846 matches
-
unii de alții, despărțiți totuși de acele aureole care la unii sunt abia o dungă subțire, la alții o a doua formă. In acest bloc de materie și de imaterialitate, de substanță spirituală a mulțimei omenești, se fac de la un nimb la altul schimburi și atingeri, dușmănii sau acorduri care preced și determină ciocnirile concrete. In unele zile privilegiate, Mini, printr-o sforțare, zărea, în lumina mare în care plutim, desenîndu-se acele forme nimbate. Unele erau asemeni unor imagini pe jumătate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
luminoasă bizantină sau prerafaelică a Madonei nimbate. Eclipsele, incursia violentă a negrului în alb, sau invaziile luminei în tenebre, fuseseră destui de speculate în culoare ca și în simțire, dar Mini acum se gândea la senzația rară a fuzionare! acelor nimburi deopotrivă transparente, la voluptatea acelor .... armonioase de atome, impalpabile, la penetrațiunea luminei în lumină, la ceva fără de realizare în cuvânt și de o realizare senzorială deosebită. îndeplinită, ea lăsa făpturei fizice capacități ele bucurie neasemuită în gesturile simple ale vieței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Îndreptară ochii spre inginerul Edward, care poseda acum nu una, ci două perechi de urechi. Făcând Încă o scamatorie, Satanovski Își deplasă toate cele patru urechi, rotindu-le În jurul capului. În curând, În jurul frunții lui apăru ca un fel de nimb sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne‑au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași repulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai mare decât erau ei unul mai bun decît altul. Conștiința faptului că e nemuritor conferise întotdeauna dinamism încrederii lui în sine. Și firește mai era acea dezvoltare cu adevărat supranormală, multiseculară a personalități lui, o manifestare electrică, anormală a nimbului, pe care nu-l putea suprima, dar întotdeauna ― sau aproape ― o ținuse în frîu printr-o înfățișare modestă. Dezvăluindu-i întreaga forță, atunci cînd oamenii o căutau, nu izbutise decît să-i facă să-l simtă străin de ei. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pentru mine ― mă ascultați? În privința asta nu încăpea nici o îndoială. Nu numai că Triner asculta cu atenție, dar era șocat și furios și perplex. Ca și mulți alți oameni cu caracter tare, fiind supuși prima data forței depline a unui nimb al personalității ce constituia aproape o energie în sine, părea incapabil să-și adapteze funcțiile mintale și fizice la realitate. Nu părea intimidat. Hedrock știa bine că de la un asemenea om nu se poate aștepta la frică. Triner deveni pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-l întâlnesc pe Cornelius Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie : latina mea rudimentară adăuga latinei sale nu prea strălucite câteva tainice subînțelesuri în stare să-mi declanșeze anumite resorturi imaginative. Un criteriu asemănător mă îndemna, de pildă, să prefer subtextele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a băieților de la Școala de reeducare. De ce aperi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca un tril, aci cobora în adâncuri, ca un glas de bucium. Totul într-o înlănțuire de vis. Am închis ochii, să mă pătrund de farmecul și limpezimea cântului...Prin minte încep să mi se perinde făpturi cerești înconjurate de nimburi albe fluturând feeric în bătaia vântului...Pe nesimțite m-am trezit față în față cu bătrânul călugăr, în preajma rafturilor pline cu manuscrise vechi de când lumea...Îmi plimb privirea pe deasupra lor și parcă nu îndrăznesc să le ating... „Ești pregătit să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în ascensiunea lor, precum și atitudinea de satisfacție a diavolilor, care-i privesc pe cei prăbușiți, dar și spaima și deznădejdea celor aruncați în abis. Dozajul culorilor, închis la chipurile celor aruncați în abus și al diavolilor, luminos la figurile și nimburile îngerilor, care zboară, a sufletului ajuns pe ultima treaptă a scării și a lui Iisus Hristos, dau compoziției, în ansamblul ei, un aer de puternic dramatism. Pe glaful din stânga este Scara lui Iacob, pe care urcă și coboară îngerii, în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
