1,775 matches
-
a elaborat o teorie a anotimpurilor, a fundamentat teoretic posibilitatea creării unui satelit artificial al Pământului, a căutat să explice turtirea Pământului. Edmund Halley (1656-1742), asemeni lui Brahé care a închinat un poem lui Copernic, a dedicat o odă pentru Newton : Acum și-a deschis nepătrunsele adâncuri Cerul învins ! De acum vom ști ce putere rotește Lumile toate-mprejur ! A determinat cel dintâi orbitele unor comete în jurul Soarelui (1706), demonstrând periodicitatea lor. Astfel, cometele au fost admise în sistemul planetar fiind
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
biserică. * Johannes Kepler (1571-1630) dorind să arate că planetele descriu traiectorii perfect circulare în jurul Soarelui, a descoperit că orbitele sunt eliptice, lucru demonstrat în una din cele trei legi enunțate de el și care stau la baza mecanicii cerești? * Isaac Newton (1642-1727) - construiește primul telescop și în 1687, enunță legea atracției universale, care explică mișcarea planetelor în jurul astrului zilei și ale lunii în jurul Pământului? * În 1781, englezul William Herschel a descoperit o planetă dincolo de Saturn, denumită Uranus? * În 1846, francezul Urbain
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Galilei a folosit luneta privind spre stele și planete. Cu toate că avea performanțe modeste - diametru mai mic de 5 cm, el a observat craterele de pe Lună, fazele planetei Venus, sateliții lui Jupiter și stelele ce compun Calea Lactee. Telescopul inventat de Isaac Newton, în 1668, la care lentilele erau înlocuite cu oglinzi din bronz aveau putere slabă de reflectare, drept pentru care până la începutul sec. al XXlea s au utilizat lunetele. Luneta și telescopului au în componența lor un tub cu un sistem
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
semiaxei mari a orbitei este același pentru toate planetele. 3. Raportul dintre pătratul perioadei de revoluție și cubul semiaxei mari a orbitei este același pentru toate planetele. Aceste legi pot fi deduse matematic din legea atracției universale, principiile lui Isaac Newton. Galileo Galilei (1564-1642, fizician și astronom italian), a construit o lunetă în timpul Renașterii, descoperind munții și craterele de pe Lună, petele negre de pe Soare, patru din cei 16 sateliți ai lui Jupiter, fazele planetei Venus asemănătoare cu cele ale Lunii și
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
retracteze ideile sale. Lui Galilei i se atribuie replica devenită aforism „E pur si mouve” („Și totuși se învârtește”) pe care ar fi pronunțat-o după anunțarea sentinței, care-i interzicea să mai efectueze cercetări astronomice tot restul vieții. Issac Newton (1642-1727, matematician, fizician și astronom englez) și-a adus numeroase contribuții în mecanică (cele trei legi fundamentale, primele două descoperite de Galileo Galilei), optică (dispersia luminii și efectul invers obținerii culorii albe prin suprapunerea culorilor spectrale), matematică (binomul lui Newton
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Newton (1642-1727, matematician, fizician și astronom englez) și-a adus numeroase contribuții în mecanică (cele trei legi fundamentale, primele două descoperite de Galileo Galilei), optică (dispersia luminii și efectul invers obținerii culorii albe prin suprapunerea culorilor spectrale), matematică (binomul lui Newton și calculul infinitezimal). A publicat lucrarea cu cele trei legi fundamentale ale dinamicii, unde este cuprinsă și legea atracției universale, conform căreia „în Univers totul se petrece ca și cum corpurile s-ar atrage în raport direct cu masele lor și-n
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
în Univers totul se petrece ca și cum corpurile s-ar atrage în raport direct cu masele lor și-n raport invers cu pătratul distanțelor dintre ele”. Această lege a contribuit la deducerea legilor mișcării planetelor, descoperite de Kepler. În acest mod, Newton a impus definitiv teoria heliocentrică a lui Copernic, fiind creatorul mecanicii cerești și unul din fondatorii astronomiei moderne. Cum se poate observa, fizica are legătură cu matematica și toate fenomenele trebuie să aibă la bază un calcul exact matematic. Putem
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
numite perturbații (exemplu: Luna a cărei mișcare în jurul Pământului este perturbată de atracția solară) 4.9 Gravitația Gravitația este o forță universală, ce explică deplasarea planetelor în jurul Soarelui și căderea unui măr pe pământ. Gravitația a fost descoperită de Isaac Newton (1642-1727), fizician,matematician și astronom britanic, care a demonstrat că mișcarea aștrilor pe cer și a obiectelor pe Pământ sunt guvernate de aceleași lege. Legenda spune că totul a pornit de la povestea mărului ... într-o frumoasă după-amiază de toamnă de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
