărind legătura ambivalentă anxioasă dintre părintele supraviețuitor și adolescent: se poate stabili atunci o legătură depresogenă. În cazul depresiei cu aspect nevrotic, poziția parentală este în general mai modulată. Ținând cont de experiența noastră în consiliere familială, vom prezenta câteva informații clinice evocând trei tipuri de interacțiune părinți-adolescent deprimat întâlnite adesea: - ignorarea depresiei adolescentului; - identificarea depresivă între adolescent și unul dintre părinții
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apropiere de acesta. În aceste forme depresive moderate, în care semiologia depresivă este perceptibilă și chiar recunoscută de familie, dinamica ni se pare diferită de cea observată în patologiile depresive narcisiace. În depresiile pe care le-am califica drept „prevalent nevrotic”, legăturile de identificare sunt conflictuale și denunțate drept potențial patogene, câteodată de părintele însuși, ceea ce în mod subtil întărește legătura narcisiacă identitară și, în consecință, baza narcisiacă a adolescentului. Există în aceste forme de depresie un travaliu psihic care respectă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
caracterizată în această situație printr-un dezechilibru al cuplului cu insatisfacție cronică a unuia dintre părinți față de perechea sa și o deplasare masivă a afectelor și așteptărilor către unul dintre copii. Este evident că este vorba aici de o problematică nevrotică parentală. ALAIN - LEGATURA DE PROXIMITATE MAMĂ-FIU Alain, 16 ani, prezintă o stare depresivă gravă și a avut succesiv două tentative de suicid, dintre care ce-a de a doua prin spânzurare a fost cât pe ce să reușească. El are
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cel al lui Nissen (1992). Cinci sute de copii și adolescenți cu depresie au fost studiați timp de zece ani în medie. La sfârșitul acestei perioade, cincizeci și nouă (56%) erau încă depresivi (formele de depresie mergând de la depresia numită nevrotică până la depresiile „simptomatice” și „psihopatice”); nouă (9%) au devenit schizofrenici; treisprezece (12%) prezentau alte tulburări psihiatrice; nouă (9%) n-au putut face obiectul unei analize precise, și cincisprezece (14%) n-au prezentat la examinare nici o manifestare psihiatrică importantă. Din nefericire
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este chiar obiectul infantil investit libidinal care satisface toate trebuințele și dorințele adolescentului, împiedicându-l sau interzicându-i să trăiască lipsa. Este exact ceea ce Laufer (1996) numește „depresie cu obiect interiorizat”, care are sigur puncte comune cu formele cele mai nevrotice, dar care totuși reprezintă pentru adolescent un obstacol major în calea exigențelor developmentale. OBIECTUL INSUFICIENT: DEPRESIE PRIN LIPSA CONSTRUCȚIEI NARCISIACE Nevoia adolescentului de a se îndepărta de obiectele iubirii sale infantile îl obligă să se confrunte cu o trăire solitară
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
multe tentative de suicid. Această homosexualitate a adolescentului stă adesea mărturie privind dificultatea acestuia de a elabora direcțiile conflictuale evocate mai sus, indiferent că este vorba despre o homosexualitate narcisiacă în raport cu deteriorarea relațiilor obiectale precoce sau despre o homosexualitate mai nevrotică, legată adesea de riscurile rezolvării lui Oedip negativ. În sfârșit, perioada pubertară solicită puternic funcționarea psihică și ansamblul mecanismelor de apărare și de adaptare: adolescența redeșteaptă conflictele psihice ale copilăriei și actualizează noi conflicte. Din acest motiv, funcționarea mentală trebuie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
consistența tuturor consecințelor în mod univoc de efectul raționalității economice. Sau să nu transformăm Economia dintr-un mijloc al existenței (mai întâi al subzistenței) într-un scop al intersubiectivității sistemelor sociale. Sau... sau..., până la... lipsirea de sens a alternativei. Vocația nevrotică a cogniției Economiei de a se fixa în extremitatea parcimoniei numită abuzul de ceteris paribus (pe care matematica prestigiditează cunoașterea ca reducere la absurd!) legitimează externalitățile drept opțiuni raționale. Dacă însă raționalitatea și raționalizarea ca țeluri ale Economiei nu sunt
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și planul nu sunt altceva decât instanțe extralumești de predestinare, la care cel mult poți să te rogi pentru iertarea păcatului de moarte de a le fi sfidat. Apare ca firească și o altă întrebare: de unde atașamentul inflexibil, de tip nevrotic, al unora față de o ipoteză care ne exclude? Răspunsul nu este greu de dat dacă documentăm preferințele partizanilor necondiționați ai statutului nebulos al fundamentelor teoriei economice. Ei bine, nu e niciun secret că mai toți (sunt și unii naivi!) sunt