un ideal demografic - asta nu Înțelegea ea, printre altele. Nu vedea cum armate după armate de plozi sufocau deja planeta, se tot vorbea de controlul nașterilor, prezervativele parcă erau doar niște baloane, colorate, parfumate, un carnaval - nu vezi, cotoroanță cu nimb, că se rescrie Cartea? Ruptura cu Dumnezeu ar fi fost deplină, de s-ar fi rescris măcar Geneza; ce-ar mai fi urmat decît pedeapsa? Dacă Antonia s-ar fi dus cu gîndul la toate astea, Thomas nu ar mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așa ceva. Copiii mei, Thomas, puteau fi ai noștri... ai mei și ai tăi... să fim o familie... ne leagă ceva.“ Sfînta Helga! Din cer, Antonia putea să vadă că pămîntenii se pot salva singuri; păcătoasa de Helga chiar avea un nimb; dacă de acolo, din Înalt, Rusoaica s-ar fi uitat bine, l-ar fi zărit. Thomas nu mai asculta. Uite, Rusoaico, ai urmașă pe pămînt, mîine-poimîine va Începe să refuze sexul, chiar și cu iubita ei Maricrisa, soț, cum zice
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat În urmă. Muntele fermecat și nemuritor al copilăriei Își ridică nimbul strălucitor și pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avînd și defectele lor, indiferența față de greșeli și indiferența față de timp. Nici nu bănuiam că sfinxul există și așteaptă să-l Întîlnim. Atunci Încă nu bănuiam foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vine Din dorul unei lumi cât mai senine Ce sufletul de‐a pururi mi‐l frământă! Ea se topește toată‐n vers și cântă, 95 Frumosul cel etern ce doarme‐n tine. Îngăduie‐ i în plete să‐și anine Un nimb curat de poezie sfântă! Adeseori. când te privesc, îmi pare Că ești sculptată‐ n marmora din care A fost sculptată Venere Astarte... și atunci, slăvindu‐te ca pe‐ o scânteie Din flacăra nepieritoarei arte, Eu nu cutez să te iubesc
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
veci, Lăsându‐ mi zile triste cu nopți pustii și reci. Te odihnește mamă sub fulgi ușori de nea, Dar lespedea de piatră îmi pare atât de grea... Cum pâlpâie lumina, sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
orfică: Cuvântul Prim, când a sosit momentul Să zămislească ce va fi să fie: Un univers fără sfârșit și-o lume, A spulberat eterna armonie. Și mii de țăndări au sărit din el, Mii de cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde poveștile așteaptă". Dacă la Eminescu necuprinsul, care dă universalitatea stărilor afective și lucrurilor se menține în sfera "gândului etern", în sfera luminii absolute, la Blaga nimbul cosmic este clar-obscur. Limita lucrurilor se estompează, se pierde într-un halo de luminescență viorie prin care are loc absorbția în existența mitică. Rezumând, Eminescu conferă stării poetice sens peren făcându-ne să participăm la fiorul cosmic cu deschidere până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte frumusețea. "Nu sper să aflu printre formele din afară/ Pasiunea vieții ale cărei izvoare sunt în noi înșine". Ah, din suflet trebuie să vină O lumină, un nimb, o ceață strălucitoare Învăluind întreg pământul. Și din suflet trebuie să se înalțe un glas armonios și magic, Viață și principiu ale tuturor sunetelor melodioase ! De ce să mă întrebi, tu care ai sufletul pur Ce este această puternică muzică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întreg pământul. Și din suflet trebuie să se înalțe un glas armonios și magic, Viață și principiu ale tuturor sunetelor melodioase ! De ce să mă întrebi, tu care ai sufletul pur Ce este această puternică muzică a sufletului Această lumină, acest nimb, această ceață strălucitoare, Această frumoasă energie creatoare a frumosului ? Este Bucuria, virtuoasă Doamnă, bucuria care nu a fost Niciodată dăruită decât inimilor pure în ora lor cel mai pură. Bucuria, Doamnă, acest spirit și această putere Care, unindu-ne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a lungul Și de-a latul unei vieți, De se caină și-ndelungul Drum întins sub ochi zgâieți. 17 iulie 2004 MI-E DOR Mi-e dor în Iașu-mi să mă plimb Chiar de mărunt mi-i pasul, Dar neputința are nimb Și i-a-ncolțit și glasul. În teama de necunoscut, De puteri deposedat, Fără suliță și scut, Azi nădejdii sunt redat. Cu gând fără îndoială Și cu ai speranței psalmi Trece timpu-n vâjâială Peste timpii mei mai calmi. E foarte bine și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit, Pîn-ce izvorăsc din veacuri stele una câte una Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna: Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn. Lângă cortu-i, unul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Părinte, mă desleagă Și lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor ești de vieți Și dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos Doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos". - " Hyperion, ce din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]