profundă, care l-a condus la teoria că atât Luna cât și mărul se supun aceleiași legi: legea atracției universale și căderea mărului nu este decât un caz particular al forței ce acționează între două corpuri oarecare. De la acest măr, Newton s-a gândit că Pământul "atrage" corpurile și că forța de atracție gravitațională face ca Luna să se miște pe o traiectorie curbă în jurul Pământului, asemeni forța exercitată de Soare, "obligă" Pământul și celelalte planete să se învârtească în jurul Soarelui
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
că Pământul "atrage" corpurile și că forța de atracție gravitațională face ca Luna să se miște pe o traiectorie curbă în jurul Pământului, asemeni forța exercitată de Soare, "obligă" Pământul și celelalte planete să se învârtească în jurul Soarelui. În felul acesta Newton a pus bazele mecanicii cerești, oferind o imagine nouă despre univers, cerul ascunzând fenomene ce pot fi explicate, pe baza unor legi, iar Kepler a enunțat legile sale care sunt de fapt o consecință ale legii atracției universale. 4.10
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
ori mai mică decât forța cu care Pământul atrage un corp cu masa de 1 Kg (9,8N). Chiar dacă sunt la distanțe foarte mari, Pământul și Luna interacționează cu o forță uriașă de aproximativ 200 de miliarde de miliarde de newtoni, iar Soarele și Terra interacționează cu o forță mai impresionantă de aproximativ 35 de mii de miliarde de miliarde de newtoni. 4.11 Magnetismul planetelor « Sfera magnetică definește regiunea unde câmpul magnetic al planetei poate fi modelat prin câmpul unui
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
distanțe foarte mari, Pământul și Luna interacționează cu o forță uriașă de aproximativ 200 de miliarde de miliarde de newtoni, iar Soarele și Terra interacționează cu o forță mai impresionantă de aproximativ 35 de mii de miliarde de miliarde de newtoni. 4.11 Magnetismul planetelor « Sfera magnetică definește regiunea unde câmpul magnetic al planetei poate fi modelat prin câmpul unui uriaș magnet sub formă de bară, numit dipol , este o regiune populată cu particule încărcate, protoni și electroni. Sursa lor e
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Greutatea și masa corpurilor Toate corpurile cad spre Pământ ca un efect al atracției universale. Forța de atracție gravitațională ce acționează asupra unui corp de masă m, aflat în apropierea suprafeței terestre se numește greutate: ®® = gmG , cu unitatea de măsură newton (1N) unde ® g este accelerația gravitațională ce variază cu altitudinea, pentru țara noastră are valoarea g = 9,81 m/s2, m - masa corpului. Globul pământesc este turtit la poli și prin consecință, aceștia sunt mai apropiați de centrul Pământului, aici
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
ar putea crede că greutatea în interiorul navelor ar putea scădea progresiv din motivul arătat mai sus, dar cu totul alta este cauza pentru care obiectele din interiorul navelor se află în stare de imponderabilitate. Să facem experiența din tubul lui Newton, care a introdus într-un tub vidat o bilă de oțel, o bucată de lemn și un fulg, corpuri pe care le-a lăsat să cadă pe verticală, în interiorul acestui tub. Concluzia a fost că toate obiectele cad în vid
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de mișcare. Dacă se notează cu S aria comună a celor două suprafețe, forța de frecare internă (forța de vâscozitate) este: semnul ““arătînd că forța de frecare este de sens opus mișcării fluidului Expresia reprezintă forma analitică a legii lui Newton Factorul de proporționalitate η este coeficientul de vâscozitate dinamică. Unitatea de măsură în sistemul internațional este decapoisul (daP) = 1 Kg/m.s Lichidele care respectă legea lui Newton se numesc lichide newtoniene iar cele care nu respectă această lege, lichide
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de sens opus mișcării fluidului Expresia reprezintă forma analitică a legii lui Newton Factorul de proporționalitate η este coeficientul de vâscozitate dinamică. Unitatea de măsură în sistemul internațional este decapoisul (daP) = 1 Kg/m.s Lichidele care respectă legea lui Newton se numesc lichide newtoniene iar cele care nu respectă această lege, lichide nenewtoniene. In practică se folosește și vâscozitatea cinematică, dată de relația: ρ fiind densitatea fluidului. Unitatea de măsură în S.I pentru vâscozitatea cinematică este decakilostokesul (dakSt) definit