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în direcția modalităților în care trebuie să își performeze rolul și, totodată, să fie informat despre comportamentele indezirabile în raporturile cu ceilalți. Un cadru de socializare adecvat obiectivelor și specificului organizației, bine conceput și perseverent aplicat, poate reduce frecvența manifestărilor nevrotice și, în consecință, a tranzacțiilor neproductive. Constatarea că nivelurile anxietății totale și ale celei manifeste sunt semnificativ mai mici în cazul funcționarilor publici cu studii superioare poate fi un argument pentru a impune absolvirea formei de învățământ universitar drept condiție
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
activitate, cu inteligența, cu aptitudinea euristică (Faverge, 1972), cu fluența verbală, cu senzitivitatea la relațiile interpersonale, cu capacitatea de ajustare și integrare (Radu, Iluț, Matei, 1994); liderii sunt mai „tari” din punct de vedere psihologic (mai puțin anxioși, mai puțin nevrotici) (Mann, 1959); există un consens puternic cu privire la relația dintre motivație și succesul în conducere: liderii au o motivație de putere superioară mediei (Veroff, 1957), sunt animați de o notabilă aspirație către succes (McClelland, 1969), sunt suficient de încrezători în sine
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
un ritm de dezvoltare cu atât mai lent cu cât întârzie mai mult privarea lor de îngrijirea maternă. Ajungând la vârsta adultă, contactul afectiv și social al acestora se realizează mult mai greu, iar în unele cazuri se constată fenomene nevrotice sau întârzieri mentale. 2. Psihopatologia și Psihologia medicală oferă, de asemenea, un teren fecund de investigare a stărilor de frustrație. De fapt, noțiunea de frustrație, deși este folosită mai des în psihologia normalității, ea este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aceștia vizează atât aspectul gravității blocării (există, în această privință, pentru fiecare individ o zonă, cuprinsă între două intensități de stres, în cadrul căreia răspunsul individual este adecvat), cât și diferitele aspecte al personalității umane (copiii, de exemplu, în comparație cu adulții, subiecții nevrotici și psihotici, în comparație cu indivizii normali și sănătoși, prezintă un grad mai redus de toleranță la frustrare). Este interesantă interpretarea lui N.K. Maier, care ridică, conceptul de frutrație la rangul unui fenomen cu caracter logic, adică de fenomen care s-ar
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în comportamentul individului, destrămându-l serios și determinând simptome de stres. I.P. Pavlo a fost primul care, studiind comportamentul animalelor plasate în situații experimentale de conflict, a dovedit că „conflictualitatea” produsă de o discriminare grea este capabilă să provoace simptome nevrotice. K. Lewin, continumd cercetările experimentale ale lui I.P.Pavlov asupra conflictului, a stabilit că acesta poate fi descris ca efect al opoziției între două forțe, între două aspecte polare apărute în „mediul intern” al organismului: cel de atragere și cel
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rezonabilă pentru un aviator, în situații care implică, lupta, este de a rămâne consecvent standardurilor personale, și celor ale grupului social, prin împlinirea datoriei, în ciuda pericolului continuu și a fricii generate de aceasta. Uneori conflictul și emoția persistentă produc simptome nevrotice puternice care „compromit” reușita comportamentului aviatorului, fiind necesară spitalizarea. * * * „Pe baza considerațiilor efectuate mai sus cu privire la semnificația psihologică a conceptului de „frustrație”, la raporturile existențe între „frustratie” și celelalte fenomene intervenite în procesul adaptării („conflictul” și „stresul”), putem contura o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un „faptfundamental”, ci una din „numeroasele forme de conduită ale copiilor răsfățați”. Mai precis, „complexul lui Oedip” este, în viziunea lui A. Adler, produsul unor „circumstanțe”, al dezvoltării de către părinți a unor anumite conduite la copii, deci rezultatul unei dezvoltări nevrotice și expresia uneii stări de nesiguranță. Agresivitatea față de tata, de exemplu, nu constituie altceva decât o „gelozie de putere” și un protest împotriva obstacolelor ridicate de „dictatura paternă” în calea inițiativelor copiilor sau a liberei realizări a dorințelor lor egocentrice
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
adevărate forțe motrice ale personalității). Conflictul este, după K. Hornev, inevitabil deoarece satisfacerea deplină a acestor tendințe („satisfacția” și „siguranța”) implică riscul disputei cu semenii și izbirea de prohibițiile locale, sociale și morale; din acest conflict rezultă anxietate, ostilitate, reacții nevrotice. „Modul de viață american” cu contradicțiile sale sociale obiective (ex. între competiție și „nevoia de dragoste”, între „libertățile preconizate” și „limitările concrete”) generează - spune K. Horney - frustrările și resimțirea, în plan intern, a contradicțiilor subiective ale „idealurilor”. Ca și K.