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu raza sferei și cu viteza cu care sfera se deplasează prin fluid. Pe baza legii lui Stokes se poate determina vâscozitatea dinamică a unui lichid vâscos. I.5.4.3. Vâscozitatea lichidelor nenewtoniene Lichidele care nu respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă, ca în legea lui Newton, ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Vâscozitatea lichidelor nenewtoniene Lichidele care nu respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă, ca în legea lui Newton, ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei iar K este o constantă care depinde de natura și mărimea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
dioptrie este convergența unei lentile care are distanța focală de un metru. Radiațiile ultraviolete sunt periculoase pentru ochi. Un efect al radiațiilor ultraviolete este ,, boala oftalmică de zăpadă “. Jules Verne poate fi considerat ,,un profet în țara opticii”. Discul lui Newton duce la obținerea albului, prin recompunerea culorilor. Galbenul este o culoare caldă. Luna nu are lumină proprie, ci o primește de la Soare. Curcubeul este posibil să apară și pe Lună ? Curcubeul nopții apare rar în nopțile cu lună plină, atunci când
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
λ/2; c. 2ne - λ; d. 2ne + λ. 5. Dacă distanța dintre cel de al 6-lea și al 5-lea inel luminos este 0,8 mm, distanța dintre al 19-lea și al 18-lea inel luminos al lui Newton obținute în lumină reflectată, este: a. 0,42mm; b. 0,39mm; c. 0,34mm; d. 0,27mm. 6. Lungimea de undă din spectrul vizibil pentru care se poate obsercva un maxim de difracție de ordinul 5 la o rețea de
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
de sârmă, având muchia în partea superioară. Figura obținută cu pana optică este formată din franje de egală grosime, echidistante, paralele cu muchia penei și între ele. Cum se poate determina lungimea de undă a unei radiații, utilizând inelele lui Newton? Un caz particular de franje de interferență de egală grosime îl constituie inelele lui Newton. Aceasta se realizează ca o pană de aer de unghi variabil, delimitată de o placă cu fețele plan paralele și o lentilă plan convexă așezată
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
franje de egală grosime, echidistante, paralele cu muchia penei și între ele. Cum se poate determina lungimea de undă a unei radiații, utilizând inelele lui Newton? Un caz particular de franje de interferență de egală grosime îl constituie inelele lui Newton. Aceasta se realizează ca o pană de aer de unghi variabil, delimitată de o placă cu fețele plan paralele și o lentilă plan convexă așezată pe ea Interferența se produce pentru razele paralele obținute în urma fenomenelor de refracție și reflexie
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
plan convexă așezată pe ea Interferența se produce pentru razele paralele obținute în urma fenomenelor de refracție și reflexie pe lentilă și pe placă. Raza inelului luminos de ordin k este dată de relația. Materiale necesare: • dispozitiv pentru producerea inelelor lui Newton • sursă de lumină Modul de lucru : • Măsurați în lumina dată de sursă diametrele inelelor întunecate înregistrând totodată și ordinul inelului; • Reprezentați grafic și din panta dreptei determinați raza de curbură a lentilei R, utilizând o radiație de lungime de undă
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
totodată și ordinul inelului; • Reprezentați grafic și din panta dreptei determinați raza de curbură a lentilei R, utilizând o radiație de lungime de undă cunoscută; • Determinați lungimea de undă a radiației folosite, folosind relația sau reprezentând grafic. Răspuns: Inelele lui Newton sunt franje circulare concentrice, alternativ luminoase și întunecoase, obținute ca rezultat al fenomenului de interferență. Inelele se obțin în jurul punctului de contact dintre lentilă și lamă. Pentru lumina reflectată, centrul este întunecat (minim) pentru că k = 1, se obține r1 = 0
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
numărul de inele observabile este mic, deoarece la ordine de interferență k relativ mari se suprapun inelele luminoase de diferite culori care dau o colorație practic albă, indiferent de locul de observație. În Fig.1.13. se văd inelele lui Newton obținute cu două lentile plan convexe așezate în contact cu suprafețele plane. Culorile se datorează interferenței radiațiilor de diferite lungimi de undă în locuri diferite. DIFRACȚIA LUMINII Difracția luminii reprezintă fenomenul ce constă, în esență, în ocolirea de către lumină a
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]