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
raporturilor cu semenii sau cu „Eul” propriu (frustrarea devine, deci, o premisă a reușitei următoare). Situația inversă, însă, când frustrarea inițială devine premisa unei noi frstrări, a unor noi încordări în relațiile cu semenii, este mai evidentă în domeniul fenomenelor nevrotic sau patologic, dar poate fi întâlnită adesea și la oamenii normali, în condițiile obișnuite ale activității, mai ales atunci când nu este suficient dezvoltat spiritul de discernământ al influențelor exterioare, când lipsește capacitatea stăpânirii de sine (a dominării mai ales a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ar trebui să renunțe, sub presiunea părinților, la o pregătire și tematică în această direcție în favoarea, să zicem, a fizicii sau matematicii, frustrarea determină, prin consecințele ei, puternice conflicte relaționale, sau de ordin intrasubiectiv, care pot genera revolta sau tulburări nevrotice. Indiferent de factorul care o generează — familia, influența mass-mediei, lipsa unei orientări vocaționale etc. — „frustrația vocațională” dă naștere unui puternic sentiment de neîmplinire, unor impresii de derealizare și stări de tristețe care, toate la un loc, pot afecta echilibrul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
D. Lagache) fac deosebirea între mai multe tipuri de gelozie: geloziile reacționale; geloziile delirante, de structură paranoică; delirurile simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative. În fiecare din aceste tipuri, „frustrarea” se particularizează, căpătând un anumit specific. Gelozia reacțională (sau nevrotică) este considerată de psihologi (ex. H. Ey) ca reprezentând o conduită reacțională relativ normală și reversibilă. Ea își are, de regulă, originea într-o situație obiectivă de infidelitate, dar și într-un anumit tip de personalitate sau de caracter, predispus
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lor era dictată de o „rădăcină existențială” obscură sau, mai simplu, de ideea pe care o aveau ei despre lume Într-o vreme de „criză” economică, politică ori religioasă, o „Criză” cu majusculă? Oare n-au fost ei bolnavi, chiar nevrotici, din moment ce au situat lumea În sfera Răului sau, cel mult, au considerat-o o binecuvîntare amestecată? Un sistem de idei nu e niciodată inocent și pentru fiecare opțiune binară din cadrul lui se dau nenumărate bătălii. Atîția buni creștini au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sens larg, patologia organizațională, ca obiect de studiu al capitolului 17, este ilustrata și de personalitatea colectivă a organizațiilor, de existența unor mituri în organizații - „veritabile scleroze ale mecanismelor mentale”. În sens restrictiv, patologia organizațională își are originea în stilul nevrotic practicat de lideri sau de întreaga echipă de conducere. Asemenea stiluri nevrotice se difuzează în întreaga organizație, generând organizații nevrotice. Sunt evidențiate astfel în continuare următoarele stiluri nevrotice ale liderilor și organizațiilor: paranoid/suspicios, obsesiv-perfecționist/compulsiv, isteric/dramatic, depresiv și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ilustrata și de personalitatea colectivă a organizațiilor, de existența unor mituri în organizații - „veritabile scleroze ale mecanismelor mentale”. În sens restrictiv, patologia organizațională își are originea în stilul nevrotic practicat de lideri sau de întreaga echipă de conducere. Asemenea stiluri nevrotice se difuzează în întreaga organizație, generând organizații nevrotice. Sunt evidențiate astfel în continuare următoarele stiluri nevrotice ale liderilor și organizațiilor: paranoid/suspicios, obsesiv-perfecționist/compulsiv, isteric/dramatic, depresiv și schizoid/detașat. Mirela Agavriloaei,Cristina Chirilă, Simona Daia (Anghelă, Radu Predoiu Nicolas
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]